În vremea persecuțiilor, creștinii erau căutați spre muncire
și aduși spre cercetare la Arian, ighemonul din Tebaida, pus de Dioclețian păgînul,
împăratul Romei. Atunci au adus la acela pe un bărbat cu numele Timotei, cititor
bisericesc, din satul Pirapei, tînăr de ani, care, nu de mult, se însoțise cu
o fecioară, anume Mavra, iar după douăzeci de zile de la nuntă a fost prins
de păgîni, fiind creștin.
Văzîndu-l ighemonul Arian, l-a întrebat: "Cine ești tu? Și din
ce rînduială faci parte?" Iar Timotei a răspuns: "Sînt creștin, citeț al Bisericii
lui Dumnezeu". Zis-a ighemonul către dînsul: "Oare numai tu singur nu ai auzit
porunca împărătească care poruncește că tot cel ce nu aduce jertfă zeilor va
pieri rău?"
A răspuns Timotei: "Duhul lui Iisus Hristos petrece în mine;
pentru aceea nu voi aduce jertfe zeilor voștri!" Zis-a ighemonul: "Dă-mi mie
cărțile tale, ca să înțeleg puterea lor!" Răspuns-a Timotei: "Nebunule și necunoscătorule
desăvîrșit; cine din oameni cîndva își dă la moarte pe fiii săi? Oare nu știi
că acele cărți scrise de mine sînt fiii mei și, cînd citesc cărțile acelea pentru
Dumnezeu, îngerii Lui stau împrejurul meu?" Zis-a ighemonul: "Nici zeilor nu
jertfești, nici cărțile nu voiești să-mi arăți, deci, vezi să nu-ți fie spre
pedeapsă o îndrăzneală ca aceasta". Sfîntul Timotei a răspuns: "Nu vreau a jertfi
și nici cărțile nu vreau a le arăta păgînilor, pentru că sînt creștin!"
Atunci ighemonul, mîniindu-se, a poruncit să aducă două fiare
ascuțite în chip de țepi, înroșite în foc și să le bage în amîndouă urechile
mucenicului. Și îndată, din acea durere cumplită, i-au curs amîndouă luminile
ochilor. Și i-au zis slujitorii mucenicului: "Iată, de vreme ce nu voiești să
jertfești, ți-ai pierdut ochii!" Răspuns-a Sfîntul Timotei: "Ochii trupului
meu, care au văzut multe lucruri necuviincioase, au pătimit acum orbirea aceasta,
iar cu ochii mîntuirii, Domnul meu Iisus Hristos îmi luminează sufletul!"
Auzind ighemonul acestea, a poruncit ca, legîndu-i mîinile înapoi,
să-i bage un lemn între dinți; apoi să-l spînzure cu capul în jos, legîndu-i
o piatră grea de grumaji. Cînd slujitorii începeau să-i facă aceasta, mucenicul
căutînd spre cer, a zis: "Este Dumnezeu în cer și este puternic să mă izbăvească
pe mine din aceste munci". Grele au fost muncile Sfîntului Timotei! Iar slujitorii
sfătuiau pe ighemon ca, prin milă, mai vîrtos decît prin muncire, să se sîrguiască
a-l pleca spre voia sa. Și i-au spus lui că Timotei este mire, deoarece nu are
mai mult de douăzeci de zile de cînd a făcut nunta, și mireasa lui este foarte
tînără. Îndată, ighemonul a poruncit să o aducă și pe ea înaintea sa și a zis
către dînsa: "Cum îți este numele?" Ea a răspuns: "Mă numesc Mavra".
