Sfinții Mucenici Teodora și Didim ostașul
(27 mai)
Pe vremea împărăției lui Dioclețian și Maximian, era mai mare
în cetatea Alexandriei ighemonul Evstratie. Împărații aceia au dat poruncă
contra creștinilor ca, ori să jertfească zeilor, ori să fie munciți. Ighemonul,
șezînd la judecată, a poruncit să aducă înaintea sa pe Teodora, fecioara cea
creștină, care nu de mult era prinsă și păzită în temniță. Deci, fiind adusă
înaintea lui, i-a zis judecătorul: "Fecioară, de ce credință ești tu?" Ea
a răspuns: "Sînt creștină". Judecătorul zise: "Ești liberă sau roabă". Teodora
răspunse: "Ți-am spus că sînt creștină, deoarece, venind Hristos, m-a eliberat
de păcat; și astfel sînt născută din părinți slăviți în această lume deșartă".
Ighemonul, căutînd spre dregătorul cetății care se numea Luchie,
i-a zis: "Știi pe fecioara aceasta?" Luchie a răspuns: "Da, o știu cu adevărat,
că este de neam bun și cinstit". Ighemonul zise către dînsa: "Fecioară, dacă
ești de neam bun și cinstit, de ce n-ai voit să te măriți după bărbat?" Fecioara
răspunse: "Pentru Hristos m-am lepădat de nuntă, că Domnul nostru Iisus Hristos,
venind în lume, ne-a mîntuit din stricăciune, prin nașterea Sa din Preacurata
Fecioară, Maica Lui, și ne-a făgăduit viața veșnică; dar eu, crezînd în El,
am voit să petrec în feciorie pentru dragostea Lui pînă la sfîrșitul meu".
Judecătorul a zis: "Împărații noștri au poruncit ca pe voi,
fecioarele care voiți să vă păziți fecioria voastră, totdeauna să vă aducem
la închinarea zeilor; iar de nu veți voi să vă închinați zeilor, să vă dăm
în case de desfrînare". Fecioara a răspuns: "Mi se pare că tu știi bine că
Dumnezeu caută la voința inimii, de vreme ce este știutor de inimi. El știe
cugetele noastre și scopul nostru îl primește ca pe un lucru singur. El știe
voința mea care este să-mi păzesc fecioria neîntinată și chiar dacă vei porunci,
precum te lauzi, să mă necinstească cu sila, aceea nu va fi necurățenia trupului
meu, ci silire și pătimire. Dacă mi-ai tăia capul, sau mîna, ori piciorul
și de-mi vei lua fecioria cu sila, tot mucenița lui Hristos mă vei face, iar
nu desfrînată. Deci, Stăpînul meu este puternic, ca fecioria mea cea făgăduită
lui, s-o păzesc întreagă ca pe o parte a Sa, precum va voi".
Judecătorul a zis: "Nu dori să-ți necinstești neamul tău cel
bun, nici să te dai spre batjocură și rîs; de vreme ce ești fiică de părinți
cinstiți și slăviți, precum se spune despre tine". Fecioara a răspuns: "Preamăresc
pe Hristos Dumnezeul meu, Cel ce mi-a dat neam bun și cinstit și nădăjduiesc
spre dînsul, că va păzi întreagă pe porumbița sa". Judecătorul a zis: "Pentru
ce te amăgești, crezînd în Omul cel răstignit, ca într-un Dumnezeu? Oare te
va izbăvi el din mîinile celor ce vor să te ia spre desfrînare? Să nu socotești
că dacă te vei duce în desfrînare, vei ieși curată de acolo?"
Teodora a răspuns: "Cred în Hristos, Cel ce a pătimit pe vremea
lui Ponțiu Pilat, că mă va izbăvi din mîinile necuraților și va păzi nespurcată
pe credincioasa roaba Sa". După aceasta, judecătorul i-a dat timp de trei
zile ca să se gîndească; dar ea voia îndată să pătimească munci, spunîndu-i
că și după trei zile și chiar după mai multe, scopul și dorința nu va fi alta,
decît numai să moară pentru Hristos, Dumnezeul său. Deci, a trimis-o iarăși
în temniță și, după trei zile, a scos-o și a pus-o din nou de față la judecată.
Ighemonul, văzînd-o petrecînd neschimbată în sfînta credință, a poruncit să
o dea spre batjocură.
