Minunile Sfîntului Mucenic Terapont, Episcopul Ciprului
(25 mai)
Sfîntul Terapont a fost monah și s-a învrednicit de rînduiala
episcopiei în Ostrovul Ciprului. El și-a săvîrșit nevoința pătimirii și a
luat de la Hristos Domnul cununa muceniciei, pe vremea cînd Biserica era prădată
de cei fărădelege. Mai întîi sfintele lui moaște se odihneau în Cipru, după
aceea au fost aduse în Constantinopol în acest fel: cînd agarenii, cu voia
lui Dumnezeu, au pustiit și robit cu război toate părțile Răsăritului, luîndu-le
în stăpînirea lor pentru păcatele noastre, atunci se apropiase și de ostrovul
Ciprului, vrînd să-i facă și lui ca și celorlalte.
Deci, sfîntul s-a arătat eclesiarhului bisericii sale, zicîndu-i:
"Scoală-te degrabă și ia moaștele mele și du-le în cetatea lui Constantin,
de vreme ce vrăjmașii Crucii lui Hristos vor să năvălească asupra ostrovului
și voiesc să pustiiască acest loc. Spune aceasta la toți dreptcredincioșii,
ca să iasă de aici înainte de năvălirea agarenilor". Această arătare și poruncă
a sfîntului, dacă a spus-o eclesiarhul celor dreptcredincioși, îndată s-au
gătit de călătorie pe apă și, luînd o raclă nouă, a pus în ea moaștele sfințitului
mucenic; deci, luîndu-le cu ei, s-au urcat în corabie și au plecat. Dar, pe
cînd erau ei în largul mării, mergînd către Constantinopole, s-a ridicat o
furtună pe mare, încît toți, temîndu-se, se primejduiau de înecare. Atunci,
îndată a început a ieși din racla sfîntului ca un nor subțirel, o mireasmă
plăcută, încît a umplut cu miros corabia, iar marea s-a revărsat ca la trei
stadii. Din acea minunată și bună mireasmă s-a liniștit furtuna mării.
Eclesiarhul, fiind legat cu mai fierbinte dragoste către sfîntul,
pe cînd păzea sicriul lui, a auzit un glas din sicriu, chemîndu-l pe nume.
Toți au auzit aceeași, cum Sfîntul Terapont a chemat pe nume pe păzitorul
moaștelor sale. Deci, din această pricină înspăimîntîndu-se, toți s-au apropiat
de sicriu vrînd să vadă moaștele sfîntului; dar, privind în sicriu, au văzut
niște mir cu bun miros, izvorînd ca un rîu din cinstitele lui moaște, astfel
că sicriul era plin de mir, încît se revărsa afară. Deci, cei ce erau în corabie,
puneau în vase de sticlă mir de acela și cu credință se ungeau din el, pentru
tămăduirea sufletelor și a trupurilor lor.
Ajungînd în cetatea lui Constantin, a pus acele moaște izvorîtoare
de mir în biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe vremea împărăției
lui Nichifor. După cîtăva vreme, pentru minunile ce se făceau de cinstitele
lui moaște, s-a zidit o biserică deosebită, în numele Sfîntului Mucenic Terapont
și acolo au fost puse moaștele lui. Din multele minuni ce s-au făcut de sfintele
lui moaște, puține s-au dat scrierii; iar acelea care s-au scris, s-au făcut
astfel:
Un bărbat, anume Florin, de neam italian, era muncit de un
legheon de duhuri necurate. Acela s-a izbăvit de muncirea diavolească la moaștele
Mucenicului Terapont, întorcîndu-se sănătos la casa sa. Acela povestea, că
a văzut fum subțire ieșind din racla mucenicului, fum ce mirosea foarte plăcut.
Acea bună mirosire nesuferind ighemonul cel diavolesc, a fugit în goană ca
de o bătaie.
Un alt bărbat, anume Anastasie, cetățean al Bitiniei, avea
de mulți ani o mînă uscată care atîrna moartă din umăr. Acela, mergînd la
biserica Sfîntului Terapont, în care se aflau moaștele lui, a cîștigat tămăduire
pe cînd se cînta Vecernia Botezului Domnului, de vreme ce mîna lui s-a întins
și s-a făcut sănătoasă ca și cealaltă. El a luat înaintea tuturor, cu mîna
cea tămăduită, un vas, în care urma să se facă aghiasmă, și l-a umplut cu
apă. Toți cei ce au văzut aceea, au preamărit pe Dumnezeu, Cel preamărit în
sfîntul Său, Terapont.