Zis-a ighemonul: "Mi-e jale de nenorocirea ta, că ești tînără
și vei rămîne văduvă. Deci, îți poruncesc să te împodobești cu podoabe frumoase,
să-ți împletești părul, să te îmbraci cu haine alese și, mergînd la bărbatul
tău, să-l sfătuiești să aducă jertfă zeilor, ca să nu fii cu adevărat văduvă
așa de tînără. Iar dacă îl vei îndupleca, vei lua de la noi multe daruri, aur
și argint". Deci, Mavra a făcut precum i-a poruncit ighemonul. S-a înfrumusețat
cu podoabele și cu hainele sale și, mergînd la bărbatul său, l-a rugat mult
să facă după voia ighemonului și să se izbăvească pe sine de niște munci ca
acestea. Iar el nu putea să-i răspundă, avînd căluș băgat în gură, care, ținîndu-i-o
deschisă, nu putea să o împreune și să grăiască ceva. Întorcîndu-se Mavra la
ighemon, l-a rugat să poruncească să ia călușul din gura mucenicului, ca să
poată vorbi cu dînsa. Și îndată a poruncit ighemonul ca să-i scoată acel căluș.
Mergînd Mavra la Sfîntul Timotei, a stat aproape de el. Dar,
mirosind mucenicul miros din hainele Mavrei, fiind stropite cu aromate mirositoare,
a strigat: "Unde este tatăl meu, preotul Picolpos?" Iar tatăl lui, care stătea
nu departe între popor și privea la pătimirea fiului său, s-a apropiat de dînsul
și a zis: "Ce voiești, fericitul meu fiu?" Răspuns-a Timotei: "Te rog pe tine,
tată, să faci un lucru bun, adică, luînd oarecare petic, să-mi acoperi fața
ca să nu simt mirosurile cele vătămătoare de suflet, care ies din hainele femeiești,
pentru că acest miros este moarte, ce duce pe oameni la pierzare și le gătește
gheena. Aceste mirosuri de arome sînt ale poftei ajutătoare diavolului, vrăjmașe
sfinților și urîciune drepților".
După ce a tăcut Sfîntul, Mavra a zis către dînsul: "Iubite Timotei,
pentru ce mă defăimezi așa pe mine, care mai înainte nu te-am supărat cu nimic
pe tine? Abia sînt douăzeci de zile de cînd ne-am luat și încă nu-mi știi obiceiurile
mele, nici eu n-am cunoscut toate locurile casei tale. Atît de departe sînt
de prihana cea părută, încît n-am schimbat cu altcineva vreun cuvînt și nici
la masă cu cineva n-am stat, iar acum plîng, văzîndu-te pe tine în munci, și
mă doare inima pentru tine. Fiind nevinovat, pătimești unele ca acestea, iar
aceste pătimiri ale tale rănesc cu durere sufletul meu, că mă lași văduvă așa
de tînără. Au doară te-ai îndatorat mult și, neavînd cu ce să te răscumperi
de datorie, de bunăvoie te-ai dat la moarte, supărîndu-te de datornici? Dacă
este așa, să vindem hainele noastre cele de mare preț și să plătim acea datorie.
Iar dacă pentru dajdia poporului ești ținut în această primejdie și nu ai cu
ce plăti, iată, înaintea ta sînt toate podoabele mele de nuntă, aurul și îmbrăcămintea
de mireasă, vinde-le și să plătești dajdia împărătească".
După niște cuvinte ca acestea ale ei, a zis Sfîntul Timotei
către dînsa: "Mavro, sora mea, cînd te-am văzut pe tine cu ochii cei sufletești
ieșind din casă, am văzut pe diavolul mergînd la dreapta ta și avea în mînă
o cheie cu care întorcea inima ta înapoi la lume". Zis-a Mavra: "Fratele meu,
Timotei, eu pe tine te caut și după aceasta, cînd te voi căuta, unde te voi
afla? Și dacă va veni sîmbăta sau duminica, cine va citi cărțile tale?"
