Sfînta Muceniță Teodosia din Tir
(29 mai)
Despre Sfînta Teodosia, fecioara cea din Tir, Evsevie, episcopul
Cezareei Palestinei, martorul ocular, a scris astfel:
"Întinzîndu-se asupra noastră pînă la cinci ani prigoana de
la păgînii închinători la idoli, în două zile ale lunii aprilie, chiar la
praznicul Învierii Domnului, în cetatea Cezareea Palestinei o fecioară credincioasă
și cinstită de neam din Tir, care nu avea încă optsprezece ani, s-a apropiat
de cei care erau închiși în temniță, legați pentru Hristos, și le spunea cu
îndrăzneală despre împărăția lui Dumnezeu.
Ea le-a urat de bine, rugîndu-i s-o pomenească înaintea Domnului
cînd vor sta înaintea Lui, după sfîrșitul nevoinței lor cei mucenicești. Văzînd
ostașii pe fecioară că vorbește cu cei legați pentru Hristos, au răpit-o ca
și cum făcuse un mare rău și au adus-o la ighemonul Urban spre cercetare.
Ighemonul, fiind plin de mînie și de sălbăticie cumplită de fiară, a muncit-o
cu cumplite munci, strujindu-i pînă la oase coastele și sînii cu unghii de
fier; dar ea, fiind cu fața luminoasă, pe toate le răbda cu curaj. Deci, a
poruncit s-o înece în adîncul mării".
Acestea le povestește Evsevie, care a fost martor ocular la
toate muncile. În povestirea romanilor se mai adaugă: "Teodosia, această sfîntă
muceniță a lui Hristos, după înecarea sa în mare, a fost scoasă vie de îngeri
din adînc la uscat și umbla purtînd în mîini piatra care fusese legată de
grumajii ei. Apoi, prinzînd-o din nou și aducînd-o la judecată, muncitorul
a dat-o spre mîncarea fiarelor, dar n-a fost vătămată de ele. După aceea a
poruncit s-o taie cu sabia. Și, cînd i-a tăiat capul, s-a văzut o porumbiță,
zburînd din gura ei, care strălucea mai mult decît aurul și s-a suit spre
cer. Apoi, după ce a sosit noaptea, sfînta muceniță s-a arătat părinților
săi în mijlocul sfintelor fecioare, îmbrăcată cu o haină mai albă decît zăpada,
avînd o cruce de aur în mîini, purtînd o cunună pe cap și zicînd: "Iată cît
de mare este slava și darul Hristosului meu de care ați vrut să mă lipsiți!"
Părinții ei, văzînd în dînsa dorința de nevoință mucenicească,
o opreau de la acea faptă; dar sfînta, ascunzîndu-se de dînșii, a alergat
la cei legați pentru Hristos, s-a prins spre muncire, precum s-a zis și s-a
încununat de Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce i-a rînduit o astfel de nevoință.
La începutul paginii
| Vietile Sfintilor
pe luna mai
|