Sfîntul și dreptul Iov se trăgea din seminția lui Avraam, fiu
din fiii lui Isav, care era al cincilea de la Avraam. El își avea petrecerea
sa în pămîntul Hus, într-una din laturile Arabiei, și era cel mai bogat om de
la răsăritul soarelui, fiind foarte temător de Dumnezeu. Dintre dobitoace avea
șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute perechi de boi; asinele ce se
pășteau erau cinci sute și slugi foarte multe, avînd el lucruri mari pe pămînt,
pentru că era bărbatul acesta de bun neam și cu cinste mare între toți cei ce
viețuiau la răsărit.
Acesta era om adevărat, fără prihană, drept și credincios, depărtîndu-se
de la tot lucrul rău. El avea șapte feciori și trei fete. Și feciorii, văzînd
pe tatăl lor că face milostenie veșnic la mii de săraci, au început să facă
la fel ca tatăl lor; și mulți oameni erau chemați la masă și ei slujeau la masa
celor necăjiți acolo. Deci, într-o zi, se ospătau toți împreună la cel dintîi
frate, într-altă zi la celălalt frate și așa pînă la cel din urmă, cînd începeau
iarăși de la cel dintîi. Iar după ce se sfîrșeau cele șapte zile ale ospețelor
lor, Iov trimitea la dînșii, sfătuindu-i și învățîndu-i, ca fiecare să-și cerceteze
conștiința sa cu de-amănuntul, dacă n-a greșit ceva cu cuvîntul sau cu gîndul
împotriva Domnului; pentru că se temea dreptul Iov de Dumnezeu foarte mult,
nu cu temerea firii celei de rob, ci cu temerea dragostei celei de fiu și cu
dinadinsul se păzea pe dînsul și pe toată casa sa, ca să nu facă vreo supărare
Domnului Dumnezeu.
Și acest om al lui Dumnezeu, aducea jertfă de curățire, cum
se aduceau jertfe sîngeroase atunci, socotind în sine: ca nu cumva copiii
mei, fiind tineri, să fi greșit ceva cu gîndul lui Dumnezeu. Așa făcea
dreptul Iov în toate zilele.
Și a fost ca în ziua de astăzi: Fost-a întru una din zile
și au venit îngerii Domnului înaintea Domnului. Îngerii lui Dumnezeu cei
puși ca să păzească neamul omenesc, au venit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i
aducă Lui rugăciunile oamenilor și nevoile lor cele de multe feluri. Cu dînșii
a venit și diavolul, ispititorul și clevetitorul oamenilor; nu că putea să stea
împreună cu îngerii înaintea lui Dumnezeu la cer, de unde s-a lepădat, ci a
stat departe, afară din cer, înaintea ochiului Celui Atotvăzător al lui Dumnezeu.
Și atunci a venit și satana, iar Dumnezeu L-a întrebat: "Dar tu de unde vii?"
Dar Dumnezeu i-a pus întrebarea, ca să ne răspundă nouă cum a fost istoria lui
Iov.
Și, răspunzînd diavolul către Domnul, a zis: "Înconjurînd pămîntul
și străbătînd partea cea de sub cer, și iată sînt de față". Și i-a zis lui Domnul:
"Oare socotit-ai în gîndul tău de robul Meu Iov, că nu este asemenea lui, cineva
din oamenii cei ce sînt pe pămînt, fiind fără de prihană, drept și credincios,
depărtîndu-se de toate lucrurile cele rele?" Și asta o spunea Dumnezeu, nu pentru
că era sărac sau necăjit, ci foarte bogat.
Răspuns-a diavolul și a zis Domnului: Oare Iov în deșert
cinstește pe Dumnezeu? Oare nu ai îngrădit Tu pe cele dinlăuntru și pe cele
din afară ale casei lui și pe toate cele ce sînt împrejurul lui; lucrurile mîinilor
lui nu le-ai binecuvîntat și dobitoacele lui nu le-ai înmulțit pe pămînt? Dar
trimite mîna Ta și Te atinge de toate cele ce are și să vedem dacă nu Te va
blestema pe Tine în față! Ca și cum ar fi zis: "Cum nu s-ar teme, dacă i-ai
dat atîta avere și cinste? Dar, dă-l pe mîna mea, să vedem nu Te va blestema
în față?"
