În mănăstirea de fecioare a Tabenisiotencelor, care este în
Tebaida Egiptului, a fost o fecioară cu numele Isidora, care se prefăcea că
este nebună pentru Dumnezeu, ca și cum ar fi fost îndrăcită. Ea era într-atîta
defăimare din partea surorilor, încît nici una nu voia să guste hrană împreună
cu ea, ci era de toate defăimată, ocărîtă și necăjită. Dar ea răbda toate acelea
cu tăcere și cu mulțumire; și totdeauna se ostenea la bucătărie și în celelalte
ascultări mănăstirești, slujind și nescîrbindu-se de lucrurile cele mai necurate
din mănăstire; pentru că curăța locurile cele spurcate și era întocmai ca un
burete în mănăstire, curățind și spălînd toată necurățenia. Astfel de osteneli
le suferea neîncetat, încît nici un ceas nu și-a petrecut în zadar, ci de dimineață
pînă în seară, în orice lucru se afla, își folosea trupul.
Uneori se făcea că este îndrăcită, tăinuindu-și cu înțelepciune
fapta cea bună dinaintea celor ce o vedeau. În ea se împlinea cuvîntul acesta
al Apostolului: Dacă se pare cuiva că este înțelept între voi în veacul acesta,
să se facă nebun, ca să fie înțelept. În acea mănăstire erau 300 fecioare
călugărițe; deci, toate acele fecioare purtau pe cap, după rînduiala monahicească,
culion; iar ea își acoperea capul cu un petic prost și urît; și n-a fost văzută
de nimeni mîncînd vreo bucată de pîine sau șezînd la masă, ci în tot timpul
vieții sale s-a hrănit numai din rămășițele și fărîmiturile adunate de pe masă;
iar în loc de fiertură sorbea spălături, cu care spăla oalele și căldările.
Ea nu făcea nimănui nici o mîhnire, nici ea nu s-a mîniat sau s-a necăjit vreodată
și nu s-a certat pentru ceva; ci, totdeauna, tăcea nerăspunzînd nimănui vreun
cuvînt, nici la vreo ocară mică sau mare, deși adeseori era bătută de toate
și totdeauna era urîtă și batjocorită.
În această viață aspră petrecînd multă vreme fericita Isidora,
s-a făcut descoperire despre ea Cuviosului Pitirun, bărbat sfînt și foarte îmbunătățit,
care petrecea în pustiul ce se numea Porfirit. Aceluia, stîndu-i în față îngerul
Domnului, i-a zis: "Pentru ce te trudești cu mintea pentru viața ta îmbunătățită,
în care ți se pare că ești mare, șezînd în acest loc pustiu? Voiești să vezi
o femeie mai îmbunătățită și mai plăcută lui Dumnezeu decît tine? Scoală-te
și mergi la mănăstirea de femei cea din Tabenisiot și vei găsi acolo pe una
ce poartă pe capul ei un petic urît. Aceea este mai bună înaintea lui Dumnezeu
decît tine, deoarece petrece într-atîta sobor și de-a pururea slujind tuturor
și fiind de toate batjocorită, niciodată nu s-a depărtat cu inima de Dumnezeu,
ci totdeauna mintea ei este adîncită către Dumnezeu. Iar tu, petrecînd aici
în singurătate și neieșind niciodată cu trupul, toate cetățile le cuprinzi cu
mintea ta".
Deci, marele Pitirun, sculîndu-se îndată, s-a dus la Tabenisiot,
unde, ajungînd la mănăstirea de bărbați, a rugat pe egumen ca să poruncească
slujitorilor să-l ducă la mănăstirea de fecioare. Deoarece acel cuvios părinte
era slăvit între părinți și foarte cinstit pentru sfințenia vieții și pentru
bătrînețile lui, cu sîrguință l-au trecut peste rîul care curgea înaintea mănăstirii
și l-au dus pînă la mănăstirea de fecioare, unde, intrînd și făcînd obișnuita
rugăciune, s-a rugat ca toate surorile să vină înaintea lui să le vadă. Deci,
adunîndu-se toate înaintea lui, cuviosul n-a văzut pe aceea despre care a fost
înștiințat de înger și pentru care venise. Deci, le-a zis: "Să aduceți la mine
toate surorile, căci precum socotesc, una nu este aici". Călugărițele îi ziseră:
"Toate sîntem de față, înaintea cinstitei tale fețe".
Starețul a zis: "Lipsește una, despre care mi-a spus îngerul
Domnului". Acelea au răspuns: "Toate sîntem aici, părinte, decît numai una a
rămas în bucătărie, neavînd minte, pentru că este îndrăcită". Părintele le-a
zis: "S-o aduceți și pe aceea la mine, ca s-o văd, căci pentru ea am venit aici".
Deci, s-au dus după ea și au chemat-o, dar ea nu voia să meargă, pentru că înțelesese
cu duhul de descoperirea care se făcuse starețului pentru dînsa. Și, luînd-o
călugărițele, o trăgeau cu sila, zicîndu-i: "Marele părinte Pitirun te cheamă
pe tine!" După ce au adus-o înaintea starețului, el, văzînd-o și cunoscînd că
este aceea de care îi spusese îngerul, pentru că vedea darul lui Dumnezeu peste
ea, a căzut la picioarele ei, zicînd: "Binecuvintează-mă, maică!" Iar ea asemenea
a căzut înaintea lui, zicînd: "Tu pe mine binecuvintează-mă, părinte și stăpînul
meu!"
Văzînd acest lucru toate celelalte, s-au minunat și au zis către
el: "Să nu-ți fie ție această necinste, o, părinte, căci este îndrăcită aceasta".
Cuviosul Pitirun le-a răspuns: "Voi sînteți îndrăcite, iar aceasta este mai
mare înaintea Domnului decît mine și decît voi toate și ne este maică nouă tuturor;
și rog pe Dumnezeu, ca să mă învrednicească părții ei, în ziua judecății". Auzind
aceasta, toate fecioarele au căzut la picioarele starețului, plîngînd și mărturisind
toate relele care făcuseră fericitei Isidora, supărînd-o și necăjind-o în toate
ceasurile. Una zicea: "Eu totdeauna o ocăram pe Isidora!" Alta: "Eu turnam lături
peste ea". Alta: "Eu o loveam cu călcîiul". Alta: "Eu o băteam cu bățul". Iar
altele mărturiseau relele ce-i făceau ei și, căzînd la picioarele fericitei,
își cereau iertare. Deci, marele stareț împreună cu Cuvioasa Isidora, au făcut
cu dinadinsul rugăciune către Dumnezeu pentru surori, ca să li se ierte greșelile
lor.
După aceea, Cuviosul Pitirun, învățînd mult pe surori și vorbind
mult pentru folosul sufletului, le-a dat pace și s-a întors la locul său, slăvind
pe Dumnezeu, Care l-a învrednicit a vedea pe roaba Sa cea ascunsă. Iar Cuvioasa
Isidora, după plecarea starețului, nesuferind să fie cinstită de surori, a ieșit
în taină din mănăstire și s-a ascuns în locuri neștiute, pînă la mutarea sa
cea către Dumnezeu. Astfel a fost viața plăcutei lui Dumnezeu, care, sub chipul
nebuniei, a slujit Domnului în taină ca sub un acoperămînt; iar acum arătat
își ia plata de la Dînsul, înaintea tuturor cetățenilor cerești, cu care sălășluindu-se,
slăvește pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfîntul Duh, Dumnezeu în Treime. Amin.