Pătimirea Sfinților Mucenici Eutropiu, Cleonic și Vasilisc
(3 martie)
După săvîrșirea pătimirii și după mucenicescul sfîrșit al Sfîntului
Mucenic Teodor Tiron în cetatea Amasiei, au rămas ținuți în temniță pentru
Hristos tovarășii lui, ostași și prieteni de aproape, Eutropiu, Cleonic și
Vasilisc, nepotul său. Ighemonul Puplie, care a muncit pe Sfîntul Teodor,
pierise, fiind ucis de mînia lui Dumnezeu; și în locul lui a venit un altul
cu numele Asclipiodot, de neam din Frigia, cumplit cu obiceiul și cu mintea
fără de Dumnezeu, făcînd multe răutăți poporului creștin.
Căci îi era dată lui stăpînire asupra creștinilor de la împăratul
Maximian (286-305) ca să-i silească la jertfa idolească, iar pe cei ce nu
s-ar supune, să-i piardă cu cumplite munci. Acela, șezînd la judecată cu sfetnicii
săi, a chemat pe Evlasie, păzitorul de cărți și i-a poruncit să citească faptele
cele petrecute mai înainte ale judecății. Deci, citindu-se pătimirea lui Teodor
Tiron, toți s-au minunat de răbdarea acelui bărbat.
Deci a zis ighemonul către Evlasie: "Unde sînt tovarășii lui
Teodor care au fost pomeniți în această carte?" Răspuns-a Evlasie: "Sînt păziți
în temniță împreună cu alți legați". După aceea ighemonul, văzînd capiștea
cea arsă de Sfîntul Teodor, a necuratei lor zeițe, ce se numea Ira, "maica
zeilor", a răcnit ca un leu asupra tovarășilor lui Teodor care rămăseseră.
Și îndată a poruncit să trimită ostași la temniță, ca să aducă la el pe Sfinții
Mucenici Eutropiu, Cleonic și Vasilisc.
Eutropiu era frate de o mamă cu Cleonic, de neam din Capadocia,
iar Vasilisc era nepot al Sfîntului Teodor și se născuse în Amasia. Iar pentru
dragoste, toți acești trei se numeau frați. Mergînd ostașii la temniță, au
zis străjerului temniței: "Dă-ne pe tovarășii lui Teodor". Iar acela, intrînd
înăuntru, a zis către sfinți: "Sculați-vă, iată a venit vremea voastră, pe
care ziua și noaptea cu dorire ați așteptat-o, căci vă cheamă ighemonul; dar
vă rog să nu mă uitați întru buna voastră mărturisire". Acestea le grăia străjerul
temniței, deoarece și el crezuse că Domnul este cu dînșii, de vreme ce îi
vedea ziua și noaptea rugîndu-se, cum și minunile lui Dumnezeu care se făceau;
apoi lumina cea negrăită care îi strălucea, și temnița care, de multe ori,
singură de la sine se deschidea.
Sfinții, sculîndu-se, ieșeau cu bucurie; iar ceilalți care
rămîneau legați plîngeau, căci se lipsesc de tovărășia sfinților mucenici.
Sfîntul Eutropiu le-a zis: "Nu plîngeți, frații mei, că iarăși ne vom vedea
unul cu altul; ci rugați-vă Domnului nostru Iisus Hristos, ca să ne învrednicească
să ne sfîrșim prin chinuire pentru El, și să înceteze elineasca închinare,
ca astfel să se umple lumea de darul Domnului".
Așa mîngîind sfinții pe cei legați, au ieșit cu ostașii. Și
Sfîntul Eutropiu, care era foarte frumos la chip și înțelept în cuvinte, cînta,
grăind: Iată acum ce este bun și ce este frumos, decît numai a locui frații
împreună. Și se făcu glas din cer către dînsul, zicînd: "Nu te voi despărți
de frații tăi, pînă ce toți veți veni la Teodor și vă veți odihni în sînul
patriarhului Avraam și în lumina celor vii".
Fiind aduși sfinții mucenici, stăteau înaintea ighemonului
cu fețele luminoase. Și i-a întrebat ighemonul: "Pentru ce fețele voastre
sînt vesele, ca și cum n-ar fi stat o vreme așa de lungă în legăturile temniței,
ci ca după o veselie de toate zilele, așa sînt de luminoase?" Fericitul Eutropiu
a răspuns: "Cu adevărat, ighemoane, în toate zilele ne veselește Hristos al
nostru, cercetîndu-ne cu darul Său și se împlinește la noi acea scriptură:
"Inima veselindu-se, fața înflorește".
Ighemonul a zis: "Cum îți este numele?" Sfîntul a zis: "Numele
meu cel plăcut este creștin, iar de părinți sînt numit Eutropiu". Ighemonul,
momindu-l, i-a zis: "Cu adevărat, te văd nobil la obicei și la chip frumos,
și, precum mi se pare, mulți ani ai învățat filosofia". Sfîntul a răspuns:
"În duhovniceasca filosofie m-am deprins de la Domnul meu Iisus Hristos, spre
care am nădejde că poate o să mă facă și acum înțelept în răspunsuri împotriva
întrebărilor voastre".
Zis-a ighemonul: "Ascultă-mă, Eutropiu. Încredințează pe cei
ce sînt cu tine să se supună poruncii împărătești și să aducă jertfe zeilor.
Iar eu voi scrie despre tine la împărați și aceia te vor pune voievod și-ți
vor da în stăpînire această țară și ca pe un domn al țării te vor cinsti;
cu multe bogății te vor îmbogăți și cu adevărat cu lucrul vei cunoaște că
este bine a asculta pe împărați și a te supune poruncii acelora.
Iar dacă acestor cuvinte ale mele nu te încredințezi, apoi
trupul tău, sfărîmîndu-l în bucăți, îl voi arunca la cîini și la fiare, spre
mîncare; iar rămășițele oaselor tale cu foc le voi arde și praful îl voi arunca
în rîu. Și să nu socotești că trupul tău, luîndu-l creștinii, îl vor unge
cu mir ca pe un sfînt. Deci, supune-te și jertfește zeilor, sau măcar spune
înaintea poporului că te supui și voiești a jertfi, pentru că toți caută la
tine, luînd aminte la învoirea ta cea de la sfîrșit. Nu întoarce de la zei
pe cei ce voiesc să le aducă jertfe, ca să nu aduci hule asupra ta. Iar dacă
continui să hulești vom aduce asupra ta și asupra celor ce sînt cu tine, munci
necinstite și cumplite".
Sfîntul Eutropiu a răspuns ighemonului, zicînd: "Încetează
a bîrfi unele ca acestea, fiule al diavolului și moștenitor al gheenei. Încetează
de a amăgi pe slugile lui Dumnezeu, vrăjmaș al lui Dumnezeu, izgonitule din
veșnicile bunătăți, lipsitule din moștenirea raiului, legatule veșnic al iadului
celui mai de jos. Încetează de a grăi cele necuvioase, gunoiule, zidule și
îngrădire a lucrurilor celor bune, iar de lucruri rele povățuitor și începător
de înșelăciune. Și ce îți voi zice mai mult, nu știu. Vicleanule om, îmi făgăduiești
vremelnică cinste și bogății care rămîn aici. Ce folos am din acelea, care
sînt începătura desfătărilor celor vătămătoare de suflet, maică a înfrumusețării
și a desfrînării, pricina jertfirii și a uciderii și rădăcină a tuturor răutăților?
Ce folos a aflat din bogățiile pămîntești și din cinste Puplie, cel ce a fost
ighemon mai înainte de tine, care a muncit pe Sfîntul Teodor și care este
îngropat acum sub pămînt în iad, în focul nestins și între viermii neadormiți?
Dar și asupra ta nu va zăbovi a veni mînia lui Dumnezeu, care te va pierde
de pe pămînt, păgînule în fărădelege. Și încă mă îngrozești cu munci cumplite,
cu sabie, cu foc și cu fiare?
Dar nu nădăjdui, o, nebunule, că mă vei înfricoșa cu îngroziri
și mă vei sili cu răni spre nedumnezeire. Pentru că a pătimi pentru Hristos,
Dumnezeul meu, îmi este cel mai dorit lucru, mai mult decît toate doririle,
de vreme ce Acela ne este nouă bogăție, cinste, putere și slavă; și nu ne
depărtăm de El, nici eu și nici acești frați ai mei. Ci vom răbda pentru Mîntuitorul
nostru, Care este Începătorul vieții, adevăratul voievod nebiruit, Care izbăvește
pe cel ce-L cheamă din multe ispite și Care și pe noi are putere a ne izbăvi
din mîinile tale".
