Robul lui Dumnezeu Prov - zice Sfîntul Grigorie Dialogul, Papa
Romei către arhidiaconul său Petru -, mi-a spus mie despre sora lui, care se
numea Muza, cum că, fiind încă pruncă, într-o noapte oarecare, i s-a arătat
în vedenia visului Preasfînta Născă-toare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria,
căreia îi urmau niște fecioare de o vîrstă cu Muza. Și a întrebat Stăpîna pe
Muza: "Voiești să viețuiești cu aceste fecioare și să-mi urmezi mie?" Răspuns-a
aceea: "Voiesc, Doamnă!" Și i-a poruncit ei Stăpîna, ca să nu mai facă de acum
nimic copilăresc sau ceva necuviincios, să se înfrîneze de rîs și de jucării,
știind că la treizeci de zile, va veni și va ședea împreună cu fecioarele acelea.
Deci, prunca Muza, deșteptîndu-se, și-a schimbat obiceiul din
ceasul acela și și-a lepădat toată mintea copilărească. Părinții ei minunîndu-se
și întrebînd-o pe ea despre acea vedenie; ea le-a răspuns că a văzut pe Preasfînta
Curată Fecioară Născătoare de Dumnezeu și a luat poruncă de la ea, de ziua în
care o să se ducă și să se sălășluiască cu fecioarele cele ce îi urmau ei. Deci,
sosind ziua a douăzeci și cincea, Muza a fost cuprinsă de friguri; iar la treizeci
de zile s-a apropiat ceasul să meargă la cea care i s-a arătat în vedenie. Apoi,
iarăși a văzut pe Preacurata Fecioară, venind la ea cu fecioarele acelea. Atunci
ea a început a zice cu glas lin către Maica Domnului, care o chema: "Iată, vin
Doamnă, iată, vin!" Și cu acest cuvînt și-a dat sufletul în mîinile Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu, care, ieșind din trupul cel fecioresc, s-a sălășluit
cu sfintele fecioare.
Această povestire auzind-o arhidiaconul Petru, a întrebat pe
preasfințitul papă Grigorie: "Stăpîne, voiesc să știu dacă mai înainte de luarea
trupurilor, sufletele drepților pot să fie primite în cer". Sfîntul Grigorie
a zis: "Aceasta nu putem s-o zicem pentru toți drepții că sînt primiți la ceruri,
nici nu putem s-o lepădăm cu totul; pentru că sînt sufletele unor drepți, care
se deosebesc cu oarecare locașuri în împărăția cerului". Deci, pricina aceea
nu este alta, decît numai că aceia, în viața cea vremelnică, au avut o lipsă
din dreptatea cea desăvîrșită. Iar sufletele drepților care au viețuit cu plăcere
lui Dumnezeu pe pămînt, din închisorile trupului, îndată sînt primite în locașurile
cerești. Aceasta este mai arătat decît lumina soarelui, pentru că Însuși Hristos
mărturisește adevărul prin Sine, zicînd: Unde este stîrvul, acolo se vor
aduna vulturii. Adică unde este Însuși Mîntuitorul nostru cu trupul cel
luat asupră-și, acolo, fără de îndoire, se vor aduna sufletele drepților.
Și Apostolul Pavel dorea să se dezlege și să fie cu Hristos;
deci, cel ce crede că Hristos este în ceruri, acela crede că și sufletul lui
Pavel se află la ceruri cu Hristos. Pentru că acel Apostol arătat înștiințează
că, după dezlegarea cea trupească, sufletele drepților se vor sălășlui în patria
cea cerească, pentru că zice: Știm, că de se va strica locașul trupului nostru
cel pămîntesc, atunci avem de la Dumnezeu casă veșnică în ceruri, nefăcută de
mînă. Se cuvine, deci, Dumnezeului nostru slavă, acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin.