SFÂNTA MUCENIŢĂ PARASCHEVA
(26 iulie)
Sfânta Parascheva, cuvioasa
muceniţă a lui Hristos, s-a născut într-un sat din cele ce erau în
hotarele Romei celei vechi, din părinţi creştini cu numele Agaton şi
Politeia. Aceştia păzeau poruncile Domnului fără pregetare, dar n-aveau
copii. Deci se rugau cu dinadinsul lui Dumnezeu ca să le dea copii, iar
Ziditorul şi Milostivul Dumnezeu, Care face voia celor ce se tem de El,
ascultându-le rugăciunea, le-a dăruit pe această fiică, care s-a născut
în ziua a şasea a săptămânii, şi au numit-o la Sfântul Botez,
Parascheva, după numele zilei în care se născuse, fiindcă ziua a şasea
la greci se numeşte "paraschevi", adică vineri. Iar după ce a fost
înţărcată din tânără vârstă, s-a dăruit pe sine lui Dumnezeu şi a fost
învăţată de maica sa toate tainele credinţei creştineşti. Deci se
îndeletnicea de-a pururea şi necontenit cu rugăciunea în biserică şi,
învăţând Sfintele Scripturi, citea totdeauna sfintele cărţi. Iar după
ce s-au săvârşit părinţii ei, a împărţit la săraci toate averile ce-i
rămăseseră. Apoi, tunzându-se şi îmbrăcându-se în chipul monahicesc, a
ieşit, propovăduind numele adevăratului Dumnezeu şi al Domnului nostru
Iisus Hristos, şi a întors pe mulţi din elini la cunoştinţa lui
Dumnezeu.
In vremile acelea,
împărăţind în Roma Antonin, nişte iudei au pârât-o către dânsul,
zicând: „O femeie oarecare, cu numele Parascheva, propovăduieşte pe
Iisus, Fiul Mariei, pe care părinţii noştri L-au pironit pe cruce". Iar
împăratul, auzind acestea, a poruncit s-o aducă pe ea înaintea lui. Şi
când a văzut-o, s-a minunat de priceperea şi frumuseţea ei. Apoi a zis
către dânsa: „Dacă te vei pleca mie şi vei jertfi zeilor, te vei face
moştenitoare a multor daruri, iar dacă nu te vei pleca, te voi da la
cumplite chinuri". Iar Sfânta Parascheva i-a răspuns: „Să nu-mi fie mie
a mă lepăda de numele lui Hristos şi al Dumnezeului meu, ci să piară
zeii care n-au făcut cerul şi pământul". Atunci împăratul,
aprinzându-se de mânie, a poruncit să pună pe capul ei un coif de fier,
înroşit în foc. Acest lucru făcându-se, ea s-a păzit nevătămată cu
dumnezeiasca rouă. Deci, pentru o minune ca aceasta, mulţi au crezut în
Hristos în acel ceas.
După aceasta, a
poruncit să o arunce pe dânsa într-o căldare de aramă plină cu smoală
şi cu untdelemn înfierbântat. Şi făcându-se acest lucru, sfânta se
vedea stând în mijlocul căldării răcorindu-se; iar împăratul, văzând-o
pe dânsa stând astfel, a zis: „O, Paraschevo, stropeşte-mă şi pe mine
cu smoală din căldare, ca să cunosc, dacă smoala şi untdelemnul sunt
fierbinţi cu adevărat". Atunci sfânta, umplându-şi mâinile sale cu
smoală şi untdelemn din căldare, a aruncat-o în obrazul împăratului,
care, fiind lovit în luminile ochilor, îndată a orbit şi a strigat cu
glas mare, zicând: „Miluieşte-mă pe mine, roaba adevăratului Dumnezeu,
şi dă-mi mie lumina ochilor mei; şi voi crede în Dumnezeul pe Care Il
propovăduieşti tu!" Iar sfânta făcând rugăciune către Dumnezeu, îndată
împăratul Antonin a văzut şi împreună cu toţi din casa lui au crezut în
adevăratul Dumnezeu, botezându-se în numele Preasfintei Treimi.
Iar Sfânta Parascheva,
plecând de acolo, s-a dus prin alte cetăţi şi sate, propovăduind numele
Domnului nostru Iisus Hristos. Şi intrând într-o cetate, în care era
ighemon oarecare Asclipie, a propovăduit preasfântul nume al lui
Hristos, adevăratul Dumnezeu. Deci sfânta a fost adusă înaintea
ighemonului şi, chemând numele Mântuitorului Hristos şi însemnându-se
cu semnul Sfintei Cruci, a mărturisit că este creştină şi 1-a
propovăduit pe Hristos că este Dumnezeu al cerului şi al pământului.
Iar ighemonul,
tulburându-se şi mâniindu-se pentru aceasta, a trimis-o pe dânsa la un
balaur înfricoşat, care avea culcuşul într-un loc în afara cetăţii şi
căruia îi dădeau spre mâncare, după obicei, pe cei osândiţi la moarte.
Şi după ce sfânta a fost dusă în locul acela, balaurul, văzând-o pe
dânsa, a şuierat tare şi, deschizându-şi gura, a scos mult fum. Iar
sfânta, stând aproape de fiară, a zis: „O, fiară, a venit peste tine
urgia lui Dumnezeu şi pieirea". Şi suflând asupra acelui balaur şi
făcând semnul Sfintei Cruci peste el, fiara a şuierat tare şi a crăpat
în doua, făcându-se nevăzută. Atunci ighemonul şi toţi cei împreună cu
dânsul, văzând acest lucru, au crezut în Dumnezeu. Iar sfânta, intrând
iarăşi în cetate, a propovăduit pretutindeni şi pe mulţi a întors la
adevărata cunoştinţă de Dumnezeu.
După aceasta, Sfânta
Parascheva a intrat în altă cetate, în care era stăpânitor un ighemon
cu numele Tarasie, care, înştiinţându-se despre dânsa, a adus-o
înaintea divanului său. Deci, fiind întrebată de dânsul despre
credinţă, a spus că este creştină şi a mărturisit pe Hristos,
adevăratul Dumnezeu. Pentru aceasta, a fost pusă înainte o căldare de
aramă plină cu untdelemn, smoală şi plumb; apoi făcându-se foc dedesubt
şi aceea fierbând tare, pe când clocotea, ighemonul a poruncit să fie
aruncată sfânta într-însa. Dar, focul stingându-se prin venirea unui
dumnezeiesc înger, căldarea s-a răcit şi sfânta a rămas nevătămată.
Apoi multe şi felurite munci aducând tiranul asupra sfintei, nu a putut
să clintească credinţa ei cea tare. Iar mai pe urmă i-a tăiat capul cu
sabia şi sufletul ei a mers la locaşurile cele veşnice.
|