Sfinții
Mucenici Petru, Dionisie, Andrei, Pavel, Cristina, Eraclie, Paulin și Venedim
(18 mai)
În vremea prigonirii Bisericii lui
Dumnezeu, cînd ostașii lui Hristos își puneau sufletele pentru Domnul lor
și cînd tot pămîntul se roșea cu sîngele mucenicilor, atunci un tînăr frumos
cu numele Petru, tare la trup și viteaz cu duhul în sfînta credință creștinească,
a fost prins în Lampsac, cetatea Elespontului, și adus la Opidim ighemonul,
spre cercetare. Deci, ighemonul l-a întrebat: "Creștin ești?" Petru a răspuns:
"Sînt creștin cu adevărat". Ighemonul îi zicea: "Iată, ai înaintea ochilor
poruncile nebiruiților împărați; deci, jertfește marii zeițe Venera". Tînărul
răspunse: "Ighemoane, mă minunez, că voiești a mă îndemna să mă închin unei
femei spurcate și desfrînate, care a făcut atîtea fapte urîte, încît îmi este
rușine a le pomeni. Oare, voi, nu pedepsiți pe cei ce îndrăznesc să facă astfel
de desfrînări, pe care le-a făcut zeița voastră? Dacă voi o numiți desfrînată,
apoi cum să mă închin și să-i aduc jertfă ei, fiind atît de spurcată și desfrînată.
Mie mi se cade să mă închin lui Dumnezeu Cel viu și adevărat, împăratul tuturor
veacurilor, lui Hristos Domnul meu. Lui să-I aduc jertfă de rugăciune, de
umilință și de laudă".
Ighemonul, auzind acestea, a poruncit
să-l întindă pe roată, să-i muncească trupul cu lemne și cu fiare și să-i
sfărîme oasele. Robul lui Dumnezeu, cu cît era muncit mai mult, cu atît se
arăta mai tare și viteaz în puterea lui Hristos, Care îl întărea. El rîdea
de nebunia ighemonului și, ridicîndu-și ochii spre cer, zicea: "Mulțumescu-Ți,
Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce mi-ai dat atîta tărie și răbdare! Învrednicește-mă
încă pînă la sfîrșit să biruiesc puterea vrăjmașului cel păgîn". După aceasta,
ighemonul, văzînd că cu muncile nu poate să biruiască pe acel viteaz tînăr
creștin - pe Sfîntul Petru -, a poruncit să-i taie capul cu sabia.
În acea vreme, un oarecare Dionisie,
bărbat creștin, a fost prins și ținut legat în temniță. Ighemonul, voind să
se ducă din Lampsac în Troada, care se învecina cu Elespontul, i-au adus doi
ostași cu numele Andrei și Pavel, cu credința creștini și de neam din Mesopotamia.
Pe aceștia i-au prins păgînii și împreună cu ei a fost adus și un oarecare
Nicomah, care striga neîncetat și zicea: "Sînt creștin".
Ighemonul, văzînd pe Nicomah mărturisind
că este creștin, a întrebat pe Andrei și pe Pavel: "Voi ce ziceți că sînteți?"
Ei au răspuns: "Și noi tot creștini sîntem". Ighemonul a zis către Nicomah:
"Jerfește zeilor, după porunca împăratului!" Nicomah răspunse: "Nu știi că
creștinii nu aduc jertfe idolilor?" Atunci ighemonul a poruncit să-l dezbrace,
să-l spînzure la muncire și să-i chinuiască trupul, strujindu-l cu unghii
de fier. Nicomah, fiind muncit astfel, cînd era aproape de sfîrșitul său și
voia să cîștige cununa pe care o avea ca și în mîinile sale, deodată a pierdut-o.
Pentru că, schimbîndu-se din mărturisirea cea bună, s-a lepădat de Hristos
și a strigat, zicînd: "Eu niciodată n-am fost creștin; deci, sînt gata a jertfi
zeilor". Atunci, îndată a încetat a-l munci și l-au scos de la muncire. Dar,
cînd ticălosul călcător de lege a adus jertfă idolilor și s-a închinat lor,
îndată a căzut asupra lui diavolul și l-a trîntit la pămînt. Astfel se îndrăcea,
mușcîndu-și limba cu dinții și curgîndu-i spume de sînge, pînă ce cu greu
și-a lepădat ticălosul său suflet!
Pe cînd se întîmpla aceasta, o creștină
oarecare, fecioară de 16 ani, cu numele Cristina, a strigat din popor către
cel ce se îndrăcea, zicînd: "O, ticălosule și pierdutule, pentru ce ți-ai
dobîndit munca cea veșnică și nespusă pentru un scurt timp?"
Ighemonul, auzind aceasta, a poruncit
să prindă îndată pe acea fecioară și s-o aducă la el. Apoi a întrebat-o: "Ești
creștină?" Fecioara răspunse: "Sînt creștină și plîng pentru pierderea acelui
om ticălos, care n-a răbdat muncile cele de puțină vreme, ca astfel să poată
cîștiga odihna cea veșnică". Ighemonul a grăit către dînsa: "El, jertfind
zeilor, și-a cîștigat acum odihna, pentru ca voi, creștinii, să nu rîdeți
de dînsul. De aceea, Atena și Venera cea mare au voit de l-au răpit de aici;
deci, voiesc ca să aduci și tu jertfă zeilor acestora, ca să nu fii batjocorită
cu rușine și arsă de vie în foc". Sfînta răspunse: "Dumnezeul meu este mai
mare decît tine! De aceea, nu mă tem de îngrozirile tale, pentru că nădăjdu-iesc
spre Dînsul că mă va apăra și-mi va da răbdare în toate".
