Sfîntul Mucenic Gheorghe cel Nou, care a pătimit în Sredța
(26 mai)
Fericitul Gheorghe a fost fiul unui bărbat dreptcredincios,
cu numele Ioan, un boier de frunte al cetății Sredța, iar pe maica sa o chema
Maria. Ei avuseră acest copil în urma rugăciunilor ce le-au înălțat către
Dumnezeu, de vreme ce îmbătrîniseră fără de fii, ca și Avraam și Sarra. Astfel,
ei s-au rugat neîncetat lui Dumnezeu, Preacuratei Maicii Lui și Sfîntului
Marelui Mucenic Gheorghe cel din Capadocia; și, mergînd în toate zilele în
biserica lui și, făcînd multe milostenii la săraci, cerea să se dezlege nerodirea
de prunci.
Rugăciunile lor au fost auzite, de vreme ce le-a dat lor la
bătrînețe rod de parte bărbătească, pe care, aducîndu-l în biserica Sfîntului
Mare Mucenic Gheorghe, l-a botezat în numele Preasfintei Treimi, punîndu-i
numele de Gheorghe din Sfîntul Botez. Pruncul, creștea în bună învățătură,
în frica lui Dumnezeu și în deprinderea cărții, din care, degrabă, a învățat
dumnezeiasca Scriptură și a întrecut cu înțelepciunea pe bătrînii săi. Ajungînd
în vîrsta cea desăvîrșită, se asemăna cu frumusețea și cu curățenia lui Iosif,
fiul lui Iacov. Turcii, stăpînind țara bulgărească, pe cînd fericitul Gheorghe
avea două zeci și cinci de ani de la nașterea sa, au început a-l amăgi spre
păgînătatea lor, zicîndu-i: "Gheorghe, lasă credința creștinească și te apropie
de credința noastră. Ascultă pe Mahomed, trimisul lui Dumnezeu, și primește
legea lui".
Deci, ei au început a pune cealma pe cinstitul cap al sfîntului
- iar cealmaua, păgînii o purtau pe capete și, astfel, intrau în geamie. Sfîntul
a răspuns împotriva lor, zicînd: "Nu ni se cade nouă, creștinilor, să luăm
parte la obiceiurile voastre păgînești și să purtăm cealmale pe capetele noastre.
Nouă nu ni se cade să ne despărțim de Hristos, Dumnezeul cel adevărat, Făcătorul
cerului și al pămîntului și să lepădăm Sfîntul Botez. Cui să cred eu? Lui
Mahomed, care nu este trimis nici de Dumnezeu, nici de proorocii Lui, nici
de apostoli, ci s-a arătat povățuitor sîrguincios al satanei, avînd steagurile
diavolului? Deci, voi singuri nu știți cui credeți, rătăcind astfel din calea
cea adevărată".
Sfîntul Gheorghe, astfel certîndu-i pe ei, a început a mărturisi
cu mare glas pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, Ziditorul celor de sus și celor
de jos, al tuturor făpturilor celor văzute și nevăzute și, scuipîndu-i în
față și numindu-i fără de Dumnezeu, a aruncat cealmaua la pămînt, călcînd-o
cu picioarele. Apoi a zis către sineși: "O, Gheorghe, pentru ce stai? Hristos
te cheamă pe tine!"
Păgînii, umplîndu-se de mînie din această pricină, au prins
pe sfînt și l-au adus cu ocară mare înaintea ighemonului și au început a cleveti
contra lui, zicînd: "Acesta batjocorește și ocărăște credința și legea noastră!"
Deci, ighemonul s-a mirat de mărimea și de frumusețea lui și a început cu
momeli a grăi către sfîntul: "Dacă te vei lepăda de Iisus Hristos, pe Care
Îl numiți Fiul lui Dumnezeu, și te vei supune singur poruncii stăpînitorului
Selim, căruia i se supun multe împărății, și vei face voia lui, apoi vei lua
de la împărat daruri și cinstiri; și, astfel, vei fi mai mare peste voievozii
din această cetate, Sredța".
Dar, mucenicul lui Hristos din nou a mărturisit pe Domnul
său înaintea poporului, iar credința turcilor a defăimat-o și a scuipat-o.
Atunci tiranul, aprinzîndu-se de mînie, a poruncit să-l dezbrace și, astfel,
să-l bată fără milă cu toiege. Deci, sfîntul pătimitor a fost muncit cumplit,
încît, pe cînd îl băteau cu toiegele, carnea sărea în văzduh, iar sîngele
curgea ca pîraiele din răni; deci, sfîntul n-a voit cu nici un chip să se
supună poruncii împăratului lor.
