Sfîntul Mucenic Solohon și cei împreună cu dînsul
(17 mai)
Sfîntul Mucenic Solohon a trăit pe vremea împărăției lui Maximian.
El era de neam egiptean, cu credința creștin și cu rînduiala ostaș, sub comanda
tribunului Campan, care avea sub el trei mii de ostași. Iar cînd Campan, cu
voia împăratului, a mers cu ceata sa din Egipt la Calcedon, atunci li s-a
poruncit de împărat tuturor celor mai mari peste oști, să aducă jertfe idolilor
împreună cu oștile lor. Deci, Campan a poruncit ca toți ostașii să aducă jertfă
idolilor. Sfîntul Solohon și cu dînsul alți doi ostași, Pamfamir și Pamfalon,
au mărturisit că sînt creștini și, deci, nu pot să aducă jertfă idolilor.
Ei au mărturisit că nicidecum nu se vor lepăda de Hristos și vor petrece pînă
în sfîrșit în sfînta credință, chiar de ar pătimi munci cumplite.
Deci, Sfinții Mucenici Pamfamir și Pamfalon, fiind munciți
cu bătăi cumplite, și-au dat sufletele în mîinile Domnului; iar Sfîntul Solohon,
întărindu-se, chema cu îndrăzneală pe Hristos. Muncitorul Campan, fiind în
nepricepere și, mîniindu-se foarte tare, a poruncit să-i deschidă gura mucenicului
cu sabia și să-i toarne vin de cel jertfit idolilor. Atunci mucenicul, rozînd
fierul cu dinții, l-a sfărîmat în două și, rupînd legăturile de pe sine, stătea
înaintea muncitorului, mărind dumnezeirea lui Hristos și ocărînd îndrăcirea
lui Campan. În acel moment un glas din cer a venit spre sfîntul, întărindu-l
și îndemnîndu-l spre vitejeasca pătimire.
După aceasta, a muncit pe sfîntul în multe feluri, bătîndu-l
fără milă, tîrîndu-l de picioare peste vîrfuri și peste pietre ascuțite, de
mîna dreaptă a fost spînzurat într-o casă, de o grindă, și o piatră mare legată
de piciorul stîng. Astfel a stat spînzurat de la ceasul al șaselea pînă la
al noulea, îndemnîndu-l în tot chipul, să se lepede de Hristos; dar el nu
s-a supus. Tăindu-se funia cu secera, sfîntul a stat pe pămînt, fiind seara
tîrziu. Atunci Campan, fiind cuprins de mînie neîmblînzită, a luat o trestie
ascuțită și a înfipt-o toată în urechea sfîntului. După aceasta, toți ostașii
au plecat împreună cu tribunul; iar creștinii, venind, au luat pe sfînt, care
slăbise foarte mult de atîtea munci, și l-au dus pe un pat în casa unei creștine
văduve. Acolo, sfîntul, gustînd puțină pîine și apă, s-a întărit și a vorbit
cu creștinii cei ce stăteau de față, sfătuindu-i să fie nestrămutați în credință.
Apoi, căutînd spre cer și rugîndu-se, și-a dat sufletul său în mîinile lui
Hristos Dumnezeul nostru, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.
La începutul paginii
| Vietile Sfintilor
pe luna mai
|