Pătimirea Sfîntului Mucenic Urpasian
(13 martie)
Luînd de curînd Maximian împărăția (286-305), el tiraniza latura
Nicomidiei, făcîndu-se înfocat răzbunător al idolilor. Odată, mînia acestuia
s-a aprins ca o văpaie mare împotriva creștinilor, de către cei de un cuget
cu el și de sfetnicii lui. Atunci, aducînd pe toți cei mari de sub împărăția
lui, ca și cu un tunet i-a înfricoșat: "Dacă cineva din voi a primit legea
creștinilor și nu voiește să se plece către milostivii zei, să-și dezlege
brîul înaintea tuturor și să se depărteze de palat și de cetatea noastră.
Pentru că cetatea aceasta a învățat de la strămoși a sluji zeilor, iar nu
unui Dumnezeu răstignit".
Atunci a cuprins frică pe toți cei ce credeau în Hristos.
Și cu adevărat se vedea buna credință întru cei ce iubeau pe Hristos. Pentru
că unii se ascundeau, iar alții se plecau idolilor. Și cîți purtau dragoste
curată pentru Dumnezeu, trecînd cu vederea acestea și rîzînd de tiranul, aruncau
brîiele și fugeau de la dînsul. Atunci Urpasian, marele cugetător și cu sufletul
de diamant, fiind și el din suită, a aruncat hlamida și brîul, zicînd cu glas
tare către împărat: "Împărate, pentru că astăzi mă ostășesc cerescului Împărat,
Domnului meu Iisus Hristos, ia-mi viața, cinstea și slava, pentru că sînt
vremelnice și nefolositoare".
Auzind acestea de la Urpasian, împăratul Maximian pe neașteptate
s-a schimbat cu mintea și mult timp a fost fără glas. Apoi, frecîndu-și fața
și uitîndu-se urît către mucenic, a răcnit ca o fiară neîmblînzită, zicînd:
"Pe vicleanul acesta spînzurați-l și carnea lui cu vine de bou băteți-o!"
Făcîndu-se aceasta cu multă grabă și sfîntul mucenic cu vine de bou fără de
milă zdrobindu-se, el avea ochii spre cer rugîndu-se. Apoi, pogorîndu-l tiranul
de la muncire, zise către cei de față: "În temniță neluminoasă și fără purtare
de grijă zdrobiți-l pe acesta, pînă voi socoti eu cu ce moarte îl voi pierde".
Sfîntul Mucenic Urpasian bucurîndu-se și veselindu-se în temniță vreo cîteva
zile și rugăciunile sale dîndu-le Domnului, păgînul împărat a făcut o cușcă
de fier.
Deci, scoțînd pe sfîntul din temniță, a poruncit să-l pună
într-însa spre a fi spînzurat. Aceasta făcînd și îmbrăcîndu-l cu cușca cea
de fier peste tot trupul, ticălosul a poruncit a se aprinde făclii și a-l
arde împrejur fără milă. Atunci sfîntul mucenic al lui Hristos, fiind înăuntru
spînzurat și rugîndu-se, atît de mult a fost ars, pînă cînd toate cărnurile
lui s-au topit ca ceara, mistuindu-se și amestecîndu-se cu pămîntul, iar oasele
lui s-au făcut ca niște țărînă de pe arie. Astfel, sfîntul mucenic al lui
Hristos rugîndu-se și topindu-se de văpaie, văzduhul s-a umplut de bun miros
ca de niște mir și s-a suit ca o stea luminoasă la Domnul, după cum unii din
credincioși s-au învrednicit a vedea. Iar ticălosul și de Dumnezeu urîtorul
împărat, rămînînd încă în nebunie, țărîna în care au curs cărnurile Sfîntului
Urpasian, cum și cenușa oaselor alegînd-o cu grijă, a poruncit a se risipi
în mare, înaintea sa. Acestea s-au făcut în cetatea Nicomidia.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna martie
|