Acestea auzindu-le ighemonul, s-a umplut de mînie și a poruncit
să-l bată peste gură pe sfîntul, zicîndu-i: "Necuviinciosule, ești chemat
să aduci jertfă zeilor, iar nu să ne ocărăști". Și, începînd a-l bate tare,
îndată s-au uscat mîinile celor ce-l băteau. Iar cele ce se făceau și se grăiau
la acea întrebare de judecată, toate se scriau din porunca ighemonului. Apoi,
văzînd scriitorii uscarea mîinilor celor ce băteau, s-au înspăimîntat și au
lăsat scrierea. Iar un oarecare dintre credincioși stătea în popor și scria.
Deci a zis ighemonul către mucenic: "Te vei închina zeilor,
ca să fii viu? Sau, neînchinîndu-te, voiești ca îndată să te dau morții?"
Răspuns-a Sfîntul Eutropiu: "Nu mă voi închina nesimțitorilor zei, precum
faci tu, fiind nesimțitor, ci mă voi închina Dumnezeului meu și Aceluia Îi
voi aduce jertfă de laudă, care este rodul buzelor mele. Căci Însuși Domnul
nostru Iisus Hristos, grăiește prin gura lui David: Idolii neamurilor argint
și aur, lucruri de mîini omenești, gură au și nu vor grăi, ochi au și nu vor
vedea, mîini au și nu vor pipăi, picioare și toate mădularele asemănării
omenești le au nesimțitoare. Drept aceea, adaugă: Asemenea lor să fie,
cei ce îi fac pe ei și toți cei ce nădăjduiesc spre dînșii. Deci tu, fiind
orb și surd, voiești să mă atragi și pe mine într-aceeași pierzare? Dar eu
nu mă voi depărta de la Domnul meu Iisus Hristos".
Ighemonul a zis către Sfinții Cleonic și Vasilisc: "Voi, ce
ziceți? Aduceți jertfe zeilor, ca să fiți vii? Sau voiți ca, împreună cu Eutropiu,
în aceleași munci să cădeți?" Iar Sfinții Cleonic și Vasilisc au răspuns:
"Precum crede fratele nostru Eutropiu, cel întărit pe piatra credinței în
Iisus Hristos, astfel și noi credem și ne întărim în Tatăl și în Fiul și în
Sfîntul Duh. Și, precum Eutropiu pătimește pentru Hristos, așa și noi împreună
cu dînsul, voim a pătimi. Că nu va putea diavolul să ne despartă pe noi, pe
care ne-a însoțit Hristos cu sfînta credință și cu dragostea Sa. Căci precum
o sfoară, fiind împletită în trei, nu se rupe, astfel și noi, acești trei,
vom rămîne tari. Și, precum Preasfînta Treime este nedespărțită, asemenea
și noi sîntem nedespărțiți cu credința și nedeosebiți cu dragostea. Deci,
grăbește să ne muncești pe noi cu munci mai mari, pentru că mergem la chemarea
Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia tu îi ești vrăjmaș".
Acestea zicînd ei, ighemonul a poruncit ca pe fiecare să-l
întindă cîte patru ostași și să-l bată cu vine crude, fără cruțare; și atît
de mult au fost bătuți sfinții, încît carnea lor și sîngele cădeau pe pămînt.
