CUVIOSUL TOMA MALEON
(7 iulie)
Cuviosul Toma, din începutul
vieţii sale în lume, a fost ostaş mare cu slava; pe de o parte pentru
bogăţia sa, iar pe de alta, pentru vitejia ce o avea. El era puternic
cu trupul şi viteaz în războaie, şi de multe ori a biruit cetele
potrivnicilor. După aceea, iubind pe Hristos, a lăsat lumea cu toată
gâlceava ei şi a luat jugul cel uşor al lui Hristos. Deci s-a îmbrăcat
în chipul monahicesc, asemănându-se sărăciei şi smereniei Domnului său.
Apoi, înconjurând sălaşurile monahiceşti, era povăţuit spre săvârşirea
faptelor bune de nevoitorii cei plăcuţi ai lui Dumnezeu întru
pustnicie. Iar când a voit să meargă în pustie pentru mai desăvârşită
pustnicie şi linişte, un stâlp de foc mergea noaptea înaintea lui şi
Sfântul Prooroc Ilie i se arăta, povăţuindu-l în adâncurile pustiei. De
nişte călăuzitori ca aceştia a fost îndreptat ca spre alt Carmel, spre
muntele Malein, unde vieţuia pentru Dumnezeu şi se învrednicea de
dumnezeieşti descoperiri şi vedenii.
Astfel, precum mai
înainte în lume biruia cu vitejie pe vrăjmaşii cei văzuţi, tot aşa şi
după lepădarea de lume, în viaţa cea pustnicească, surpa şi izgonea
taberele cele nevăzute ale duhurilor celor rele, cu rugăciunea cea
neîncetată, ca şi cu o sabie ascuţită. Dar de vreme ce nu este cu
putinţă a se ascunde cetatea deasupra muntelui şi făclia strălucind sus
la cer, nici Cuviosul Toma nu a fost tăinuit în muntele cel pustiu, în
care a răsărit ca o stea luminoasă şi a strălucit cele pământeşti, prin
sfinţenia sa. Deci, fiind aflat de oameni, s-a făcut lumină celor
întunecaţi şi liman celor ce alergau la dânsul; pentru că, luând de la
Dumnezeu puterea facerii de minuni şi darul cel tămăduitor, vindeca cu
minune toate bolile. Orbilor le dădea vederea, şchiopilor, buna umblare
şi chiar scotea izvor de apă cu rugăciunea. Dar nu numai în viaţa sa a
făcut multe minuni, ci şi după mutarea sa către Dumnezeu se săvârşeau
minuni la cinstitele lui moaşte; pentru că de toate neputinţele şi
bolile cele netămăduite se dădeau grabnice vindecări mai presus de fire
celor ce veneau şi se închinau cu credinţă, iar duhurile cele necurate
se izgoneau din oameni, cu rugăciunile lui cele sfinte şi cu darul lui
Hristos, Dumnezeul nostru. Amin.
|