SFINŢII MUCENICI ARISTOCLIE PREOTUL, DIMITRIAN DIACONUL ŞI ATANASIE CITEŢUL
(20 iunie)
Sfântul Mucenic
Aristoclie a fost de neam cipriot, din cetatea Tamasa şi era preot al
soborniceştii Biserici. Iar în vremea împăratului Maximian, fiind
prigoană mare asupra creştinilor, s-a temut de munci şi, ducându-se la
munte în pustie, s-a ascuns într-o peşteră, unde rugându-se, 1-a
strălucit o lumină mai mare decât soarele şi a venit la dânsul un glas
din cer, poruncindu-i să meargă în mitropolia Salaminei, din insula
Cipru şi acolo să se nevoiască muceniceşte, pentru numele lui Hristos.
Iar el, fiind întărit cu lumina şi cu glasul cel dumnezeiesc, îndată a
lepădat frica prin care se temea de munci şi, sculându-se, s-a dus
acolo unde i s-a poruncit. Deci, mergând Aristoclie printr-o dumbravă,
a venit la biserica Sfântului Apostol Varnava şi acolo a găsit pe
Dimitrian diaconul şi pe Atanasie citeţul. Şi a fost primit cu dragoste
de dânşii şi a vorbit cu ei despre pricina mergerii sale în cetatea
Salamina, precum şi despre vedenia ce i se arătase. Iar ei, auzind
cuvintele lui, au voit să meargă cu dânsul, dorind să moară pentru
Hristos. Deci au mers toţi împreună şi, dacă au ajuns în cetatea
Salamina, au stat la un loc înalt la vederea tuturor şi au început cu
glas mare a slăvi şi a propovădui numele lui Hristos; iar pe zeii cei
elineşti şi pe idolii cei neînsufleţiţi îi ocărau. Şi îndată au fost
prinşi de păgâni şi duşi la ighemon ca să-i întrebe.
Deci,
cercetându-i pe dânşii ighemonul şi înştiinţându-se că sunt creştini şi
văzând starea lor neclintită întru sfânta credinţă, a poruncit ca
preotului Aristoclie să i se taie capul cu sabia, iar pe Sfinţii
Dimitrian şi Atanasie, după multe munci să-i arunce în foc. Iar după ce
sfinţii au petrecut vii şi nevătămaţi în foc, i-a osândit la tăiere de
sabie. Astfel s-au sfârşit răbdătorii de chinuri ai lui Hristos,
împodobindu-se cu cununa mucenicească. |