Pomenirea Sfîntului Apostol Aristobul, Episcopul Britaniei
(16 martie)
(NOTĂ - Sînt unii care socotesc că acest Sfînt Aristobul ar fi fost tatăl Sfinților Apostoli Iacob și Ioan, avînd porecla Zevedei, dar aceasta nu este dovedit. Însă mai vrednic de credință lucru este că altul a fost acest Sfînt Aristobul, de neam din Cipru, cu fratele său Varnava, iar altul Zevedei, tatăl lui Iacob și al lui Ioan, ierusalimiteanul, iar nu cipriot, căruia acel nume Zevedei nu-i era poreclă, ci adevăratul nume)
Sfîntul Aristobul a fost unul din cei șaptezeci de apostoli
ai lui Hristos, cu neamul din Cipru, fratele Sfîntului Apostol Varnava, care
de asemenea este din cei șaptezeci. Iar după înălțarea Domnului, a urmat Sfîntului
Apostol Pavel, învățătorul a toată lumea, și, cu dînsul împreună propovăduind
pe Hristos, străbătea diferite țări. El este pomenit în Epistola către Romani,
unde scrie: "Îmbrățișați pe cei ce sînt din casa lui Aristobul"; căci unele
din rudeniile lui Aristobul și ale lui Varnava locuiau atunci în Roma.
Deci, fiind Aristobul împreună cu Pavel în acea vreme cînd
Pavel scria Epistola către Romani, apostolul a scris într-însa așa, ca și
rudeniile lui Aristobul să se închine de sănătate, pentru dînsul și pentru
Aristobul. Iar cînd Sfîntul Pavel, punînd mulți episcopi, îi trimitea prin
toate cetățile și țările să vestească cuvîntul adevărului, l-au pus episcop
și pe Aristobul și l-a trimis în țara Britaniei, la popor necredincios și
la aspri muncitori, unde Sfîntul Aristobul, ostenindu-se întru bună vestirea
lui Hristos, multe a pătimit de la acei oameni sălbatici. Pentru că uneori
îl băteau fără de milă, iar alteori pe ulițe îl tîrau cu batjocură. Așa a
suferit ispite și chinuri fără de număr de la dînșii, pînă ce, cu darul lui
Hristos, i-a luminat pe dînșii și i-a învățat a crede în Hristos. Apoi i-a
botezat, făcîndu-le și biserică. După aceea le-a sfințit preoți și diaconi
și s-a sfîrșit acolo.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna martie
|