Dar, fiind dusă, s-a rugat Domnului, zicînd: "Hristoase Dumnezeule,
Cel ce ai îmblînzit în priveliște necuvîntătoarele fiare înaintea feței Sfintei
Tecla, îmblînzește pe aceste fiare cuvîntătoare, care sînt mai sălbatice și
mai fără de rușine și care s-au adunat ca să spurce curăția trupului meu.
Cel ce ai izbăvit pe Susana din mîinile desfrînaților bătrîni, izbăvește-mă
și pe mine roaba ta de același fel de desfrînați. Nu lăsa să se spurce trupul
meu ca unul ce Ție unuia este sfințit. Tu, Cel ce ai alungat de la mine pe
nevăzuții vrăjmași, care de multe ori se sileau tîlhărește și în taină să
fure vistieria fecioriei mele, gonește și acum, mă rog, pe acești nelegiuiți,
care s-au pregătit să răpească tîlhărește bogăția mea. Doamne Dumnezeul meu,
vino spre apărarea mea și fă cu atotputernica tărie, ca să ies curată și neatinsă
din mîinile celor necurați și voi preamări sfînt numele Tău".
Pe cînd Sfînta Teodora se ruga astfel, spurcații poftitori
stăteau afară din casă și se certau între ei, care să intre mai întîi la fecioară.
Atunci, un oarecare tînăr voinic, îmbrăcat ostășește, a venit la ei și, împingîndu-i
pe toți, a intrat în casă la fecioară înaintea tuturor, neîndrăznind nimeni
să-l împiedice sau să-l întrebe ceva. Acela era unul din frații cei credincioși,
cu numele Didim, care, fiind îndemnat de Dumnezeu, a venit acolo într-adins
în chip de ostaș, nu pentru faptă de păcat, ci spre apărarea fecioarei. Deci,
văzîndu-l Sfînta Teodora, s-a înspăimîntat. Atunci fericitul Didim a zis către
dînsa: "Nu te teme, soro, că, deși mă vezi lup pe dinafară, înăuntru sînt
mielușel și frate cu tine în sfînta credință. Eu am venit aici să te izbăvesc
pe tine, care ești roaba și porumbița Dumnezeului meu! Deci, să schimbăm hainele.
Tu să te îmbraci într-ale mele și eu într-ale tale, ca, astfel fiind tu acoperită
cu hainele mele, să duci de aici întreagă fecioria ta; iar eu, în îmbrăcămintea
ta, să intru în nevoința mucenicească, să mă arăt că sînt adevărat ostaș al
lui Hristos. Deci, sfînta fecioară s-a învoit la acestea, de vreme ce a cunoscut
că acel ostaș a fost trimis la dînsa de Dumnezeu.
După ce și-au schimbat îmbrăcămintea, adică fecioara s-a îmbrăcat
cu hainele cele bărbătești și ostășești, iar tînărul într-ale fecioarei, tînărul
a zis către fecioară: "Cînd vei ieși de aici, să-ți acoperi fața, ca și cum
te-ai rușina, că toți, rușinîndu-se, vor ieși de aici; și astfel nu te vor
cunoaște avînd fața acoperită. Fecioara, făcînd astfel, a ieșit în haină ostășească
cu fața acoperită și s-a dus într-ale sale, lăudînd pe Dumnezeu pentru purtarea
Lui de grijă, că într-un chip ca acela a izbăvit-o din mîinile necuraților
poftitori, ca pe o pasăre din laț și ca pe o oaie de lupi. După ieșirea Sfintei
Teodora, a intrat în casa aceea un alt tînăr cuprins de pofta desfrînării
și a găsit bărbat în loc de fecioară.
Atunci s-a înspăimîntat și a strigat, zicînd: "Ce este aceasta?
Oare fecioara s-a prefăcut în bărbat? Am auzit spunîndu-se de creștini, că
odată Hristos al lor a prefăcut apa în vin, acum văd că tot același a prefăcut
partea femeiască în bărbătească". Apoi, ieșind degrabă din casă, a strigat
către tovarășii săi: "Să fugim de aici, să fugim mai înainte, pînă nu ne preface
Hristos în femei". Și, alergînd, au vestit aceasta judecătorului.