Un alt bărbat, anume Gheorghe, în rînduiala ostășească, din
lucrarea diavolească avea fața întoarsă înapoi și avea un ochi orb. Acela,
rugîndu-se la mormîntul mucenicului, a cîștigat grabnică tămăduire, pentru
că fața lui s-a îndreptat și a văzut cu ochiul, pentru care a dat mulțumire
doctorului celui fără de arginți.
Un slăbănog oarecare, anume Teodor, a fost adus în biserica
mucenicului. Aceluia i s-a arătat sfîntul în vis, dîndu-i pîine și vin în
pahar, iar el, luîndu-le din mîna sfîntului, îndată s-a deșteptat și a simțit
în sine putere și sănătate desăvîrșită; deci, s-a sculat sănătos din pat,
slăvind pe Hristos și pe mucenicul lui, zicînd: "O, părinte Teraponte, cît
îți este de lesne a tămădui toate bolile!"
La moaștele Sfîntului Terapont a fost adusă o copilă mică,
ale cărei picioare erau lipite, încă din pîntecele maicii sale, iar călcîiele
îi erau întoarse înapoi și crescute în dosul lor. Deci, părinții, făcînd rugăciune
cu lacrimi la moaștele sfîntului, îndată s-au îndreptat picioarele copilei,
după obișnuita rînduială, a firii omenești, de vreme ce s-au întins și s-au
dezlegat spre umblarea cea cuviincioasă. Astfel, copila a ajuns la creșterea
cea desăvîrșită, umblînd și slăvind pe Dumnezeu.
O femeie oarecare, cu numele Maria, s-a îmbolnăvit de o boală
grea, care se numește cancer. Deci, zăcînd foarte mult și deznădăjduindu-se
de sănătatea sa, a alergat cu umilite rugăciuni la Sfîntul și a luat grabnică
și desăvîrșită tămăduire cu rugăciunile lui.
Altei femei, curgîndu-i sînge de șapte ani, a alergat cu credință
la Sfîntul Terapont și, îndată ce s-a atins numai de falca lui, s-a oprit
curgerea sîngelui ei și s-a întors sănătoasă la casa sa.
Iarăși, altă femeie, pătimind de idropică și alergînd la sfîntul,
a văzut în vis pe sfîntul mucenic, ungînd trupul ei cu niște amestecături.
Deșteptîndu-se din somn și-a văzut umflătura trupului său trasă înapoi și,
curgînd mult puroi, s-a făcut sănătoasă.
Un ostaș din cetele armenești, anume Ștefan, era cu trupul
jumătate uscat și gîrbovit la pămînt; asemenea și un alt ostaș, anume Teodor,
fiind cuprins de aceeași boală, amîndoi alergară cu rugăciuni și cu credință
la moaștele sfințitului mucenic și au dobîndit grabnică tămăduire. După aceștia,
venind un lepros la mormîntul sfîntului, s-a curățat de lepră, cu rugăciunile
aceluia; deci, plecînd sănătos, a dat mulțumire lui Dumnezeu.
Un scolastic, avînd sub sînul său o vătămare de boală mare,
venind la mormîntul sfîntului și, rugîndu-se, a adormit. El a văzut pe sfîntul
în vis, punînd un plasture pe vătămarea lui și, deșteptîndu-se, a simțit ușurare
de boala lui; iar după o zi, rana lui s-a tămăduit desăvîrșit și s-a dus sănătos,
lăudînd pe Dumnezeu. Foarte multe neputințe și boli se tămăduiau prin ungerea
mirului ce ieșea din cinstitele moaște ale Sfîntului Terapont. Diavolii se
goneau din oameni, iar cei ce mureau, erau întorși de la porțile morții, cu
rugăciunile Sfîntului Mucenic Terapont și cu darul Domnului nostru Iisus Hristos,
a Căruia este slava în veci. Amin.
La începutul paginii
| Vietile Sfintilor
pe luna mai
|