A zis Sfîntul Timotei către dînsa: "O, Mavro, lasă cele de puțină
vreme și deșarte ale acestei lumi și vino împreună cu mine la această frumoasă
nevoință, pentru care ne vom învrednici să luăm cununi de la Mîntuitorul nostru
Dumnezeu și El ne va ierta toate păcatele noastre, ale celor ce de bunăvoie
ne dăm la moarte pentru Dînsul". Mavra a zis: "Cînd veneam la tine, inima mea
era plină de lumească împătimire; iar după ce ai început a vorbi cu mine, Duhul
lui Dumnezeu a intrat în mine! Deci, să știi, o, preaiubitul meu frate, că și
eu tot pe acelea le doresc, pe care tu le-ai iubit!" Grăit-a către dînsa Sfîntul
Timotei: "Dacă grăiești adevărul, du-te de ceartă pe ighemon pentru păgînătatea
lui". Iar Mavra a răspuns: "Mă tem, fratele meu, ca nu cumva să mă înfricoșez,
văzînd mulțimea muncilor și pe ighemon mîniindu-se și nu voi putea suferi, fiind
prea tînără numai de șaptesprezece ani". Zis-a către dînsa Sfîntul Timotei:
"Nădăjduiește spre Domnul nostru Iisus Hristos și-ți vor fi muncile ca untdelemnul
vărsat pe trupul tău și ca un duh de rouă în oasele tale, ușurîndu-ți toate
durerile!"
După aceea a început mucenicul a se ruga lui Dumnezeu pentru
dînsa, astfel: "Dumnezeule al tuturor darurilor celor bune, Cel ce ai dat ajutor
în foc celor trei tineri și ai izbăvit pe Daniil din gurile leilor, proorocului
prin prooroc i-ai trimis hrană, ai întărit pe Avacum în ducerea prînzului; și
nu numai în robie ai ajutat, ci și în groapa leilor și în cuptorul cel de foc
ai mîntuit pe cei ce nădăjduiesc spre Tine, în mărturia iubirii Tale de oameni,
prin care din cei robiți ai făcut prooroci și mucenici; caută, Doamne, și acum
spre roaba Ta, Mavra, Cela ce ne-ai împreunat pe noi în însoțire, fă-ne nedespărțiți
pe noi în această nevoință și să nu fim deosebiți din ceata sfinților Tăi mucenici.
Ci ne dă nouă, ca pentru Tine să suferim muncile și moartea cu bărbăție și să
se rușineze potrivnicii, neputînd a ne despărți pe noi de la întocmirea cea
cu un suflet, pe care o avem în Hristos Dumnezeul nostru, Căruia, împreună cu
Tatăl și cu Sfîntul Duh, I se cuvine slava în veci. Amin".
Așa rugîndu-se Sfîntul Timotei lui Dumnezeu pentru soția sa,
Mavra, îndată fericita, pornindu-se cu Duhul Sfînt, a mers la ighemon și, stînd
înaintea lui, a zis: "O, necuratule ighemon, argint și aur te-ai făgăduit să-mi
dai, vrînd să pogori sufletul meu în pierzare, pentru că nimic mai mult nu dorește
inima ta, fără numai suflete omenești, cărora, dăruindu-le aur, vrei să le omori;
dar cu amăgirile tale nu mă vei birui pe mine, căci, îmbrăcîndu-mă în armele
Domnului meu Iisus Hristos, am stat înaintea ta". Iar ighemonul Arian a zis
către ai săi: "Oare nu v-am spus mai dinainte de Timotei că este vrăjitor? Iată,
a fermecat și pe femeia sa, ca împreună cu dînsa, să ni se împotrivească nouă".
Apoi a zis către Mavra: "Oare și tu ți-ai ales mai bine moartea
decît viața? Caută de vezi că te lipsești de această dulce viață prin muncile
cele amare; au doară, văzînd mai înainte moartea bărbatului tău, gîndindu-te
la văduvia ta, ți-ai ales să mori împreună cu dînsul? Nu te tulbura că vei fi
văduvă, că te voi mărita cu un sutaș din cei mai bogați ai mei, ca să te desfătezi
cu dînsul din dulceața vieții acesteia și să te veselești avînd bărbat de neam
bun ca cel dintîi". Răspuns-a fericita Mavra: "De toate deșertăciunile lumești
lepădîndu-mă, n-am trebuință de sutașul tău! Și îți spun adevărul, că m-am însoțit
cu Mirele ceresc Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, spre Care nădăjduiesc fără
îndoială. Iată, cu inimă vitează am stat înaintea ta, netemîndu-mă de nedreapta
ta judecată!"
