SFANTUL MUCENIC IULIAN DIN CILICIA
(21 iunie)
Sfântul Mucenic
Iulian era din cetatea Anazarvia, care este a doua eparhie a Siciliei.
El s-a născut dintr-un tată de neam bun senatoresc, cu credinţa elin,
şi dintr-o mamă creştină, care, după moartea bărbatului său, s-a mutat
în Tarsul Ciliciei. Acolo, bote-zându-şi pruncul în sfânta credinţă, îl
creştea în învăţătura cărţii şi în dreapta credinţă. Iar când copilul
era de 18 ani, s-a pornit prigoană mare împotriva creştinilor din
porunca lui Diocleţian. Şi fiind prins fericitul Iulian, a fost dus la
ighemonul Marchian spre întrebare. Acesta, schingiuindu-1 mult, uneori
îl amăgea cu îmbunări, iar alteori prin îngroziri şi munci îl silea
spre idoleştile jertfe; însă el nu s-a lepădat de Hristos. Deci a fost
purtat un an întreg prin felurite cetăţi ale Ciliciei şi pretutindeni a
fost muncit în felurite chipuri; însă el era ca un diamant tare în
mărturisirea lui Iisus Hristos.
Iar când a
fost adus în cetatea de lângă mare, care se numea Egheia, slujitorii
cei diavoleşti, deschizând gura sfântului cu sila, i-au băgat vin şi
carne jertfită idolilor, vrând ca, cu acele jertfe idoleşti, să spurce
pe curatul şi sfântul rob al lui Hristos. Apoi, fiind aruncat în
temniţă, a venit la dânsul fericita lui maică, care de departe îi urma
lui pretutindeni, rugându-se lui Dumnezeu să întărească pe fiul ei
întru ne voinţa cea mucenicească.
Deci au
prins-o pe ea păgânii şi au pus-o de faţă la judecată, iar ea a rugat
pe ighemon să o lase la fiul ei trei zile, ca să-1 sfătuiască a se
închina zeilor lor. Şi i-a poruncit ighemonul să meargă la fiul său
fără de opreală. Iar ea, şezând lângă el ziua şi noaptea, îl ruga cu
multe lacrimi şi cuvinte de iubire, ca o mamă bună şi-1 îndemna pe
dânsul să rabde pentru Hristos până la sfârşit muncile cele de puţină
vreme, pentru ca prin acestea să se învrednicească de la Domnul de
veşnicile bunătăţi şi să fie numărat în ceata sfinţilor mucenici.
Iar după ce
au trecut cele trei zile, sfântul împreună cu maica sa au fost scoşi la
judecata ighemonului. Iar ighemonul, nădăjduind că maica lui 1-a
înduplecat spre a jertfi idolilor pe fiul ei, a început a o ferici pe
dânsa cu laude. Dar ea, deschizându-şi cinstita şi de Dumnezeu
insuflata sa gură, a mărturisit cu mare glas numele lui Iisus Hristos,
iar idoleasca păgânătate a ruşinat-o cu multe mustrări şi ocări.
Asemenea făcea şi Sfântul Iulian, mărturisind cu îndrăzneală pe
Hristos, Unul şi adevăratul Dumnezeu şi ocărând mulţimea zeilor
păgâneşti. Atunci ighemonul, mâniindu-se, i-a muncit pe amândoi fără
milă. Pe maica mucenicului, după ce a bătut-o mult, a poruncit să i se
taie călcâiele picioarelor cu care a urmat fiului ei venind după dânsul
din Tars, apoi să o izgonească. Iar pe Sfântul Mucenic Iulian a
poruncit să-1 bage într-un sac cu nisip în care erau jivini şi
târâtoare veninoase şi apoi să-1 arunce în mare. Astfel, Sfântul
Mucenic Iulian a luat cununa muceniciei şi s-a sfârşit muceniceşte şi
sfânta lui maică, luând cununile biruinţei de la Hristos Dumnezeul
nostru.
Iar trupul
Sfântului Iulian fiind scos de valuri la uscat, o oarecare
dreptcredincioasă femeie văduvă luându-1, 1-a dus în Alexandria şi 1-a
îngropat cu cinste. După un timp, sfintele lui moaşte au fost aduse în
Antiohia. Iar pomenirea Sfântului Mucenic Iulian, a fericit-o şi a
cinstit-o cu cuvânt de laudă Sfântul Ioan Gură de Aur, pe când trăia în
Antiohia, întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru. |