Pătimirea Sfinților Mucenici
Agapie, Plisie, Timolau, Romil, doi Alexandru și doi Dionisie
(15 martie)
Acești sfinți mucenici, multpătimitori, au fost pe vremea împărăției
lui Dioclețian (284-305); Agapie era din cetatea Gazei, Timolau din Pontul
Euxinului, cei doi Dionisie din Tripoli - Fenicia, Romil din Diospole, unde
era ipodiacon la biserică, iar Plisie și cei doi Alexandri erau din Egipt.
Și au pătimit în Cezareea Palestinei, de la ighemonul Urban, întru al doilea
an al prigonirii de atunci.
Dîndu-se păgînă poruncă împărătească prin toate țările și
cetățile, ca toți creștinii să fie siliți la închinarea la idoli și la necuratele
lor jertfe, atunci, săvîrșindu-se un oarecare praznic de Dumnezeu urît în
cetatea Cezareei și popor fără număr adunîndu-se din satele cele de primprejur,
s-a pregătit priveliștea la care creștinii cei ținuți în legături aveau să
fie munciți. Tot poporul elinesc cel fără de număr s-a adunat la acea priveliște,
unde mai întîi Sfîntul Mucenic Timotei - care se prăznuiește în nouăsprezece
zile ale lunii august -, a fost ars, după multe munci.
După aceea, Sfinții Mucenici Agapie și Tecla au fost dați
spre mîncare fiarelor. Însă nu acest Agapie, care acum se cinstește, ci altul
cu același nume, care a pătimit mai înainte de acesta, împreună cu Sfînta
Tecla și cu cel mai sus amintit, cu Sfîntul Mucenic Timotei, care se pomenește
în august. O priveliște ca aceasta plină de sînge săvîrșindu-se, acești șase
tineri viteji, creștini cu credința, care acum se cinstesc, adică mucenicii:
Plisie, Timolau, Romil, doi Alexandru și un Dionisie, aprinzîndu-se cu rîvna
după Hristos și-au legat singuri mîinile înapoi, în semn că fără teamă doresc
să pătimească pentru Hristos și sînt gata să se dea ori în foc, ori la mîncarea
fiarelor pentru dragostea lui Hristos.
Apoi degrabă alergînd în mijlocul priveliștei, înaintea ighemonului
Urban cu mare glas au strigat: "Sîntem creștini!"
Ighemonul, văzîndu-i tineri cu trupul, nu voia să-i piardă
îndată. Ci, mai întîi i-a sfătuit mult cu amăgiri ca să se închine idolilor
și să nu se piardă singuri, fiind într-o frumusețe ca aceea a tinereții. După
aceea, a poruncit să-i arunce în temniță. După cîteva zile s-a scris în numărul
legaților lui Hristos, Sfîntul Agapie, bărbat cinstit între creștini și slăvit
pentru nevoința sa cea purtătoare de chinuri. Căci mai înainte de multe ori
arătase mare îndrăznire întru mărturisirea numelui lui Hristos și suferise
multe munci. Într-acea vreme iarăși fiind prins, împreună cu sluga lui, Dionisie
Egipteanul, s-a aruncat lîngă cei șase tineri, făcîndu-se opt la număr. De
multe ori ispitindu-i și în multe feluri muncindu-i, deoarece nu s-au lepădat
de Hristos și toate muncile le-au răbdat cu vitejie, au fost osîndiți la tăiere.
Și toți în această zi și-au pus capetele pentru Capul Bisericii,
Hristos Domnul, în ale Cărui mîini și-au dat sfintele lor suflete; și au luat
de la El cununile biruinței, în Biserica ce se bucură în ceruri.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna martie
|