Atunci Domnul a zis diavolului: Toate cîte sînt ale lui,
le dau în mîinile tale; dar de el să nu te atingi! Vedem că diavolul nu
poate face nimic fără voia lui Dumnezeu și fără îngăduința Lui. Putea el să
se ducă peste Iov și mai înainte, că avea mare ură pe el, că era drept; însă,
pînă n-a luat blagoslovenia lui Dumnezeu, nu s-a dus. Pentru că numai unde îi
îngăduie Dumnezeu se duce; căci puterea drăcească este îngrădită de puterea
Atotțiitorului Dumnezeu și nu-i îngăduie să facă mai mult decît vrea El.
Și a venit diavolul la Iov. Și prima dată, cînd a ajuns asupra
gospodăriei lui Iov, a pogorît foc din cer. Atunci un vestitor a venit la Iov
și i-a spus: "Foc a căzut din cer pe pămînt și a ars oile tale, asemenea și
pe păstori i-a mistuit, iar eu am rămas singur și am venit să-ți spun". Pe cînd
acesta grăia, a venit un alt vestitor și a zis către Iov: "Perechile de boi
arau și asinele pășteau aproape de dînșii, cînd, venind hoții, le-au furat pe
ele, iar pe slugi le-au omorît cu sabia; și, rămînînd eu singur, am venit ca
să-ți spun despre acestea". În același timp un alt vestitor a venit la Iov și
i-a grăit lui: "Haldeii, făcînd trei tabere, au năvălit asupra noastră și au
înjugat cămilele și le-au robit, și slugile le-au ucis cu sabia; iar eu am rămas
singur și am venit să-ți spun".
La urmă a venit alt vestitor, grăind către Iov: "Feciorii tăi
și fetele, mîncînd și bînd la fratele lor cel mai mare, deodată a năvălit dinspre
pustie un vînt mare cu vifor și s-a atins de cele patru unghiuri ale casei și
a căzut casa peste copiii tăi și toți au murit; iar eu am rămas singur și am
venit să-ți spun".
Acesta i-a rupt inima, dar tot n-a îndrăznit să zică cuvînt
de rău împotriva lui Dumnezeu. Atunci Iov s-a sculat, și-a rupt hainele sale,
și-a tuns perii capului, și-a presărat țărînă peste capul și, căzînd cu fața
pe pămînt, s-a închinat Domnului și a zis: Gol am ieșit din pîntecele maicii
mele, gol mă voi duce în groapă; Domnul a dat, Domnul a luat! Precum a voit
Domnul, așa a făcut. Fie numele Domnului binecuvîntat de acum și pînă-n veac!
De toate acestea cîte i s-au întîmplat, Iov n-a greșit înaintea Domnului nici
cu inima, nici cu gura; pentru că n-a zis nimic fără de minte împotriva Domnului.
Atît de tare se temea Iov de Dumnezeu.
Atunci satana, văzînd că i-a luat totul și nu l-a biruit, s-a
dus iar la Dumnezeu. Și a fost că în ziua aceasta, îngerii lui Dumnezeu au venit,
ca să stea înaintea Domnului și împreună cu ei a venit și diavolul. Și a zis
Domnul către diavol: "Dar tu de unde vii?" Iar el a zis: "Străbătînd partea
cea de sub cer și înconjurînd tot pămîntul am venit". Atunci Domnul a zis către
dînsul: "Oare gîndit-ai la robul Meu Iov? Că nu este nici un om ca acesta din
cei de pe pămînt, care i-ar fi fost lui asemenea: fără de prihană, drept, credincios,
ferindu-se de tot răul și neținîndu-se de răutate; iar tu în zadar i-ai cerut
averile, slugile și fiii lui, ca să le pierzi".
Răspunzînd diavolul, a zis către Domnul: "Piele pentru piele;
toate cîte le are omul, le va da pentru sufletul său! Deci, nu așa! Ci trimite
mîna Ta și Te atinge de trupul și de oasele lui; atunci vei vedea, de nu Te
va blestema în față!" Iar Domnul a zis către diavol: "Iată, ți-l dau ție, dar
să nu te atingi de sufletul lui". Iată ce este mai scump la om! Sufletul. Că
sufletul este mai scump decît tot ce există în lumea aceasta. De aceea îi atîta
luptă pentru mîntuirea sufletului.
Și a venit diavolul, cu voia și cu îngăduința lui Dumnezeu,
și l-a lovit pe Iov, de la cap pînă la picioare cu lepră. Atunci Iov, cînd s-a
văzut lepros din creștet pînă-n talpă, a căzut la pămînt de durere; și, a ieșit
afară din cetate, unde ședea pe gunoi, curățindu-și rănile cu un hîrb. Și n-a
fost bătaia lui Iov o zi, o lună sau un an, ci șapte ani și jumătate l-au mîncat
viermii de viu pe Iov! Așa a răbdat. Iar soția lui, rămînînd sănătoasă, pentru
că pe ea n-a lovit-o diavolul, că era mai slabă în credință, se ducea cu traista
prin sat, la cerut; și îi aducea cîte ceva de hrană. Singurul ajutor îi era
soția lui; singura mîngîiere, ca să nu moară de foame.