Atunci ighemonul a poruncit s-o dea
la doi tineri desfrînați, ca s-o batjocorească și s-o spurce; iar pe Andrei
și pe Pavel a poruncit să-i arunce în temniță unde era și Dionisie. Deci,
tinerii cei fără de rușine, luînd pe curata și sfînta fecioară a lui Dumnezeu,
au dus-o cu bucurie la locuința lor, voind să-și săvîrșească pofta. Dar, cînd
au dus-o în casa lor, îndată s-a stins în trupurile lor focul cel firesc al
desfrînării și au murit mădularele cele de poftă; și, astfel silindu-se pînă
la miezul nopții s-o batjocorească, n-au putut. La miezul nopții s-a arătat
lîngă fecioară un tînăr prealuminos și deodată toată casa s-a umplut de o
lumină negrăită.
Tinerii, văzînd acea lumină, de frică
au căzut ca morți și, abia venindu-și în simțiri, s-au plecat la picioarele
sfintei și stăruiau să se roage lui Dumnezeu pentru dînșii, ca să nu-i ajungă
vreun rău. Ea, ridicîndu-i, le-a zis: "Nu vă temeți! Dar să știți că tînărul
pe care l-ați văzut, este sfîntul înger, care a fost trimis de Hristos Dumnezeul
meu la mine, spre păzirea fecioriei mele, fiind gata ca îndată să omoare pe
toți, care vor îndrăzni a se atinge de mine". Și astfel, sfînta fecioară a
rămas curată, păzindu-se de Dumnezeu.
A doua zi, tot poporul cetății, fiind
îndemnat de popii păgînești, s-a dus la ighemon și a cerut să-i dea în mîinile
lor pe creștinii cei ținuți în temniță. Ighemonul, scoțînd pe cei legați,
pe Dionisie, Andrei și Pavel le-a zis: "Vi se cade să aduceți jertfă marii
zeițe Atena". Sfinții au răspuns: "Nici pe Atena, nici pe oricare alt diavol
cinstit de voi nu-l știm, nici n-am cinstit vreodată pe alt Dumnezeu, afară
de Dumnezeul nostru, Iisus Hristos". Auzind poporul aceste cuvinte ale sfinților
mucenici, a zis către ighemon: "Să-i dea pe ei în mîinile lor, că hulesc pe
zeii lor. Deci, ighemonul a poruncit mai întîi să-i bată pe mucenici și după
aceea să-i dea poporului.
Poporul, legînd cu funii de picioare
pe sfinți, i-a tîrît cu mult zgomot pînă la cetate, ca acolo să-i omoare cu
pietre. Pe cînd îi ucidea pe sfinții mucenici, Sfînta fecioară Cristina, înștiințîndu-se,
a alergat la acel loc, strigînd, plîngînd și căzînd peste sfinții ce se ucideau,
zicea: "Să mor și eu cu voi pe pămînt, ca împreună să viețuim în cer". Și
s-a adus la cunoștință ighemonului, că fecioara care a fost dată spre batjocură,
a fost izbăvită din mîinile des-frînaților de un tînăr luminos; deci, scăpînd,
a căzut pe trupurile creștinilor ce s-au omorît.
Atunci ighemonul a poruncit s-o tragă
la o parte și s-o omoare cu sabia. Astfel, acești sfinți mucenici, luptîndu-se
împreună contra diavolului, a lumii și a lui Opidim ighemonul, s-au învrednicit
a fi biruitori cu ajutorul lui Hristos. Au fost omorîți atunci: Sfîntul Petru
cu felurite munci; Sfinții Dionisie, Andrei și Pavel, cu pietre; iar Sfînta
fecioară Cristina, cu sabia. Acestea s-au făcut în Lampsac, pe vremea împărăției
lui Deciu.
Sfinții Mucenici Eraclie, Paulin și
Venedim erau cetățeni ai Atenei și acolo au propovăduit cu multă îndrăzneală
pe Hristos, îndemnînd pe toți păgînii să se depărteze de la deșarta slujire
de idoli și să se boteze în numele Tatălui, al Fiului și al Sfîntului Duh.
Pentru aceea i-a prins și i-a dat stăpînitorului Atenei. Și, cercetîndu-i,
au mărturisit pe adevăratul Dumnezeu, Făcătorul a toată făptura; iar pe idoli
i-au numit pietre nesimțite, lemne și lucruri făcute de mîini omenești. Deci,
au fost munciți cu multe feluri de munci; iar mai pe urmă, fiind aruncați
într-un cuptor, s-au sfîrșit și au luat cununile cele nestricăcioase de la
Hristos Dumnezeul nostru, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.
La începutul paginii
| Vietile Sfintilor
pe luna mai
|