Iar ei, răbdînd cu vitejie, se rugau lui Dumnezeu. Și puteai vedea cumplită
muncă; iar răbdătorii de chinuri, cu ajutorul lui Hristos, se arătau ca și
cum nimic n-au pătimit. Sfîntul Eutropiu grăia în rugăciunea sa: "Dumnezeule,
Atotțiitorule, Preabunule și milostive, nu ne trece cu vederea. Stăpîne, Cel
ce mîntuiești pe cei drepți și sprijinești pe cei păcătoși; Cel ce întorci
pe cei necredincioși și îndreptezi pe cei îndărătnici; Cel ce mîntuiești pe
cei înțelepți și înveți pe cei fără de minte, Tu, Cel ce ai legat pe diavolul
și ai dezlegat pe om; Ajutătorule al celor ce sînt în legături și în munci;
Izvorule al bunătății și Mîntuitorul sufletelor noastre; Începătorule al pătimirilor
și Dătătorule de răbdare bărbătească în chinuri; dă-ne răbdare în rănile acestea,
pentru cununa mucenicească cea desăvîrșită și vino spre ajutorul nostru, precum
ai venit și la robul Tău Teodor și i-ai ajutat. Arată oamenilor răutatea diavolului
și a Ta bunătate; iar prin ajutorul Tău cel întru tot puternic, arată aceasta
tuturor, cum că noi cu adevărat pe Tine Unul Te avem Împăratul nostru, Iisuse
Hristoase și Ție Unuia ne închinăm, slăvindu-Te pe Tine cu Tatăl și cu Sfîntul
Duh, în veci". Iar Sfîntul Cleonic cu Vasilisc au zis: "Amin!"
Și îndată s-a făcut cutremur mare, încît s-a cutremurat tot
divanul; și cei ce cădeau obosiți și înspăimîntați s-au depărtat, iar sfinții
au fost dezlegați cu mînă nevăzută și stăteau întregi. Și li s-a arătat lor
Domnul împreună cu îngerii și cu Sfîntul Teodor. Și a zis Sfîntul Eutropiu
către Domnul: "Te laud pe Tine, Stăpînul meu, Hristoase, că așa degrabă m-ai
auzit. Dar cine sînt eu, ca Domnul meu să vină la mine?" Și iarăși Sfîntul
Eutropiu a zis către Sfinții Cleonic și Vasilisc: "Vedeți că Împăratul nostru
Iisus Hristos, stă cu Sfîntul Teodor în multă slavă?" Și au zis: "Îl vedem".
Iar Sfîntul Teodor, cel ce s-a arătat cu Domnul, a zis: "Frate Eutropiu, s-a
auzit rugăciunea ta și iată Mîntuitorul a venit întru ajutorul vostru, ca
încredințați să fiți pentru veșnica viață". Și a grăit către dînșii Însuși
Domnul: "Cînd vă muncea pe voi, acolo am stat și Eu înaintea feții voastre,
căutînd la pătimirea voastră. Și, de vreme ce începătura muceniciei cu bărbăție
ați răbdat-o, de aceea vă voi fi vouă ajutor, pînă ce veți săvîrși nevoința
voastră și se vor scrie numele voastre în cartea vieții". Astfel zicînd, Domnul
S-a făcut nevăzut, împreună cu Sfîntul Teodor.
Iar ostașii care munceau pe sfinți, au strigat către ighemon:
"Ne rugăm ție, stăpîne, scapă-ne de lucrul acesta, căci noi nu putem să muncim
mai mult pe oamenii aceștia". Zis-a ighemonul, arătînd cu degetul spre sfinți:
"Iată, vrăjitorii aceștia fac o nălucire oarecare și înfricoșează pe ostași".
Iar mulți din popor, care se învredniciseră vedeniei celei dumnezeiești, strigau
către ighemon, zicînd: "Nu sînt năluciri, nici vrăjitorii, ci Dumnezeul creștinesc
ajută robilor Săi! Căci noi am văzut viu pe Împăratul Hristos și pe Teodor
cel ce a murit demult și am auzit glas îngeresc!" Ighemonul a răspuns: "Eu
nimic n-am văzut și nici n-am auzit vreun glas". A zis către dînsul Sfîntul
Eutropiu: "Bine zici, că n-ai văzut dumnezeiasca arătare, nici n-ai auzit
cereștile glasuri, pentru că nu vezi cu ochii cei sufletești; căci diavolul,
domnul veacului acestuia, ți-a orbit inima ta. Se împlinește cu tine proorocia
lui Isaia, care zice: Cu urechile sale greu a auzit și ochii săi și-a închis".
Acestea auzindu-le ighemonul și văzînd poporul tulburat, a
poruncit să lege pe sfinți și să-i ducă în temniță. Intrînd acolo isfinții
mucenici, s-au bucurat cei legați, văzîndu-i pe dînșii, și au cîntat pătimitorii
lui Hristos, grăind: Ajutorul nostru este în numele Domnului, Cel ce a
făcut cerul și pămîntul.
