SFINŢII MUCENICI TEODOR NEAMŢUL ŞI IOAN, FIUL SĂU, CARE AU FOST UCIŞI ÎN KIEV
(12 iulie)
In zilele marelui domn al
Rusiei, Vladimir, mai înainte de luminarea lui, era în Kiev un om al
lui Dumnezeu, anume Teodor, neamţ de neam. Acela, fiind mai întâi la
greci, s-a luminat acolo cu credinţa în Hristos; apoi, mergând la Kiev,
petrecea în poporul cel necredincios, ca şi crinul între mărăcini. El
avea un fiu numit Ioan, copil mic, frumos la faţă, dar mai frumos la
suflet; iar casa lor era în acel loc, unde, mai pe urmă, după primirea
Sfântului Botez, Vladimir a zidit o biserică în numele Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu. Pe acea vreme, Vladimir fiind încă întru
necredinţă, s-a dus împotriva unui popor ce se numea iatveghi şi,
biruindu-i pe ei, a luat pământul lor.
Deci, întorcându-se cu
bucurie în Kiev, făcea jertfe idolilor cu boierii săi şi cu toţi
kievenii. Atunci diavolul, care nu suferea să vadă pe un creştin
petrecând cu plăcere dumnezeiască între necuraţii închinători de idoli
- căci pe toţi îi avea ca pe oamenii săi, slujindu-i lui prin
închinarea de idoli, iar un creştin printre păgâni îi era diavolului ca
un spin în inimă - a găsit vreme lesnicioasă răutăţii sale ca să
chinuiască şi să piardă din neamul cel păgânesc pe Teodor, robul lui
Hristos, cu fiul lui. Deci a băgat sfat viclean între boieri şi între
cei mari şi aceia au zis: „Să tragem sorţi pe fiii şi pe fiicele
noastre; şi pe cine va cădea soarta, pe acela să-l junghiem zeilor ca
jertfă". Şi începând ei a trage sorţi, îndată, prin lucrarea
diavolului, a căzut soarta pe casa lui Teodor. Deci au trimis la dânsul
ca să ia pe fiul său, Ioan, ca să-l junghie spre jertfă.
Şi mergând trimişii,
i-au zis lui Teodor: „Soarta a căzut pe fiul tău, căci zeii noştri l-au
iubit. Deci dă-ni-l nouă ca să-l înălţăm jertfa zeilor, care ne-au dat
biruinţă asupra vrăjmaşilor noştri". Fericitul Teodor le-a răspuns:
„Zeii voştri nu sunt zei, ci idoli, făcuţi din lemn, care după puţină
vreme o să putrezească. Deci cum pot idolii să fie zei, când sunt
neînsufleţiţi şi nesimţitori? Voi singuri vedeţi şi nu vreţi să
înţelegeţi, că în idolii voştri nu este suflet, nici suflare, nici vreo
simţire, căci nu mănâncă, nu beau, nu vorbesc şi nici nu umblă. Deci
cum sunt zei? Insă este un Dumnezeu adevărat, nezidit de nimeni, mai
înainte de veci şi veşnic, în care cred creştinii, ai Cărui robi suntem
eu şi fiul meu, botezându-ne în numele Aceluia. El a făcut cerul şi
pământul, soarele, luna şi stelele şi toate cele văzute în cer şi pe
pământ. Acela şi pe om l-a făcut, i-a dat să vieţuiască şi să
stăpânească toate cele de sub cer şi l-a împodobit cu înţelegere, ca să
cunoască pe Dumnezeu, Care l-a zidit, şi să-i slujească cu credinţă,
înălţându-i laudă şi mulţumită, şi păzind poruncile Lui. Dar zeii
voştri cei păruţi ce au făcut? Nimic. Ci ei înşişi sunt făcuţi de mână
omenească şi de unealtă de fier; sunt locuinţe diavoleşti, căci
diavolii locuiesc în idolii voştri şi aceia sunt cinstiţi de voi ca
nişte zei. Deci nu voi da diavolilor pe fiul meu!"
Iar trimişii,
întorcându-se, au spus mai marilor şi poporului toate cuvintele lui
Teodor. Iar nebunii kieveni, umplându-se de mânie, au alergat strigând
şi chiuind la curtea lui Teodor, au dărâmat gardul şi au început a tăia
uşile casei cu securile. Deci fericitul Teodor cu fiul său, văzând
acestea, au alergat în foişorul ce era pe stâlp şi, ridicând ochii în
sus şi înălţând mâinile, s-au rugat Domnului Hristos. Iar aceia,
văzându-i, strigau cu mânie: „Dă-ne pe fiul tău, ca să-l jertfim zeilor
noştri!" Fericitul Teodor le-a zis: „De sunt vii zeii voştri, să
trimită pe unul dintr-înşii şi să-l ia pe fiul meu, iar vouă ce vă
trebuie el?" Iar kievenii, răcnind, au tăiat foişorul pe dedesubt şi
zidirea a căzut şi a ucis pe robii lui Hristos.
Astfel au pătimit
pentru Hristos, Teodor. Neamţul şi fiul său Ioan. Ei au fost cei dintâi
mucenici pe pământul Rusiei, al căror sfânt sânge, ca o sămânţă bună,
degrabă a crescut şi a dat rod mult. Pentru că, nu după mulţi ani, cu
sfintele lor rugăciuni, Vladimir, marele domn, a primit Sfântul Botez.
De atunci tot pământul Rusiei s-a luminat cu credinţa şi cu darul
Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul
Duh, se cuvine cinste şi slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin. |