SFÂNTUL IERARH NICETA REMESIANUL
(24 iunie)
Sfântul Niceta a
fost episcop de Remesiana, localitate la sud de Dunăre, timp de aproape
50 de ani, între anii 366-414. Pentru viaţa sa sfântă, arzând de
dragoste pentru Hristos, s-a învrednicit de treapta arhieriei şi a
semănat cuvântul Evangheliei Domnului în Dacia Mediteraneană, care era
adeseori invadată de barbari.
Sfântul
Niceta a încreştinat pe aceşti păgâni şi, prin Sfântul Botez, i-a unit
cu Hristos. De asemeni a întemeiat câteva aşezări monahale, a înălţat
numeroase biserici şi a împodobit sfintele slujbe cu cântări din cele
mai frumoase, spre slava Preasfintei Treimi. Una dintre cele mai
frumoase cântări compuse de el este imnul, cu caracter dogmatic,
intitulat: „Te Deum laudamus", care înseamnă „Pe Tine, Dumnezeule, Te
lăudăm".
Această
cântare treimică, care se cântă în Biserica Ortodoxă până astăzi, ne
dovedeşte că Sfântul Niceta era nu numai un mare imnograf şi poet, ci
şi un mare dogmatist şi protopsalt vestit în sudul Dunării pentru acea
vreme.
Una din cele
mai vestite cărţi scrise de el este intitulată „Catehism", adică carte
de învăţătură a credinţei ortodoxe, pe care o citeau credincioşii în
biserică, mai ales cei care se pregăteau pentru primirea Sfântului
Botez.
Scrierile
Sfântului Niceta Remesianul au avut un caracter catehetic misionar,
pentru că însuşi autorul lor a fost ca un apostol al credincioşilor de
la sudul Dunării până în hotarele Greciei, fiind un iscusit scriitor,
imnograf, catehet şi un mare iubitor de Hristos. Despre vrednicia şi
calităţile sale de păstor sufletesc scrie pe larg Sfântul Paulin de
Nola, contemporan cu el, care se nevoia în Italia.
După mulţi
ani de arhierie, propovăduind pe Hristos de la Marea Neagră până la
Marea Mediterană, ajungând la adânci bătrâneţi, şi-a dat sufletul în
mâinile lui Hristos la începutul secolului al cincilea, fiind numărat
în ceruri în ceata sfinţilor ierarhi, care neîncetat slăvesc pe Tatăl,
pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Amin. |