Trecînd multă vreme și văzînd diavolul că nu l-a biruit pe Iov,
a încercat prin femeie, cu care biruise în rai pe Adam. Știa că femeia e mai
slabă. Și a zis către dînsul femeia lui: "Iată, acum te mănîncă viermii de viu
în gunoi, ți-a luat toată averea și copiii de atîția ani și tu nu zici nici
un cuvînt de hulă împotriva lui Dumnezeu și nu-ți pierzi răbdarea! Pînă cînd
vei răbda acestea? Iată, voi mai îngădui încă puțin timp, așteptînd nădejdea
mîntuirii mele; că s-a pierdut pe pămînt pomenirea ta, fiii și fetele tale;
durerile și ostenelile pîntecelui meu, pe care în zadar i-am născut cu chinuire;
iar tu singur șezi afară, fără acoperămînt, pe gunoi și plin de viermi, iar
eu rătăcesc slujind și trecînd din loc în loc și alergînd din casă în casă,
așteptînd apusul soarelui, ca să mă odihnesc de ostenelile mele și de durerile
cele ce acum mă cuprind. Deci, zi vreun cuvînt de hulă împotriva lui Dumnezeu
și mori".
Iar Iov îi spunea cu blîndețe, că vedea că diavolul vorbește
prin gura ei: "Pentru ce grăiești așa, ca o femeie din cele nebune? Nu sînt
eu Iov care eram ca împărații de bogat și cinstit în lume? Nu-ți aduci aminte
ce cinste am avut noi pe pămînt și cîtă avere și cîte slugi aveam? Apoi, cum
am primit cele bune din mîna Domnului, oare pe cele rele să nu le suferim?"
Auzind trei prieteni ai lui de toate răutățile care au venit
asupra lui, au mers la dînsul fiecare din țara sa: Elifaz, împăratul Temanului,
Bildad, stăpînitorul Savheilor și Țofar, împăratul Mineilor. Aceștia erau ca
niște împărați de bogați, boieri mari din alte țări, care cumpărau mii de vite
de la Iov, miei și lînă. Ei auziseră de bătaia lui Iov, dar nu credeau că-i
chiar așa; și se sfătuiseră între dînșii, ca să-l cerceteze pe Iov și să-l mîngîie.
Văzîndu-l de departe, cum îl știau ce om cinstit era, ce palate
și ce slugi avea, nu l-au cunoscut și au strigat cu glas mare și au plîns, rupîndu-și
hainele și presărîndu-și țărînă peste capetele lor. Ei au stat la dînsul șapte
zile și șapte nopți și nimeni dintre dînșii n-a vorbit către dînsul vreun cuvînt,
pentru că vedeau rănile lui cumplite și foarte mari. Și gîndeau, ce va fi asta?
Ce fel de bătaie a lui Dumnezeu este asta?
Și la șapte zile a deschis cuvîntul Elifaz și, în loc să-l mîngîie
pe Iov în rănile și în durerea lui, în loc să-l îmbărbăteze, că erau prieteni
de altădată, au început să-l rănească cu cuvîntul: "Iov, mi se pare că te-a
retezat Dumnezeu ca pe un copac tomnatic, care nu face roadă. De ce-ai ajuns
tu așa? Ai oprit plata văduvelor și simbria lucrătorilor! Ai fost nemilostiv
și aspru! Ai fost mîndru! Ai uitat de Dumnezeu! Ai făcut fărădelegi înaintea
Lui!" Și așa mereu l-a mustrat. La fel și al doilea prieten și al treilea.
Iar Iov a început a le spune lor cu blîndețe: "Dragii mei; prietenii
mei, spre dosadă ați venit aici și spre rană mie. Mai bine ziceam eu gropii,
"muma mea", și viermilor, "voi sînteți frații și surorile mele", decît să vină
prietenii mei și să mă rănească cu cuvinte". Adică, mai bine mă mîngîiam cu
viermii și cu gîndul la groapă, decît să aud din gura voastră acestea.
