Pomenirea Sfinților patru sute patruzeci de Mucenici
(2 martie)
Aceștia au pătimit în Italia de la longobarzi. Despre ei scrie
Sfîntul Grigorie Dialogul, papă al Romei, în cartea III, cap. 27 și 28, zicînd:
Mai înainte de acești cincisprezece ani, precum mărturisesc cei ce au fost
atunci, pe patruzeci de lucrători de pămînt robindu-i longobarzii, care năvăliseră
asupra stăpînirii Romei, îi sileau să mănînce cu dînșii din cărnurile cele
jertfite idolilor. Dar ei n-au voit a se atinge de mîncărurile cele necurate,
măcar că vedeau pedeapsa cea cu moartea, pentru că au iubit veșnica viață
mai mult decît pe cea vremelnică. Și, pentru că stăteau cu credință în a lor
mărturisire, toți au fost junghiați.
Deci toți s-au făcut mucenici pentru Hristos, ca să nu mîhnească
pe Ziditorul lor cu gustarea din cele jertfite idolilor, primind mai bine
să-și sfîrșească viața prin sabie.
În acea vreme și pe alții, ca la patru sute de suflete, i-au
prins longobarzii. Aceștia au adus spre jertfă diavolului un cap de capră,
după obiceiul lor și, jucînd împrejur, cîntau cîntece urîte. Apoi, plecîndu-și
grumazii, se închinau și se rugau acelui cap de capră, și sileau pe robiții
lor să facă la fel ca dînșii.
Atunci toată mulțimea celor robiți și-au ales mai bine, prin
moarte vremelnică, să cîștige viața cea fără de moarte, decît să asculte porunca
lor și, închinîndu-se împreună cu dînșii diavoleștei jertfe, să trăiască viață
nelegiută. Căci grumazul pe care îl închinau totdeauna Ziditorului lor, n-au
voit să-l plece zidirii. Pentru aceasta, prinzîndu-i vrăjmașii și aprinzîndu-se
cu mare iuțime, pe toți i-au ucis cu săbiile, deoarece n-au putut să-i aibă
părtași înșelăciunilor lor.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna martie
|