Pătimirea Sfîntului Mucenic Alexandru, preotul din Sida
(15 martie)
Împărățind Aurelian (270-275) și fiind prigonire asupra creștinilor,
era în țara Pamfiliei un ighemon, anume Antonin. Acela, mergînd în Sida, cetatea
Pamfiliei, a prins pe Alexandru, preotul cetății, și, punîndu-l înaintea judecății
sale, cu multe întrebări și munci chinuia pe slujitorul lui Hristos. Pe acesta
l-a întrebat mai întîi cine este. Iar sfîntul i-a răspuns: "Sînt creștin,
preot cu rînduiala, păstor al turmei lui Hristos". Ighemonul l-a întrebat
iarăși: "Unde este turma lui Hristos?" Sfîntul a răspuns: "În toată partea
cea de sub cer, pe toți oamenii care sînt, i-a creat Hristos Dumnezeu. Între
aceștia, cei ce cred în El sînt oi ale pășunii Lui, iar cei ce au căzut de
la Ziditorul lor și slujesc făpturii și lucrului celui de mîini omenești,
adică idolilor celor fără de suflet, ca și voi, aceia sînt înstrăinați de
turma Lui cea mîntuită și se vor pune cu caprele, de-a stînga, în ziua judecății
celei înfricoșate a lui Dumnezeu".
A zis ighemonul: "Pentru două pricini voiesc să te muncesc:
ca să-mi arăți pe cei ce cred în Hristos și ca să aduci zeilor noștri jertfe
cu închinăciune". Apoi Antonin ighemonul a întrebat iarăși pe Sfîntul Alexandru:
"Cine este Hristos?" Răspuns-a sfîntul: "Hristos este Mîntuitorul lumii, lumina
și viața celor ce nădăjduiesc spre El". Zis-a ighemonul: "Cum poate Acela,
Care a fost răstignit pe lemn și cu amar a murit, să fie Mîntuitorul?" Grăit-a
Alexandru: "Aceasta este de mirare, că a suferit Crucea și moartea cu trupul,
precum Însuși a voit, iar cu dumnezeirea a biruit iadul și prin El Însuși
a dezlegat din legături pe cei legați, omorînd moartea, iar El a înviat din
mormînt. Dar nu numai singur S-a sculat din morți, ci și pe alți morți i-a
înviat; pentru că multe trupuri ale sfinților celor adormiți s-au sculat și,
după Învierea Lui, au intrat în Sfînta Cetate a Ierusalimului. Și tot neamul
omenesc împreună cu El l-a înviat și l-a ridicat". Zis-a ighemonul: "Bîrfești,
nebunule! Căci cum a putut să ajute altora Acela, Care nu și-a ajutat Sieși,
fiind muncit de iudei?" Sfîntul a zis: "Tu ești nebun, avînd ochii sufletului
tău orbiți și neputînd privi spre taina mîntuirii noastre, cea lucrată prin
Hristos, Domnul".
Atunci, ighemonul a poruncit să muncească pe Sfîntul Alexandru.
Mai întîi a fost bătut cu vine de bou și întins pe roată, aruncat în căldarea
ce fierbea cu smoală și cu untdelemn și ars într-un cuptor de foc. Însă în
toate muncile acelea a fost păzit nevătămat, cu darul lui Hristos. Cînd păgînii
l-au aruncat în cuptorul cel înfocat, s-au văzut în văpaia focului alți doi
tineri minunați, dănțuind cu Sfîntul Mucenic; și aceia erau îngerii lui Dumnezeu,
care îi răcoreau sfîntului văpaia cuptorului. Deci, se mira poporul că unul
se aruncase în cuptor și într-însul se vedeau trei. Iar ighemonul și cei împreună
cu el au socotit vrăjitorie aceste slăvite minuni, căci n-au crezut într-acea
atotputernică tărie a lui Hristos, Dumnezeul nostru. Numai unul din slugile
muncitorului crezînd, căzu închinîndu-se de departe sfîntului și se ruga să
fie primit de Hristos. Și îndată ighemonul a ucis pe sluga aceea cu sabia.
Sfîntul Alexandru, ieșind din cuptor nevătămat, a poruncit să-l spînzure și
cu unghii de fier să-l strujescă; și atît de mult l-au strujit, pînă ce tot
trupul lui se făcuse o rană. Cei din priveliște se mirau, zicînd cu spaimă:
"Cum rabdă acesta atîtea munci, căci acum se văd numai oasele goale?"
După aceea a fost ars din nou într-un foc mare și nu s-a vătămat.
Apoi, cu niște undițe de fier împungîndu-i pîntecele, îi trăgeau afară cele
dinlăuntru ale lui. Încă și fiarelor spre mîncare a fost dat sfîntul; dar
nici fiarele nu s-au atins de el. Și cu alte cumplite munci au chinuit pe
pătimitorul lui Hristos, dar în toate muncile a fost nebiruit, încît toți
se umpleau de mirare, privind la pătimirile lui, și se minunau de puterea
atît de mare a răbdării ce o avea sfîntul, căci covîrșea firea și mintea omenească.
Apoi, la sfîrșit, i s-a tăiat capul sfințitului mucenic al lui Hristos, Alexandru.
Iar ighemonul Antonin, în acel ceas șezînd încă la judecată, a fost lovit
de boală și se muncea de diavoleștii săi zei, cărora le slujea. Apoi l-au
dus slugile în casă, strigînd cu amar. Dar neajungînd la casa sa, rău și-a
lepădat ticălosul său suflet. Pe cînd Sfîntul Alexandru s-a sălășluit întru
cele cerești cu Hristos Domnul și cu sfinții Lui îngeri, ighemonul în munca
cea veșnică s-a aruncat, cu satana și cu slujitorii întunericului.
După tăierea Sfîntului Alexandru, un oarecare Eustație, bărbat
cinstit, creștin cu credința, a luat mult pătimitorul trup al mucenicului
și l-a îngropat cu cinste, slăvind pe Dumnezeu.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna martie
|