În cetatea Kievului erau doi bărbați slăviți prieteni între
ei, Ioan și Serghie. Aceștia, venind în biserica cea de Dumnezeu împodobită
a Pecerscăi, au văzut o lumină mai luminoasă decît a soarelui la icoana cea
făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și înaintea ei au primit
duhovniceasca frățime. Iar după mulți ani Ioan s-a îmbolnăvit de moarte și,
lăsîndu-și pe fiul său Zaharia, care era numai de cinci ani, a chemat pe fericitul
Nicon, egumenul Pecerscăi. Acela venind, a împărțit averea sa la săraci, iar
partea fiului, adică o mie de bucăți de argint și o sută de aur, le-a dat lui
Serghie, căruia i-a încredințat spre pază și pe fiul său Zaharia, fiind tînăr,
ca unui prieten al său și frate credincios, poruncindu-i aceluia ca, atunci
cînd va crește fiul său, să-i dea argintul și aurul. Acestea rînduindu-le, nu
după multă vreme a răposat.
Ajungînd Zaharia la cincisprezece ani, a voit să-și ia argintul
și aurul său de la Serghie. Iar acesta, fiind rănit de diavol și soco-tind să
dobîndească bogăție, a voit să-și pierde viața și sufletul, căci a răspuns tînărului:
"Tatăl tău a dat toată averea lui Dumnezeu și Aceluia să-I ceri argint și aur;
El îți este ție dator, de te va milui. Iar eu nu sînt dator cu nici un galben,
nici tatălui tău, nici ție. Aceasta ți-a făcut-o tatăl tău în a sa nebunie,
că a împărțit toată averea sa în milostenie, iar pe tine te-a lăsat sărac și
scăpătat".
Acestea auzindu-le, tînărul a început a plînge pentru a sa lipsă.
Și a trimis cu rugăminte la Serghie, zicînd: "Dă-mi măcar jumătate din moștenirea
mea, iar ție să-ți rămînă jumătate"; iar Serghie ocăra cu aspre cuvinte pe tatăl
copilului. Zaharia cerea a treia parte, apoi a zecea și, văzîndu-se pe sine
lipsit cu totul, a zis lui Serghie: "Dacă n-ai luat, vino și te jură în biserica
Pecerscăi, înaintea icoanei făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu, unde ai primit legătura iubirii de frați cu tatăl meu".
Serghie, neîndoindu-se, a mers în biserică și, stînd înaintea
icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, zicea, jurîndu-se: "N-am luat o
mie de bucăți de argint, nici o sută de aur". Și a voit să sărute icoana, dar
n-a putut să se apropie de dînsa. Apoi, ieșind pe ușă, a început a striga: "Cuvioșilor
părinți, Antonie și Teodosie, să nu porunciți ca să mă piardă îngerul acesta
nemilostiv, ci vă rugați Preasfintei Doamne, Născătoarei de Dumnezeu, ca să
alunge de la mine pe diavolii cei mulți, cărora sînt dat, și să ia argintul
și aurul cel pecetluit în cămara mea!" Și a cuprins frică pe toți. De atunci
nu mai lăsau pe nimeni să jure înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Deci luară vasul cel pecetluit și aflară în el două mii de bucăți de argint
și două sute de aur, pentru că astfel a îndoit Domnul, Răsplătitorul celor milostivi.
Iar Zaharia tot aurul și argintul l-a dat egumenului Ioan, care
era atunci, ca să-i cheltuiască precum va voi. Iar el s-a călugărit și și-a
săvîrșit viața în Sfînta Mînăstire Pecersca. Iar cu argintul acela și cu aurul
au făcut o biserică cu hramul Sfîntului Ioan Înaintemergătorul, nu departe de
sfînta biserică cea mare a Pecerscăi, întru pomenirea boierului Ioan și a lui
Zaharia, fiul său, și întru slava lui Hristos Dumnezeu și a Preacuratei Fecioare,
Născătoarea de Dumnezeu, care mai ales în acel loc se preamărește, de la care
darul ei cel minunat să nu fie depărtat în veci. Amin.