Mîniindu-se ighemonul, a poruncit să-i smulgă tot părul capului
ei. Apoi a zis: "Iată, părul tău este smuls; deci, te sfătuiesc să jertfești
zeilor, pentru ca să nu mai suferi și alte munci grele ce te așteaptă". Răspuns-a
Mavra: "O, ighemoane, acum știu că Hristos al meu m-a primit, nepomenindu-mi
păcatul cel din neștiință; că, ascultîndu-ți sfatul tău cel viclean, mi-am împodobit
părul spre amăgirea fericitului meu bărbat. Bine ai făcut, smulgîndu-mi părul
acesta, că prin smulgerea lui s-a ridicat acel mare păcat de la mine, ca să
nu fiu eu, cu podoaba părului, sminteală poporului ce stă împrejur și se uită
la această priveliște".
Auzind ighemonul acest răspuns al ei, s-a mîniat și a poruncit
să-i taie degetele de la mîini și să le arunce departe. Iar Sfînta Mavra a zis:
"Și cu aceasta îmi faci un bine, luîndu-mi degetele, cu care puneam asupra-mi
înșelătoarele împodobiri. Să știi dar, că nu cunoști acelea ce mi le faci mie;
căci, iată, un al doilea păcat al meu ai făcut a se lua de la mine prin tăierea
degetelor; drept aceea cu veselie stau înaintea ta, fiind gata la toate muncile
poruncite de tine". Ighemonul se mira de acea răbdare a ei. Iar presbiterul,
tatăl lui Timotei, stînd acolo în priveliștea poporului aproape de Mavra și,
privind la nevoința ei, a zis încet către dînsa: "O, Mavro, buna mea fiică,
cum ai răbdat tăierea degetelor tale?" Răspuns-a lui Sfînta Mavra: "Părinte,
precum vezi pe un om într-o grădină smulgînd din rădăcină verdețurile și lepădîndu-le,
tot astfel și eu priveam spre tăierea și lepădarea degetelor mele și nu simțeam
nici o durere".
Arian ighemonul a poruncit apoi la doisprezece ostași, să umple
o căldare mare cu apă, să o fiarbă și să arunce în ea pe Sfînta Mavra. După
ce a fiert destul apa, încît clocotea ca un tunet, a aruncat în ea pe sfînta
care a stat în mijloc nevătămată. Și grăia către ighemon: "Iarăși îți mulțumesc,
că ai poruncit să mă spăl și să mă curăț de păcatele mele cele făcute în lume,
ca prin inimă curată să mă apropii de Dumnezeul meu și să primesc cununa vieții.
Pentru că cele ce le pătimesc de la tine, îmi sînt mîntuire la Hristos Domnul
meu. Însă bine ai gîndit să mă arunci în această căldare, nefiind încă fiartă,
pentru că apa din ea este foarte rece, și nu simt căldură, precum nici pe celelalte
munci nu le-am simțit".
Mîniindu-se ighemonul foarte, a început a se gîndi că ostașii,
avînd milă de femeia aceea, au vărsat afară apa fiartă și au turnat în locul
ei apă rece, vrînd ca astfel să păzească pe Mavra vie, ca s-o aibă spre pofta
lor trupească. Deci, sărind de pe scaunul său, a alergat la căldare, vrînd să
știe dacă era cu adevărat rece apa din căldare. Și, apropiindu-se, a zis către
sfîntă: "Toarnă-mi puțină apă pe mîini, ca să știu dacă este rece!" Sfînta i-a
zis: "Ea este atît de rece, încît nici căldura ei n-o simt. Iar de nu ai cu
ce să înfierbînți mai mult căldarea, apoi trimite la tatăl meu, care-ți va da
un braț de lemne, ca să aprinzi focul sub căldare, căci este lucrător de lemn".
