Acest cuvios s-a născut în anul 1433, într-o familie aleasă,
iubitoare de Hristos, din Moscova. Apoi, voind să ia jugul cel bun al nevoinței,
s-a făcut călugăr în mănăstirea Sfîntul Chiril de la Lacul Alb. Apoi, s-a retras
la liniște și și-a făcut o chilie din lemn, unde se nevoia ca un mare sihastru.
Auzind de viața lui curată, mulți tineri veneau la el și se făceau călugări.
Așa a ajuns sihăstria aceea vestită în nordul Rusiei. De două ori pe săptămînă
- miercurea și sîmbăta seara - se adunau toți frații, se făcea priveghere de
toată noaptea, iar dimineața ascultau Sfînta Liturghie și se împărtășeau cu
Preacuratele Taine, apoi iar se întorcea fiecare la chilia sa, cugetînd la cele
sfinte și rugîndu-se neîncetat. Se hrăneau din lucru mîinilor, nu primeau pe
mireni, mai ales femeile, și evitau muncile agricole grele, vorbind neîncetat
cu Hristos.
Așa a devenit cunoscut Sfîntul Nil în toată Rusia ca un mare
părinte duhovnicesc.
În anul 1503, Cuviosul Nil a susținut la Sinod să fie scutite
mănăstirile de administrarea satelor și a marilor terenuri agricole donate lor,
care îndepărtează pe călugări de rugăciune și de viața curată în Hristos. Dimpotrivă,
el îndemna pe toți la viață isihastă și la practicarea rugăciunii neîncetate.
Aceasta a tulburat multă vreme Biserica Ortodoxă din Rusia.
Cuviosul Nil s-a retras la bătrînețe la mult iubita sa liniște,
în sihăstria întemeiată de el, ce se chema Sorska, vestită în toată Rusia de
nord, dedicîndu-și ultimii ani de viață studierii Sfintei Scripturi și scrierilor
Sfinților Părinți.
Văzîndu-se bătrîn și împovărat de zile și-a alcătuit testamentul
de înmormîntare, în care scria, printre altele: "După moartea mea, aruncați
trupul meu în loc pustiu ca să-l sfîșie animalele și păsările cerului, căci
a păcătuit așa de mult împotriva lui Dumnezeu, că este întristat de înmormîntarea
mea...".
La 7 mai 1508 și-a dat sufletul său în mîinile lui Hristos,
fiind plîns mult de ucenicii săi.