Mîncînd ighemonul într-acea zi cu sfetnicii săi, grăia cu
dînșii: "Ce vom face oamenilor acelora, nu știu? Căci toată cetatea se tulbură
printr-înșii. Vouă ce vi se pare?" Iar unul din sfetnici a zis: "Ucide-i pe
ei degrabă, rogu-mă ție; căci de vei întîrzia a-i pierde pe dînșii, apoi toată
cetatea se va depărta de la zei și se va duce în urma lor! Mai ales pe Eutropiu,
care este mai limbut, nu-l lăsa atît să vorbească". Iar ighemonul a zis: "Acum
și cu rugăminte și cu îngroziri l-am sfătuit pe el spre închinarea zeilor,
iar el a hulit și pe zei și pe împăratul, și pe mine m-a defăimat. Să-l mai
chemăm singur și cu rugăminte să-l încredințăm. Și, de ne va asculta, vom
da mulțumită milostivilor zei; iar de nu, apoi desăvîrșit îl vom da pe el
morții".
Aceasta zicînd, îndată a trimis ostași ca să aducă la dînsul
pe Eutropiu din temniță. Și, intrînd Sfîntul Eutropiu la ighemon pe cînd prînzea,
i-a zis ighemonul: "Voiești ca pe tine singur să te duc cu cinste în locașul
zeilor noștri și să le aduci jertfe?"
Sfîntul Eutropiu a răspuns: "Viu este Domnul Dumnezeul meu,
că nici prin cuget nu-mi trece să mă depărtez de la credința lui Hristos,
cea întărită pe neclintita piatră". Și poruncea ighemonul mucenicului să șadă
împreună cu cei ce prînzesc, dar el nu voia. Și iarăși îi ziceau cei ce ședeau:
"Șezi, Eutropie, împreună cu noi, de mănîncă și bea și ascultă pe voievod".
Sfîntul a răspuns: "Să nu-mi fie mie, robul lui Hristos, să șed împreună cu
necurații, pentru că grăiește proorocul David: Fericit bărbatul, care n-a
umblat în sfatul necredincioșilor și pe scaunul pierzătorilor n-a șezut.
Și iarăși: N-am șezut în adunarea deșertăciunii și nu voi intra cu călcătorii
de lege. Și iarăși, alt prooroc vestește: Ieșiți din mijlocul lor și
vă deosebiți, grăiește Domnul. Să nu vă atingeți de necurăția lor, că Eu vă
voi primi pe voi. Și Scriptura grăiește iarăși: "Cel ce umblă cu sfinții,
se va sfinți, iar cel ce umblă cu necurații, este părtaș al lor"".
Ighemonul a zis: "Erai mai bun la obicei mai înainte, Eutropiu,
iar acum te arăți a fi rău cu obiceiul". Sfîntul răspunse: "Nu sînt rău cu
obiceiul, dar păzesc poruncile lui Dumnezeu pentru că, dacă tu te sîrguiești
a păzi poruncile împăraților pămîntești, cu atît mai mult eu, slujind Împăratului
Cel ceresc și fără de moarte, mă sîrguiesc a-I păzi poruncile". Ighemonul
zise: "Tu, împreună cu mine, fără tovarășii tăi, să aduci dimineață jertfe
zeilor, ca poporul, văzîndu-te că te închini zeilor, să se încredințeze spre
a nu se depărta de la dînșii, ci să-i cinstească cu jertfe".
Sfîntul Eutropiu răspunse: "Necredinciosule, voiești ca în
turma lui Hristos să fiu povățuitor al pierzării? Să nu fie una ca aceea,
pentru că grăiește Domnul meu: De va sminti cineva pe unul din cei mici,
care cred în Mine, mai bine este să-și lege o piatră de moară de grumazi și
să se înece în adîncul mării. Și iarăși zice: Nu puteți sluji lui Dumnezeu
și lui Mamona, căci ce împărtășire este luminii cu întunericul? Sau ce
legătură are Biserica lui Dumnezeu cu idolii?"
