Sfîntul Ignatie, Episcopul Rostovului
(28 mai)
Cuviosul Ignatie s-a născut din părinți dreptcredincioși și
a crescut în adevărata învățătură și în săvîrșirea faptelor bune. Cunoscînd
deșertăciunea vieții acesteia, s-a lepădat de lume și s-a făcut monah. Pentru
multa lui bunătate, a fost pus mai întîi arhimandrit, apoi episcop al cetății
Rostovului. Deci, luînd conducerea Bisericii lui Dumnezeu, păștea bine turma
încredințată lui. Petrecînd în arhierie douăzeci și șase de ani și îngrijind
bine de Biserica lui Hristos, s-a mutat la Dumnezeu, în anul de la facerea
lumii 6796, iar de la întruparea lui Dumnezeu Cuvîntul în anul 1288, în 28
de zile ale lunii mai, într-o vineri după Vecernie.
Auzind de aceasta cetățenii Rostovului, s-au adunat împreună
cu mulțime nenumărată de popor și au făcut plîngere nemîngîiată, că i-a lăsat
păstorul și învățătorul, ajutătorul și izbăvitorul celor din nevoi și necazuri,
folositorul văduvelor și al sărmanilor, hrănitorul săracilor și scăpătaților,
povățuitorul rînduielii preoțești și monahicești, învățătorul domnilor și
arătător al dregătorilor.
Luînd cinstitul lui trup l-au adus în biserică; iar din pricina
mulțimii poporului n-au putut să-l aducă înăuntru ci, punîndu-l înaintea bisericii,
acolo au cîntat rînduiala pentru cei morți. În acea vreme au venit călugărițe
cucernice, din care una cu numele Teodosia. Aceasta a fost soția lui Pavel,
întîiul diacon al arhiereului care, de cînd se luase cu bărbatul său cu nuntă
legiuită, a voit să petreacă pentru Dumnezeu, viața feciorească și cinstită;
deci, a petrecut toată viața sa în rugăciuni și în postiri, și mărturisită
era curăția vieții lor de toți.
După moartea fericitului Pavel, ea s-a învrednicit de chipul
monahicesc. Aceasta, auzind de moartea arhiereului, a mers la sfintele lui
moaște împreună cu o altă călugăriță, anume Xenia, fiind și aceea plăcută
lui Dumnezeu și avînd viața îmbunătățită. Amîndouă aceste călugărițe și mulți
alții din cei plăcuți lui Dumnezeu, cărora li s-au descoperit, au văzut această
minune: Cînd duceau trupul sfîntului la biserică, s-a sculat arhiereul lui
Dumnezeu Ignatie în veșmintele sale arhierești de pe patul în care era purtat
și, umblînd prin văzduh, a stat deasupra bisericii și a binecuvîntat poporul
și toată cetatea.
După aceasta, s-a pogorît în cămara de jos, care era lîngă
altar, unde îi gătise mormîntul, pentru punerea cinstitului său trup. Aceasta
a descoperit-o Dumnezeu acelor cuvioase călugărițe și altor credincioși vrednici,
spre mărturisirea plăcutului său și pentru încredințarea sfințeniei lui, că
a cîștigat milă de la Domnul și s-a învrednicit în partea sfinților.
În același ceas s-a făcut și altă minune, care este aceasta:
Arhimandritul Ștefan avea din naștere un deget de la mînă strîmb, spre palmă
și, cînd s-a atins de cinstitul trup al sfîntului, îndată degetul cel strîmb
s-a dat la loc și s-a făcut ca și celelalte. A doua zi, adunîndu-se toți,
au dus pe sfîntul în biserică și au făcut obișnuita slujbă și cîntare deasupra
gropii; dar cînd l-au pus în mormînt și cînd îi dădeau scrisorile în mînă,
în care erau scrise numele acelora pe care îi sfințise preoți și diaconi în
viața sa, deodată și-a întins mîna ca și cum ar fi fost viu și a luat acele
scrisori. Atunci toți, văzînd acea minune, s-au înspăimîntat și s-au bucurat,
slăvind pe Dumnezeu. Deci, cu rugăciunile lui Ignatie, acest plăcut arhiereu
al lui Dumnezeu, să ne învrednicim și noi cu dînsul, a fi părtași bunătăților
celor veșnice, în Iisus Hristos Domnul nostru, căruia se cuvine slava în veci.
Amin.
La începutul paginii
| Vietile Sfintilor
pe luna mai
|