Iar acestea le zicea sfînta, ocărînd pe ighemon. Deci, i-a turnat pe mîini apă
fiartă din căldare și, îndată, de fierbințeala cea mare, atît i s-au ars mîinile,
încît și pielea i s-a zbîrcit, răcnind foarte tare de durere și cu mirare a
strigat, zicînd: "Bine este cuvîntat Domnul Dumnezeul Mavrei, că nu este altul
afară de Acela, în Care se slăvește aceasta".
Acestea zicînd, a poruncit să elibereze pe sfînta. Dar mai înainte
ca ea să fie liberă de judecată și de muncă, diavolul iarăși a intrat în inima
ighemonului și-l îndemna să se împotrivească aceleia care, cu curată știință,
avea credința cea bună către Dumnezeu. Deci, chemînd pe muceniță, i-a zis: "Încetează,
Mavro, să nădăjduiești spre Hristos și jertfește zeilor". Sfînta a răspuns:
"Nu voi jertfi idolilor, pentru că am pe Domnul, Cel ce mă apără pe mine". Zis-a
ighemonul: "Gura ta o voi umple cu cărbuni aprinși, de nu vei jertfi". Sfînta
a răspuns: "Nu înțelegi că cele ce le faci în nebunia ta, poruncind să-mi umple
gura cu cărbuni aprinși, mă curățesc cu totul de păcatele cele făcute cu limba
și cu gura? Că și Domnul meu, cînd lui Isaia proorocul i-a arătat slava Sa și
l-a făcut pe el să poată auzi cîntările îngerești, fiindcă era încă în păcate,
vrînd să-l curățească, a trimis la el pe unul din serafimi, avînd în mîini un
cărbune aprins, pe care îl luase cu cleștele din altar și a atins cu cărbunele
buzele proorocului, zicînd: Iată, s-a atins acesta de buzele tale și va șterge
fărădelegile tale, iar păcatele tale le va curăți! Și dacă proorocul cu
un cărbune a cîștigat iertare de păcate, apoi, mă rog ție ca nu numai gura mea
s-o umpli de cărbuni aprinși, ci și fața, capul și peste tot trupul să pui cărbuni
aprinși și să-l arzi, ca să fiu bună mirosire a lui Hristos. Și Dumnezeu, Care
a curățit altădată păcatele proorocului acela, să le curățească și pe ale mele".
Niște cuvinte ca acestea auzindu-le ighemonul, s-a înspăimîntat
și totodată s-a aprins de mînie și a poruncit să aducă o făclie plină de pucioasă
și de smoală, ca să ardă pe mucenița. Iar poporul care stătea împrejur, a strigat
cu glas mare către ighemon, zicînd: "Pînă cînd vei scorni munciri noi asupra
acestei tinere fecioare? Încetează de acum să te mînii, ighemoane, căci ne mirăm
foarte de răbdarea ei". Iar Sfînta Mavra, întorcîndu-se către popor, a zis:
"Fiecare din voi să-și caute de lucrurile sale: bărbații să se îngrijească de
lucrurile cele bărbătești, iar femeile să facă lucrurile lor cu curăție și cu
blîndețe. Iar pentru mine nimeni să nu se îngrijească, pentru că eu n-am trebuință
de nici un sprijin sau ajutor de la voi, căci Dumnezeu, spre Care nădăjduiesc,
este sprijinitorul meu".