Acestea auzindu-le ighemonul, a poruncit să aducă înaintea
lui aur și haine de multe feluri și de mare preț, iar argint o sută cincizeci
de litre. Și a zis: "Mă jur pe toți zeii și pe dragostea nebiruiților împărați,
că ți le voi da ție pe acestea și mai multe decît acestea, numai să zici dimineață
către popor: "M-am plecat ighemonului!" Iar după aceea, roagă-te Dumnezeului
tău precum voiești și primește toate acestea".
Sfîntul Eutropiu a zis: "Viclene înșelător și șarpe rău, nu
vei ispiti pe robul lui Dumnezeu, pentru că scris este: Ce folos este omului
de ar dobîndi lumea toată, iar sufletul își va pierde? Sau: Ce va da
omul în schimb pentru sufletul său? Precum fratele tău Iuda, iubind argintul,
și-a pierdut sufletul, așa vei pieri și tu cu dînsul! Dar ce întîrzii de nu
ne ucizi? Căci să știi, că nimic nu ne va despărți de dragostea lui Hristos!"
Ighemonul, luptîndu-se cu dînsul în cuvinte multă vreme și momindu-l, apoi
văzînd pe mucenic că nu i se supune nicidecum, ci mai rău îl ocărăște și pe
zei îi necinstește, fiind noaptea pe la cîntatul cocoșilor și vreme de odihnă,
a zis către slugi: "Duceți pe Eutropiu în temniță și-l legați împreună cu
soții lui, căci lucrul cel rău nu se va schimba niciodată și nu poate a fi
bun".
Sfîntul ieșind, grăia către ighemon: "Răsad al vicleșugului,
care nu faci rod al dreptății, vei fi degrabă tăiat și în foc aruncat! În
tine, pămîntule, grîul nu va crește, ci numai neghine și spini, deoarece sufletul
tău l-a dobîndit satana și a semănat într-însul semințele sale cele rele!"
Și zicînd acestea, s-a dus.
Intrînd în temniță, a găsit pe Sfinții Cleonic și Vasilisc
rugîndu-se cu genunchii plecați și toată noaptea s-au rugat pentru dînsul.
Deci, făcîndu-se dimineață, ighemonul a voit să aducă jertfă la zei cu tot
poporul; și a poruncit crainicului să strige, ca să se adune tot poporul în
capiștea Artemidei cu jertfe. Apoi adunîndu-se poporul, a venit și ighemonul,
fiind aduși și Sfinții mucenici Eutropiu, Cleonic și Vasilisc, după porunca
ighemonului. Și, săvîrșindu-se închinarea la idoli de toți cei ce erau acolo,
căci unii aduceau tămîie spre jertfă, iar alții vite necuvîntătoare, ighemonul
a zis: "Eutropiu, apropie-te împreună cu tovarășii tăi și jertfește zeilor
ca să nu mori rău".
Iar Sfîntul Eutropiu cu prietenii săi au început a grăi: "Doamne,
Dumnezeule, Atotțiitorule și veșnice, Cel ce ești Preacurat, neschimbat, Care
în cer locuiești și pe pămînt Te slăvești, Cel ce ai întărit cerul, ai întemeiat
pămîntul, ai făcut munții, Cel ce numeri mulțimea stelelor și le chemi pe
nume, luminează-ne și pe noi din înălțimea Ta; Cel ce ai izbăvit odată pe
sfinții tăi, pe cei trei tineri, din cuptorul Babilonului și ai mîntuit pe
Sfîntul Daniil din gurile leilor; Cel ce ai eliberat de la moarte pe roaba
Ta Susana și pe Sfînta Tecla ai păzit-o de foc și de fiare; Cel ce ai fost
cu Sfîntul Teodor în pătimirile lui; Tu fii împreună și cu noi și, venind
la locul acesta, arată-Ți puterea și pierde toată elineasca îndrăcire; fă
ca în locul acesta creștinii să-Ți aducă jertfe fără de sînge, Ție, adevăratul
Dumnezeu, că Tu ești Părinte al Domnului nostru Iisus Hristos și Ție se cuvine
slava, Unuia născut Fiului Tău și Sfîntului Tău Duh, acum și pururea și în
vecii vecilor. Amin".
