SFINŢII APOSTOLI PROHOR, NICANOR, TIMON ŞI PARMENA, DIACONII
(28 iulie)
In zilele Sfinţilor
Apostoli, după Inălţarea Domnului şi după primirea Sfântului Duh, pe
când încă nu se răspândiseră ei prin toată lumea la propovăduirea lui
Hristos şi bisericile credincioşilor din Ierusalim se înmulţiseră, s-au
ales spre slujba diaconiei aceşti şapte bărbaţi plini de Sfântul Duh şi
de înţelepciune: Ştefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi
Nicolae Antiohianul. Şi rugându-se Sfinţii Apostoli, şi-au pus mâinile
peste dânşii şi i-au făcut diaconi. Dintre aceştia, pomenirea Sfântului
Intâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan se cinsteşte la 27 decembrie, a
Sfântului Filip la 11 octombrie, iar pomenirea celorlalţi - afară de
Nicolae, care nu este scris în numărul sfinţilor -, Sfânta Biserică s-a
obişnuit a o prăznui în ziua de astăzi, deşi ei s-au săvârşit prin
pătimire în vremi osebite, propovăduind apostoleşte pe Hristos în
felurite locuri.
Sfântul Prohor a urmat
mai întâi Sfântului Mai Marelui Apostol Petru, împreună cu ceilalţi
ucenici, mai înainte de Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu,
şi a fost pus de el episcop al cetăţii Nicomidiei, în ţara Bitiniei,
precum adevereşte despre aceasta fericitul Simeon Metafrast, în viaţa
Sfântului Apostol Petru, de la 29 iunie. Apoi, după Adormirea Maicii
Domnului, Sfântul Prohor a fost multă vreme împreună călător şi părtaş
al ostenelilor Sfântului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, cercetând multe
ţări împreună cu dânsul şi suferind dureri şi chinuri de la cei
necredincioşi, pentru buna vestire a lui Hristos. El a fost surghiunit
cu dânsul şi în insula Patmos şi cele ce-i spunea Cuvântătorul de
Dumnezeu, Ioan, din descoperirea lui Dumnezeu, pe acelea le scria din
gura lui. După aceea, iarăşi s-a ostenit în cetatea Nicomidiei, în care
a fost întâi episcop, întorcând pe oamenii cei rătăciţi la Hristos
Dumnezeu şi înmulţind biserica cea nou adunată. Şi mergând în Antiohia,
s-a sfârşit muceniceşte, fiind ucis de cei necredincioşi pentru
propovaduirea lui Hristos.
In aceeaşi zi în care a
fost ucis cu pietre Intâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, după cum este
scris în Faptele Apostolilor, a fost prigoană mare asupra Bisericii
Ierusalimului şi a fost ucis şi Sfântul Nicanor împreună cu două mii de
oameni, care crezuseră în Hristos. Iar felul uciderii se pomeneşte în
canon, căci fiind înjunghiat de iudei ca o oaie, s-a jertfit lui
Hristos.
După slujba diaconiei,
Sfântul Timon a fost pus de Sfinţii Apostoli episcop al cetăţii
Vostrichia din Arabia şi, propovăduind numele lui Hristos, a pătimit
multe de la iudei şi de la elini. Fiind aruncat într-un cuptor încins,
a ieşit din foc nevătămat. Iar în Prologul roman cel mucenicesc se
spune despre dânsul, că, după nevătămarea focului, fiind răstignit pe
cruce, s-a sfârşit.
Sfântul Parmena,
săvârşind slujirea cea încredinţată lui de Apostoli, întru
propovaduirea cea plină de credinţă, a murit înaintea ochilor
apostolilor, fiind îngropat de dânşii şi plâns cu smerenie. însă sunt
unii care spun despre dânsul că a avut sfârşit mucenicesc şi s-a
încununat cu cununa mucenicească.
|