În vremea împărăției lui Traian, cinci fecioare canonice, care
trăiau într-un loc retras de sihăstrie, păzind toate poruncile lui Dumnezeu
- pentru aceasta se chemau canonice -, aveau și ca îndatorire strîngerea moaștelor
sfinților, ungerea lor cu mir și înfășurarea lor în pînze curate, după care
le aduceau și le așezau în locul de sihăstrie în care trăiau ele. Aflînd de
acest lucru, fiica împăratului Traian, al cărei nume era Drosida, a venit la
aceste fecioare pe ascuns, pe cînd cei ce păzeau camerele de dormit împărătești
fuseseră cuprinși de somn. Ea a adus cu sine o haină de mult preț și a cerut
acelor fecioare ca să o ia cu ele la ridicarea trupului unui sfînt, din locul
în care fusese aruncat.
Adrian, logodnicul Drosidei, care era și sfetnic al împăratului,
a cerut să se pună soldați de pază lîngă trupurile creștinilor morți, ca să
cunoască cine sînt cei care ridică trupurile lor. Paznicii, stînd de veghe,
au prins pe cele cinci femei și împreună cu ele și pe Drosida. Făcîndu-se ziuă,
le-au adus pe ele înaintea împăratului. Împăratul, văzînd laolaltă cu cele cinci
femei și pe Drosida, s-a înspăimîntat, și a poruncit ca aceasta să fie ținută
sub pază, doar se va căi de ceea ce a făcut, iar pe celelalte cinci femei canonice
a poruncit să le arunce într-un vas cu aramă topită. Din arama amestecată cu
țărîna celor cinci femei s-au construit fundurile vaselor celor mari de aramă
ale băilor obștești, ridicate atunci din nou de împărat, spre desfătarea închinătorilor
la idoli.
Deci, vestindu-se ziua serbării și alergînd mulțime din toate
părțile, îndată ce s-a apropiat unul de ușa băii a căzut și a murit; asemenea
și ceilalți, neputînd nimeni să intre înăuntru. Aflînd de aceasta, împăratul
a chemat pe slujitorii idolești și i-a întrebat dacă nu s-a făcut vreo vrajă
de creștini, de nu poate să intre nimeni în baie. Iar ei au răspuns: "Nu, împărate,
ci vasele de aramă făcute cu trupurile femeilor au făcut minunea aceasta". Apoi
împăratul a poruncit ca acele vase să se topească și din ele să se facă idoli
noi cu chipurile celor cinci fecioare, spre necinstea lor, și să se așeze în
baie.
După ce le-a așezat în baie, a văzut împăratul în vis cinci
mielușele curate ce pășteau într-o grădină, iar un păstor înfricoșat zicea împăratului:
"Iată cele ce ai socotit să le pui goale în baie pentru necinstea Bunului și
Înduratului Păstor, răpindu-le de la tine, le-a așezat în acest loc frumos,
unde va veni și Drosida fiica ta". Deșteptîndu-se împăratul, s-a umplut de mînie
și a poruncit să se aprindă un cuptor mare cu foc și a pus scrisoare cu următorul
cuprins: "Bărbați galileeni, care vă închinați Celui răstignit, scăpați-vă pe
voi de mai multe munci, iar pe noi de osteneli și fiecare din voi, singur să
se arunce în cuptorul pregătit cu foc".
Auzind și Drosida de porunca aceasta, dorind a urma celor cinci
fecioare, ridicînd ochii, zicea: "Stăpîne, Doamne Iisuse Hristoase, de este
voia Ta să mă mîntuiesc și să scap de nebuneasca credință a tatălui meu, ajută-mi
să scap din cămara cea de nuntă a necredinciosului Adrian și să mă duc unde
sînt și cele cinci fecioare, ce m-au povățuit la frica Ta".
Zicînd aceasta, și-a schimbat hainele împărătești și, ieșind
ușor pe cînd paznicii dormeau, s-a dus să se arunce în cuptor. Deci, mergînd
pe cale, cugeta întru sine, zicînd: "Cum mă voi duce la Dumnezeu, neavînd îmbrăcăminte
de nuntă? Căci nu am primit Botezul și sînt încă necurată! Ci, Împărate al împăraților,
Doamne, Iisuse Hristoase, iată am renunțat la împărăția mea pentru dragostea
Ta, ca să mă așez portar al împărăției Tale. Tu, deci, Cel ce Te-ai botezat
pentru noi, botează-mă și pe mine cu Duhul Tău cel Sfînt!" Și zicînd aceasta,
scoțînd mirul pe care îl luase cu sine și ungîndu-se, s-a aruncat într-un lac
și s-a botezat, zicînd: "Se botează roaba lui Dumnezeu, Drosida, în numele Tatălui
și al Fiului și al Sfîntului Duh! Amin".
Și păzindu-se pe sine după aceea, timp de șapte zile primea
hrană îngerească. Unii iubitori de Hristos, stînd pe lîngă ea, au aflat cele
despre dînsa. Apoi a opta zi, rugîndu-se lui Dumnezeu să o lumineze ce să facă,
a adormit în Domnul.