Zicînd acestea sfinții, s-a făcut tunet și cutremur mare,
încît și temelia capiștei s-a clătinat, și au fugit toți de la capiște împreună
cu ighemonul, fiind cuprinși de mare frică, ca să nu moară, iar idolul Artemidei
a căzut și s-a sfărîmat în mici bucăți. În acel cutremur s-a auzit glas de
sus, grăind către sfinți: "S-au auzit rugăciunile voastre. De acum locul acesta
va fi biserica de rugăciune a creștinilor". Și se veseleau sfinții întru Domnul.
Potolindu-se cutremurul, toți, după un ceas lăsînd frica,
s-au întors și, stînd la judecată, scrîșneau din dinți asupra sfinților. Apoi
a poruncit să se aducă pucioasă și smoală, pe care să le fiarbă în trei căldări
și să le toarne peste trupurile mucenicilor. Și a poruncit să înfigă în pămînt
niște pari tari și să pună în ei pe sfinți. Să le răstignească mîinile, legîndu-le
de pari, una de un par și alta de altul.
Făcîndu-se aceasta și fierbînd căldările mult, Sfîntul Cleonic
a grăit către Sfîntul Eutropiu: "Să ne rugăm lui Dumnezeu, frate, că mare
nevoie ne stă astăzi înainte!"
Și s-au rugat, grăind: "Doamne, Iisuse Hristoase, acum vino
în ajutorul nostru și arată puterea Ta, căci puterea noastră este slabă! Tu
ne întărește în răbdarea muncii acesteia". Și au adus slugile căldările ce
fierbeau cu smoală și cu pucioasă, ținîndu-le cu mîinile de torțile de fier.
Iar Sfîntul Eutropie a zis către slugi: "Domnul să întoarcă lucrul vostru
asupra voastră".
Acestea zicînd, îndată, cu puterea lui Dumnezeu, și-au dezlegat
ucenicii mîinile de la pari și, singuri luînd cu mîinile lor căldările ce
fierbeau, le-au turnat peste piepturile lor; și, vărsîndu-se smoala de pe
trupurile lor pe pămînt, curgea ca apa pe marmură; și, întorcîndu-se asupra
slugilor, i-au ars pe dînșii pînă la oase, dar sfinții n-au avut nici o vătămare.
Aceasta văzînd-o ighemonul, se mira mult și se înspăimînta, încît vrajă creștină
o socotea.
După aceea a poruncit la alte slugi cu unghii de fier să îi
strujească și cu muștar amestecat cu sare și cu oțet să le ude rănile lor,
iar sfinții răbdau toate acestea cu vitejie. Și Sfîntul Eutropie, fiind în
munci, a grăit către ighemon: "Necuratule și urîtule în fața slavei lui Dumnezeu,
îngrijește-te de mai mari munci, pentru ca mai multă pătimire, și mai mari
cununi să luăm de la Stăpînul nostru!"
Cu aceste cuvinte mai mult se întărîta tiranul și poruncea
slugilor să-i muncească și mai aspru. Iar sfinții grăiau: "Sîrguiește-te,
întru tot, necuratule, ca să ne izbăvești din fața ta; căci dorim ca izbăvindu-ne
de tine, să vedem fața Dumnezeului nostru Iisus Hristos". Astfel fiind munciți
sfinții multă vreme și sfîrșindu-se acum ziua, ighemonul a poruncit să-i arunce
iarăși în temniță și să-i pună în obezi. Iar sfinții se rugau în temniță,
zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, nu ne lăsa pe noi, pînă ce vom trece viforul
chinuirii, pînă vom scăpa de pierzătorul acesta ighemon și vom ajunge la limanul
cel lin, unde nu este durere, nici întristare, nici suspinare".
Astfel rugîndu-se ei, la miezul nopții li S-a arătat Domnul,
zicîndu-le: "Amin, grăiesc vouă! De vreme ce v-ați dat pentru Mine la moarte,
veți lua veșnică viață împreună cu sfinții". Cu o cercetare ca aceasta a Domnului
fiind mîngîiați mucenicii, s-au întărit și mai mult cu credința.
Făcîndu-se dimineață, a venit iarăși ighemonul la judecată
și, punînd înainte pe sfinți, le-a zis: "V-ați învățat a vă închina și a aduce
jertfe zeilor? Sau voiți a muri rău?" A răspuns Sfîntul Eutropiu: "Oare n-ai
auzit de la noi de multe ori, o, pierzătorule întunecat, orbule și nesimțitorule,
cum că nu ne vom închina, nici vom aduce jertfe surzilor și muților diavoli?"