Și le-a spus Iov: "Voi mă învinuiți că am oprit plata slugilor
și că am făcut nedreptate. Eu nu mă laud, dar adevărul voi vorbi. Eu am fost
tatăl sărmanilor și maica văduvelor; eu am fost ochiul orbilor și urechea surzilor;
piciorul șchiopilor și mîna ciungilor. Tunsura mieilor mei a încălzit umerii
săracilor. Ușa mea nu s-a închis la tot străinul și toată averea mea am socotit
cu putere s-o împart la cei necăjiți. Deci, nu-i adevărat ce vorbiți voi. Adevărat
că mîna Domnului mă ceartă pentru păcatele mele, dar ceea ce mă învinuiți voi
nu este adevărat".
Văzînd Dumnezeu răbdarea lui Iov, după ce-au plecat cei trei
prieteni, a apărut Dumnezeu în nori și în vifor deasupra lui. Iov zăcea acolo
de șapte ani jumătate, numai oasele și inima rămăsese - căci carnea lui era
mîncată de viermi. Și cînd a venit Ziditorul cerului și al pămîntului, Iov era
acum rănit și de prietenii lui, ocărît și defăimat și de soția lui și de toți.
Deodată aude glasul lui Dumnezeu din nori: "Iov, scoală-te ca un bărbat, ia
veșmîntul tău - că i-a trimis un veșmînt din cel mai alb ca zăpada -, încinge-te
și să stăm de vorbă amîndoi!"
S-a sculat Iov, sănătos ca la 30 de ani și frumos și vesel,
s-a îmbrăcat cu veșmîntul dat de Dumnezeu. Și a spus Dumnezeu către el: "Iov,
unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune-mi Mie care-i lățimea cea de
sub cer? În ce loc locuiește întunericul și ce loc are lumina? Unde erai tu
cînd am măsurat Eu munții cu așezămîntul cunoștinței, văile cu cumpăna și dealurile;
cînd am pus mării hotar nisipul și am îngrădit marea cu nisip și I-am spus:
"Pînă aici să stai și întru tine să se sfărîme valurile tale"? Eu am întins
crivățul pe uscat. Eu am făcut cuvîntători pe pămînt. Eu am măsurat greutatea
vînturilor. Eu am însemnat calea fulgerilor sub cer. Eu am rînduit nașterile
fiarelor din codri, nașterea dobitoacelor pămîntului și a oamenilor. Eu am făcut
orionul și rarița cea de miazănoapte și am împodobit cerul cu stele, cu soare
și lună, și lumină am dăruit zidirii Mele. Spune-Mi, unde erai tu atunci? Iov,
Eu pe tine Te-am turnat ca laptele în pîntecele maicii tale, Te-am închegat
ca brînza, Te-am țesut ca pînza, Ți-am făcut inimă și oase și te-am făcut făptura
Mea în pîntecele maicii tale și Eu am zidit inima ta și am știut că nu-ți vei
pierde răbdarea. Eu am întemeiat inima ta întru tine și credința și răbdarea
ta.
Și acum, Iov, fiindcă ai așteptat cu răbdare venirea Mea și
n-ai zis vreun cuvînt rău în atîtea scîrbe și necazuri și boale, iată, Eu îți
dăruiesc ție de acum înainte încă 140 de ani de viață; și vor fi averile tale
îndoite. Și vei ajunge să trăiești pînă la al cincilea strănepot și vei adormi
plin de zile și vei veni la Mine să te veselești cu Mine în veci".
După ce l-a vindecat Domnul de bube, a binecuvîntat și cele
de pe urmă ale lui Iov, mai mult decît pe cele dintîi; și erau dobitoacele lui
paisprezece mii de oi, șase mii de cămile, o mie de perechi de boi și o mie
asini de herghelie. I s-au născut lui iarăși șapte fii și trei fete, precum
avea și mai înainte. Deci, Domnul a îndoit dobitoacele lui Iov, iar copiii nu
i-a îndoit, ca să nu soco-tească cineva, cum că copiii lui cei dintîi au pierit
ca și dobitoacele; pentru că dobitoacele au pierit cu totul, iar copiii cei
morți n-au pierit, ci se vor afla la învierea drepților. Fetele lui erau atît
de frumoase, încît nu se aflau sub cer alte fecioare mai frumoase ca fetele
lui Iov, cărora le-a dat moștenire între frații lor.
Iov a trăit de toți anii, 248, văzînd pe fiii fiilor săi, pînă
la a patra seminție; și s-a sfîrșit întru adînci bătrîneți. Iar acum petrece
în viața cea neîmbătrînitoare unde anii nu se împuținează, în Împărăția Tatălui,
a Fiului și a Sfîntului Duh, a Unuia Dumnezeu în Treime, Căruia se cuvine slava,
cinstea și închinăciunea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.