După aceea, ighemonul a poruncit să-l taie adînc cu cuțitele
peste tot trupul, de la cap pînă la picioare și să-i bage făclii aprinse în
tăieturi. Ei au aprins foc de lumînări, încît nu se vedea trupul mucenicului
din văpaie și a început a se topi trupul lui ca ceara de foc; iar pătimitorul
răbda cu vitejie toate acestea, chemînd și mărturisind numele lui Iisus Hristos.
După acea, tiranul a poruncit ca să poarte pe mucenic prin cetate și să-l
bată peste față, batjocorindu-l și zicîndu-i: "Nu huli pe Mahomed, trimisul
lui Dumnezeu, și nu ocărî poruncile cele pentru credința turcilor".
Dar, sfîntul se ruga lui Hristos Dumnezeu și învăța pe turci
să creadă în Iisus Hristos. După aceea, păgînii au aprins un foc mare în mijlocul
cetății, vrînd acolo să ardă pe sfînt. Deci, au adus pe Gheorghe, mucenicul
lui Hristos, la locul hotărît spre ardere. Dar el, fiind slăbit de răni, a
căzut la pămînt fără glas și, mișcînd numai buzele, chema pe Dumnezeu în ajutor.
Deci turcii, luînd pe pătimitorul lui Hristos, fiind încă viu, l-au aruncat
în foc. Astfel, Sfîntul Gheorghe și-a sfîrșit nevoința pătimirii pentru Hristos.
După aceea, păgînii au aruncat în foc o mulțime de cîini peste trupul sfîntului,
ca să nu fie cunoscute de creștini moaștele lui. Dar Dumnezeu a preamărit
pe plăcutul Său, de vreme ce deodată a căzut o ploaie mare, cu fulgere și
cu tunete înfricoșate, încît a stins focul cu desăvîrșire, nemairămînînd nici
miros de fum.
Atunci turcii, înfricoșîndu-se foarte mult de acea mare minune,
au fugit, iar ploaia cea mare cu fulgere și cu tunete a ținut pînă seara.
Și, sosind noaptea, în locul unde a fost ars trupul mucenicului s-a arătat
o lumină mare deasupra moaștelor lui, strălucind tot locul acela. Atunci,
protopopul bisericii celei sobornicești a Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe
Capadocianul, s-a dus cu creștinii la judecător, le-a umplut mîinile de arginți
și le-a cerut să le dea voie a lua moaștele mucenicului, ca să le dea obișnuitei
îngropări.
Judecătorii, nevoind să împlinească dorința lui, protopopul
s-a dus la mitropolitul Ieremia și i-a spus tot ce s-a întîmplat cu sfîntul
mucenic. Atunci, mitropolitul a mers cu mare sîrguință și cu credință la moaștele
sfîntului, cu tot sfințitul sobor și cu tot poporul iubitor de Hristos, cîntînd
psalmi și cîntări, avînd lumînări și tămîie. Deci, răscolind cenușa deasupra
locului unde se arătase lumina, au găsit cinstitele moaște ale Sfîntului Mucenic
Gheorghe cel Nou, nevătămate de foc; iar oasele cîinilor toate se prefăcuseră
în praf și cenușă. Pe unde a fost purtat mucenicul prin cetate și pe unde
a picat sîngele pe pămînt, acolo noaptea se arăta lumină, ca din niște lumînări
aprinse și aceea se vedea de toți credincioșii. Deci, mitropolitul, luînd
moaștele sfîntului, le-a pus cu cinste în raclă și le-a adus în biserica Sfîntului
Mare Mucenic Gheorghe, cel din Capadocia. Acolo zac și pînă acum moaștele
acestui nou Sfînt Mucenic Gheorghe și cu darul lui Hristos dăruiesc multe
tămăduiri celor ce vin la ele cu credință.
Sfîntul și biruitorul noul răbdător de chinuri Gheorghe, precum
s-a zis, a fost în această cetate bulgărească, Sredța, unde a și fost crescut
de părinții săi. El și-a sfîrșit nevoința pătimirii sale în anul de la facerea
lumii 7022, iar de la întruparea lui Dumnezeu Cuvîntul în anul 1514, în 26
zile ale lunii mai, stăpînind peste toți Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia
se cuvine slavă în veci, împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh. Amin.
La începutul paginii
| Vietile Sfintilor
pe luna mai
|