Aceasta auzind-o ighemonul, a osîndit pe Sfîntul Eutropiu împreună cu Sfîntului
Cleonic la răstignire, dînd asupra lor o hotărîre ca aceasta: "Pe Eutropiu,
dascălul vrăjitorilor, și împreună cu dînsul și pe alt vrăjitor, anume Cleonic,
care n-au ascultat de porunca marilor împărați, ci au mărturisit creștineasca
credință, poruncește alesul divan să-i răstignească, iar Vasilisc cu ceilalți
legați, să mai fie ținuți în temniță".
Acestea auzindu-le Sfîntul Vasilisc, a strigat către ighemon:
"Dă și pentru mine hotărîre spre moarte, căci nu voiesc să rămîn fără tovarășii
mei, ci cu dînșii să mor și doresc ca împreună să stau înaintea lui Hristos,
Dumnezeul nostru". Zis-a ighemonul: "Jur pe zeii mei, deoarece ați făcut între
voi înțelegere ca să nu vă lăsați unul de altul, de aceea nu vă voi pierde
pe toți trei odată, ca astfel să se strice legătura voastră și să nu vi se
îndeplinească dorința ce ați avut".
Iar Sfîntul Eutropiu a zis: "Cu adevărat, ești mai sălbatic
decît toate fiarele și mai vîrtos decît toți cei necuvîntători tu ești necuvîntător,
cel ce desparți însoțirea cea bună, care este nedespărțită cu dragostea și
cu credința. Dar îți va răsplăti ție degrabă Dumnezeu și vor înflori florile
cele pline de dar și vor da rod Bisericii lui Dumnezeu".
Acestea zicîndu-le Sfîntul Eutropiu, a fost scos cu Sfîntul
Cleonic din cetate, unde erau cruci pregătite pentru dînșii. Și toată cetatea
venea după dînșii, nu numai creștinii, ci și elinii. Văzîndu-și sfinții mucenici
crucile, au zis: "Doamne, Dumnezeul nostru, Iisuse Hristoase, Te lăudăm și-Ți
mulțumim că ne-ai făcut pe noi a fi vrednici de moarte pe cruce și ne-ai asemănat
pe noi răstignirii Tale celei de voie! Deci, învrednicește-ne de cununa dreptății,
ca împreună cu Tine pătimind, cu Tine să ne și preamărim, întru Împărăția
Ta! Însă ne rugăm Ție și pentru Sfîntă Biserica Ta, alinează viforul păgînilor
celor ce se scoală asupra robilor Tăi și dăruiește de acum pace neamului creștinesc!"
Astfel rugîndu-se sfinții, i-au răstignit ostașii pe crucile
lor. Și s-a făcut glas din cer către pătimitorii pentru Hristos, chemîndu-i
pe dînșii întru odihna veșnică. Iar Sfinții Mucenici Eutropiu și Cleonic,
cu rugăciune și-au dat sufletele lor în ziua a treia a lunii lui martie. După
aceasta doi cucernici bărbați din Amasia, cetățenii Conit și Velonic, au rugat
pe ighemon ca să le dea voie să ia trupurile mucenicilor, și nu i-a oprit
pe dînșii ighemonul. Deci a luat Velonic trupul Sfîntului Eutropiu și, ungîndu-l
cu mir, l-a dus cu cinste la un sat al său, departe ca la optsprezece stadii
de la cetate. Iar trupul Sfîntului Cleonic l-a luat Conit și, ungîndu-l cu
miruri, l-a dus cu cinste la satul ce se numea Chima. Și se săvîrșeau la locurile
acelea vindecări la mormintele mucenicilor, întru slava lui Dumnezeu. Iar
Sfîntul Vasilisc, rămînînd închis în temniță, a petrecut în legături vreme
destulă. După aceea, pierind ighemonul Asclipiodot și după dînsul punîndu-se
Agripa, cu sabia a fost tăiat și Sfîntul Vasilisc în douăzeci și două de zile
ale lunii mai, în care se cinstește pomenirea lui, întru slava lui Hristos
Dumnezeul nostru, Cel slăvit împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh, în veci.
Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna martie
|