Ighemonul, trimițînd, a adus pe Didim la judecată și l-a întrebat:
"Cine ești tu?" Didim a răspuns: "Sînt robul lui Iisus Hristos și mă numesc
Didim". Atunci judecătorul a zis: "Pentru ce nu te văd pe tine îmbrăcat în
haine bărbătești, ci în haine femeiești?" Didim a răspuns: "Le-am luat de
la Teodora, iar pe ale mele le-am dat ei, ca să nu fie cunoscută de acei bărbați,
cărora ai dat-o s-o necinstească; și astfel am scăpat-o din mîinile lor".
Judecătorul a zis: "Cine ți-a poruncit să faci astfel?" Didim a răspuns: "Iisus
Hristos, Dumnezeul meu m-a învățat și m-a trimis ca să scap pe oaia lui, întreagă
și nevătămată din dinții fiarelor". Judecătorul i-a zis: "Unde este Teodora
acum? Să ne spui mai înainte pînă nu începem a te munci". Răspuns-a Didim:
"Cu adevărat nu știu unde este ea acum, decît numai aceasta știu, că este
roabă bună și credincioasă a Domnului și Mîntuitorului nostru Iisus Hristos
și mărturisește preasfînt numele Lui. Pentru aceea a iubit-o El pe ea și a
păzit-o neîntinată ca pe o mireasă a Sa". Deci, stăpînitorul, umplîndu-se
de mînie, a poruncit ca să-i taie capul cu sabia, iar trupul să i-l arunce
în foc.
Auzind Sfîntul Didim porunca de moarte, s-a bucurat și a strigat
către Dumnezeu, zicînd: "Bine ești cuvîntat Dumnezeule, Tatăl Domnului nostru
Iisus Hristos, Cel ce n-ai trecut cu vederea rugăciunea mea și mi-ai împlinit
dorința mea. Astfel, pe roaba ta, Teodora, ai păzit-o neîntinată, iar pe mine
mă învrednicești de cununa mucenicească!" După aceasta au luat pe sfîntul
și l-au dus după cetate să-l taie.
Sfînta Teodora, înștiințîndu-se de aceasta, a alergat după
Sfîntul Mucenic Didim și, ajungîndu-l la locul unde era să se taie, căuta
cu dînsul cununa cea mucenicească, zicînd: "Măcar că ai apărat fecioria mea
de stricăciune, însă nu te-am învățat eu ca să mă aperi de moarte. Eu am fost
prinsă, cercetată și judecată, deci, lasă-mi mie sfîrșitul mucenicesc, ca
eu să fiu tăiată, iar tu să te duci liber ori unde vei voi. Destul îți este
plata de la Domnul, că ai păzit fecioria mea, însă nu voiesc ca să mori pentru
mine și să răpești mai înainte cununa mea. Nu voiesc ca să fiu pricinuitoare
morții tale, ci eu să mor singură și astfel să-mi plătesc acea datorie. Am
cap să se taie pentru Hristos, am sînge să se verse pentru Domnul nostru!
Eu n-am voit și nu voiesc să fiu întinată, ci am dorit și
doresc să fiu muncită. Deci, nu-mi lua cununa pe care mai înainte de tine
am început s-o împletesc. De-mi zavistuiești mie pentru mucenicie, mie mi
se cade să merg mai întîi sub sabie; iar tu, după mine să fii mucenic al lui
Hristos! Deci, tu să rămîi după mine, iar nu eu după tine, de vreme ce de
la tine nu pot să ia curăția; însă pe mine pot să mă necinstească. Astfel,
precum m-ai scăpat curată de la desfrînare, așa și acum să mă trimiți curată
înaintea lui Hristos!"
Sfîntul Didim a zis către dînsa: "Iubită soră, Domnul nostru
Iisus Hristos, Cel ce te-a păzit pe tine nebatjocorită, Acela este puternic
a te păzi totdeauna curată; iar pe mine, cel judecat la moarte, să nu mă oprești
a muri pentru Hristos și cu sîngele meu să-mi spăl păcatele!" Astfel, certîndu-se
ei pentru marea dragoste a lui Hristos, s-a poruncit să-i taie pe amîndoi.
Deci, Sfînta Muceniță Teodora a pus mai întîi capul sub sabie, apoi și Sfîntul
Didim. După aceea trupurile lor au fost aruncate în foc; și, astfel și-au
luat cununile biruinței de la Hristos, Domnul nostru, Căruia împreună cu Tatăl
și cu Duhul Sfînt, I se cuvine slava cinstea și închinăciunea, în vecii vecilor.
Amin.
La începutul paginii
| Vietile Sfintilor
pe luna mai
|