Pătimirea Cuviosului Nichita Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului
(28 mai)
Cuviosul părintele nostru Nichita iubea din tinerețe pe Hristos.
El s-a lepădat de lume și de toate cele din lume și, plăcînd lui Dumnezeu
prin viața îmbunătățită, a fost ridicat la scaunul arhieresc al Calcedonului.
Ca arhiepiscop, stătea ca o făclie în sfeșnic, cu care a luminat lumea și
a împodobit Biserica lui Hristos. Și era foarte milostiv spre săraci, că hrănea
pe cei flămînzi, îmbrăca pe cei goi, primea și odihnea pe cei străini. El
era tatăl sărmanilor, apărătorul văduvelor și izbăvitorul năpăstuiților.
În vremea eresului luptătorilor de icoane de pe vremea împărăției
lui Leon Armeanul, Sfîntul Ierarh Nichita s-a arătat mărturisitor al lui Hristos,
de vreme ce s-a nevoit mult împotriva credinței celei rele, mustrînd și lepădînd
dogmele cele necredincioase, apoi, învățînd și sfătuind cu dreaptă credință
a se închina icoanei lui Hristos, a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu și a tuturor
sfinților. El a pătimit mult pentru dreapta credință de la împăratul cel răucredincios
și de la cei de un gînd cu el, și astfel a suferit izgoniri, defăimări și
chinuri.
După mulți ani și după multe osteneli de mărturisitor, a trecut
cu pace la Dumnezeu, de la cele de aici. Dumnezeu l-a preamărit în cer înaintea
îngerilor Săi, iar pe pămînt înaintea oamenilor, de vreme ce la cinstitele
lui moaște s-au făcut minuni care dau tămăduiri de toate bolile ca să se slăvească
întru el Dumnezeu, Cel preamărit întru sfinții Săi. Amin.
La începutul paginii
| Vietile Sfintilor
pe luna mai
|