Astfel grăind sfînta, ighemonul a poruncit să-i ardă trupul
ei cu acea făclie. Iar Sfînta, căutînd spre făclie, a zis către ighemon astfel:
"Ca și cum n-ai fi ispitit cu cele dintîi munci și acum ți se pare că mă vei
înfricoșa cu această proastă făclie? Au doară nu era mai mare și mai înfricoșată
căldarea care fierbea, în care am fost afundată toată și nu m-am vătămat, ca
și cum ar fi fost apă rece? Tu singur ești martorul meu, cînd ți s-au opărit
mîinile tale, iar eu nu m-am vătămat cîtuși de puțin, și acum să mă tem de o
făclie ca aceasta? De voiești, o, ighemoane, apoi un cuptor întreg să aprinzi
și să mă arunci în el, și atunci vei vedea puterea Hristosului meu, a Cărui
roabă sînt; pentru că nu mă va lăsa Dumnezeul meu, Care m-a chemat la nevoința
aceasta, prin fericitul meu bărbat, Timotei, iar făclia pe care o apropii de
trupul meu, este ca o rouă, care se coboară de dimineață din cer pe pămînt și
face să odrăslească pomii și să aducă roade".
Ighemonul, fiind biruit de răspunsurile Sfintei Mucenițe, arătate
chiar prin fapte, și, neputînd să afle munci mai grele asupra ei, s-a mîhnit
foarte. Deci, a poruncit ca pe amîndoi, pe Timotei și pe Mavra să-i răstignească
pe cruci, punîndu-i pe ei drept, unul în fața celuilalt. Iar cînd se duceau
la răstignire, i-a întîmpinat pe ei maica Mavrei și, apucînd pe fiică, a strigat,
zicînd: "Fiica mea, Mavra, oare astfel lași pe maica ta, care te caută pe tine?
Cine va purta podoabele tale? Ale cui vor fi hainele cele de mult preț, argintul
și aurul, dacă tu, fiica mea, nu vei fi între vii?" Răspuns-a Sfînta Mavra către
maica sa, zicînd: "Aurul și argintul piere, hainele le mănîncă moliile și frumusețea
feței celei tinere cu vremea îmbătrînește și se veștejește, iar cununa lui Iisus
Hristos este nestricăcioasă în veci".
Maica sa nu putea să răspundă ceva împotriva cuvintelor sfintei.
Iar mucenița, smulgîndu-se din mîinile maicii sale, a mers spre cruce, zicînd
către ea: "Pentru ce mă tragi pe mine de la Cruce, nelăsîndu-mă să mă îndulcesc
mai degrabă de Domnul meu, în asemănarea morții Lui?" Atunci ostașii i-au răstignit
pe ei, punîndu-i cu fața unul spre altul. Și au petrecut pe cruce nouă zile
și nouă nopți, mîngîindu-se și sfătuindu-se unul pe altul. Sfîntul Timotei învăța
pe soția sa pînă seara, iar Mavra sfătuia pe împre-ună pătimitorul său pînă
dimineața.
Și a zis fericita Mavra către Sfîntul Timotei: "Să nu ne dăm
la somn, ca nu cumva, venind Domnul nostru, să ne afle pe noi dormind și să
se mînie asupra noastră. Căci, omul în casă, nedormind, lumînarea care arde
gonește năvălirea tîlharilor; iar stingînd lumînarea, tîlharul cu înlesnire
intră în casă și fură. Deci, să nu dormim, ci să ne silim la rugăciuni, ca Domnul
nostru să ne afle în neslăvită răbdare și așteptare a venirii Lui, și vrăjmașul
nu va îndrăzni să se apropie în taină și să ne facă ispită nouă care sîntem
pe cruce".
Și, iarăși, după o vreme, Sfînta Mavra a zis către Sfîntul Timotei:
"Deșteaptă-te, fratele meu, alungă somnul de la tine și priveghează, ca să afli
cele văzute de mine. Căci am văzut pe un om, stînd înaintea mea ca într-o uimire,
avînd în mîinile sale un pahar plin cu lapte și miere, zicîndu-mi: "Pe acesta,
primindu-l, să-l bei". Iar eu am zis către dînsul: "Tu cine ești?" Acela mi-a
răspuns: "Sînt îngerul lui Dumnezeu". Atunci am zis către dînsul: "Să ne rugăm
lui Dumnezeu!" Dar el mi-a zis: "Eu, milostivindu-mă, am venit spre tine, văzîndu-te
flămîndă și însetată și postind pînă la ceasul acesta".
