Sfîntul Mucenic Ioan Valahul s-a născut în Țara Românească în
secolul XVII, într-o familie de creștini nobili și bogați. Dar, în urma unei
revolte împotriva turcilor din anul 1662, pe timpul voievodului Mihnea, Sfîntul
Ioan a fost luat ostatec de turci. Apoi a fost cumpărat de un soldat păgîn,
care la legat de un copac și la bătut mult. Zdrobit de rușine și de durere,
Ioan a tăiat pe păgîn în timpul somnului.
El a fost de îndată descoperit de alți soldați și dus la Constantinopol,
înaintea vizirului pentru a fi judecat. Dar, vizirul îl dădu pe fericitul Ioan
femeii celui pe care îl ucisese el, ca să facă ce va voi cu dînsul. Ea însă,
i-a cerut să-i fie soț, dacă Ioan se va lepăda de Hristos și se va închina lui
Mahomed. Atunci, Fericitul Ioan, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, chemînd
cu credință numele lui Hristos. Fiind aruncat în temniță, mucenicul lui Hristos
a fost cumplit bătut mai multe zile, în timp ce soția turcului tăiat îl silea
mereu să păcătuiască cu ea, ca să nu mai fie chinuit.
Dar Sfîntul Mucenic Ioan, refuzînd a face cumplitul păcat, îndată
vizirul a poruncit să-i taie capul. Și așa s-a dus la Hristos, scăpînd de cursele
cele înșelătoare ale acestei vieți trecătoare, mutîndu-se în ceata sfinților
mucenici.
Pătimirea sa a avut loc la 12 mai 1662, la Constantinopol, iar
după alții în 1665.