FERICITUL IERONIM
(15 iunie)
Fericitul Ieronim
s-a născut în orăşelul Stridon, aproape de Acvileia, în anul 347.
Primele învăţături le-a primit în casa părinţilor. Apoi, mergând la
Roma, a învăţat greaca şi latina, arta vorbirii şi filosofia. A primit
botezul la vârsta de 20 de ani, din mâinile papei Liberios. La Treveri,
în Galia, a descoperit viaţa mănăstirească. La Roma a intrat într-o
obşte de prieteni, unde a început învăţătura Scripturii şi a cunoscut
catacombele romane. In urma unei neînţelegeri cu ai săi şi scârbit de
deşertăciunile Romei, a făcut prima călătorie în Răsărit, cercetând
mănăstirile din Grecia, Tracia, Asia Mică, Cilicia, şi s-a stabilit în
Antiohia. S-a retras apoi în pustia Calsis, din Siria, unde a trăit o
perioadă de patru ani de nevoinţe ascetice, luptând împotriva
patimilor. In această perioadă a învăţat limba ebraică. Revenind în
Antiohia, a primit darul preoţiei, apoi a făcut o călătorie la
Constantinopol, atras de faima cuvântărilor Sfântului Grigorie de
Nazianz şi a stat acolo doi ani, ascultându-i cuvintele.
Il găsim,
apoi, din nou la Roma, unde viaţa lui a luat un drum statornic. Papa
Damasus 1-a luat ca diac al său, cu ascultarea de a revedea textul
Bibliei în limba latină, numită, mai târziu, Vulgata. Murind papa
Damasus, fericitul Ieronim s-a retras, din nou, în Palestina şi s-a
stabilit la Betleem, unde a întemeiat trei mănăstiri. A început,
atunci, o perioadă de strădanii cărturăreşti, care a ţinut 30 de ani. A
alcătuit multe scrisori, îndemnând pe credincioşi la o viaţă curată şi
păzirea poruncilor Domnului. Pe călugări i-a învăţat arta copierii
manuscriselor. Impovărat de bătrâneţe şi de neîncetate nevoinţe,
Cuviosul Ieronim a murit la Betleem, în anul 420. Ne-au rămas de la el
Vulgata, numeroase alte traduceri, omilii, comentarii la cărţile
Sfintei Scripturi, lucrări de istorie bisericească şi scrisori de
îndrumare duhovnicească.
Fericitul
Ieronim rămâne, pentru noi, icoana cărturarului creştin. Prăznuirea
lui, în Biserica Ortodoxă, se face la 15 iunie, în fiecare an. |