Apoi, iarăși am zis către dînsul: "Cine te-a trimis pe tine
la mine cu această milă netrebnică și ce grijă porți de răbdarea și postirea
mea? Nu știi oare că Dumnezeu și pe cele cu neputință le dăruiește celor ce
se roagă către Dînsul?" Zicînd acestea, am început să mă rog. Pe cînd mă rugam,
am văzut pe acel om ce mi se arătase cu paharul, întorcîndu-și fața dinspre
mine la apus și îndată am cunoscut că este nălucirea vrăjmașului care, și pe
cruce, vrea să ne ispitească. Și a pierit acea nălucire.
După aceea a venit iarăși altul și mi se părea că m-a scos la
un pîrîu pe care curgea lapte și miere și-mi zicea: "Bea!" Iar eu am răspuns:
"Acum ți-am spus ție că nu voi bea apă, nici altă băutură pămîntească, pînă
ce nu voi bea paharul morții pentru Hristos, Domnul meu, pe care El singur îl
va da mie, prin mîntuirea și nemurirea vieții cele veșnice". Cînd am zis aceasta,
omul cel care îmi poruncise să beau din rîu, îndată a pierit împreună cu rîul.
După aceea, mi-a stat înainte un al treilea om minunat la vedere
și a cărui față strălucea ca soarele. Acela, luîndu-mă de mînă, m-a ridicat
la cer și mi-a arătat un scaun împodobit, pe care erau puse haine albe și o
coroană preafrumoasă. Iar eu, minunîndu-mă de acea frumusețe, am întrebat pe
cel ce mă ducea: "Ale cui sînt acestea, Doamne?" El mi-a răspuns: "Acestea sînt
răsplătirile nevoințelor tale! Ție îți sînt gătite hainele, coroana și acest
scaun". Ridicîndu-mă apoi puțin mai sus, mi-a arătat un alt scaun asemenea împodobit,
o haină albă și o coroană. Și l-am întrebat iarăși: "Dar acestea ale cui sînt?"
Iar el mi-a răspuns: "Acestea sînt ale bărbatului tău, Timotei". Și iarăși am
îndrăznit a-l întreba: "Pentru ce sînt departe scaunele unul de altul?" Și mi-a
răspuns: "Multă deosebire este între tine și între bărbatul tău. Oare nu știi
că după sfătuirea lui ai intrat și tu în nevoința pătimitoare și aceea este
pricina încununării tale? Deci, acum întoarce-te în trupul tău și mîine la ceasurile
șase vor veni îngerii lui Dumnezeu ca să ia sufletele voastre și să le înalțe
la ceruri. Însă fiți treji ca să nu înceapă vrăjmașul a vă ispiti iarăși".
Vedeniile acestea le-a spus Sfînta Mavra fratelui ei, Timotei,
cu care se mîngîia întru Domnul. Iar după ce a sosit acea zi și ceasul al șaselea,
îngerul lui Dumnezeu a venit să ia sufletele mucenicilor. Și a zis Sfînta Mavra
către poporul ce privea la pătimirea lor: "Fraților și surorilor, aduceți-vă
aminte că am făcut cele omenești, viețuind cu oamenii. Și iarăși am săvîrșit
și cele ale lui Dumnezeu, fiind robi ai Lui. Iar acum, primim cununile cele
fără de moarte de la Domnul nostru Iisus Hristos. Deci, făcînd și voi cele ce
sînt ale firii omenești, sîrguiți-vă, de asemenea, ca să săvîrșiți și cele care
sînt plăcute lui Dumnezeu, pentru ca să cîștigați iertare de păcate și să primiți
cununi de la același Stăpîn al nostru". Zicînd Sfînta Mavra acestea, îndată
amîndoi și-au dat sufletele lor în mîinile lui Dumnezeu și așa și-au sfîrșit
mucenicia lor cu bună nevoință, întru Iisus Hristos Domnul nostru, Căruia Se
cuvine slava, împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh, în vecii vecilor. Amin.