Cuviosul Pavel doctorul
(28 iunie)
Cuviosul Pavel era de neam din cetatea Corintului, născut din
părinți creștini și crescut în bună credință. El din tinerețe iubind pe Dumnezeu,
a intrat într-o mănăstire și s-a făcut monah. Deci, ostenindu-se mult în pustniceștile
nevoințe, s-a făcut bărbat iscusit. Pentru aceasta, diavolul desfrînării se
lupta cu dînsul. Deci, într-o noapte Cuviosul Pavel stînd la rugăciune, s-a
arătat diavolul înaintea lui și i-a zis: "De nu-ți vei face pofta trupească
măcar odată, apoi mă voi înarma cu tărie asupra ta". El, certîndu-l cu numele
lui Iisus Hristos și cu semnul Sfintei Cruci, l-a gonit. După aceea diavolul
a îndemnat asupra lui pe o femeie desfrînată, care născuse un copil de curînd;
l-a adus la cuviosul și i l-a pus pe genunchii săi, zicînd: "Copilul acesta
l-am zămislit și l-am născut cu tine!" Starețul a primit pruncul cu bucurie.
Dar, venind ereticii, i-au legat mîinile înapoi; apoi, legîndu-i pruncul de
grumaz, îl purtau prin cetate, batjocorindu-l.
Deci, Pavel, stînd în mijlocul poporului și făcînd semn cu
mîna, a zis: "Ascultați, fraților, să întrebăm pe prunc, ca să ne spună cine
este tatăl lui", pruncul fiind de curînd născut. El a zis către prunc: "Să
ne spui cine este tatăl tău?" Pruncul, rupîndu-și scutecele, a arătat cu mîna
spre un țigan, și a zis: "Acesta este tatăl meu, iar nu monahul Pavel". Poporul,
auzind aceasta, s-a închinat starețului, cerîndu-i iertare. Dumnezeu i-a dat
de atunci daruri de tămăduiri, căci punea mîinile pe cei neputincioși și-i
făcea sănătoși.
Cuviosul, viețuind șaptezeci de ani și mai mult, s-a dus către
Domnul, Căruia bine I-a plăcut și, numărîndu-se în ceata sfinților, slăvește
împreună cu dînșii pe Unul Dumnezeu în Treime, Căruia și de la noi să-I fie
slavă în veci. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna iunie
|