Cuviosul Ștefan, Mărturisitorul lui Hristos, a fost în anii
împăratului Leon Armeanul (813-820). Din tinerețe iubind viața pustnicească,
cu toate faptele bune s-a înfrumusețat și a fost egumen al mînăstirii Triglia,
după rugămintea monahilor celor de acolo, și pe mulți cu învățătura sa i-a sfătuit
să viețuiască cu plăcere de Dumnezeu și în curăție să petreacă. După aceea răucredinciosul
Leon a început a necinsti sfintele icoane și, prigonire cumplită ridicînd asupra
dreptcredincioșilor, a chemat pe Cuviosul Ștefan și-l silea să se lepede de
închinarea sfintelor icoane și împotriva credinței să iscălească cu mîna sa
la lepădarea icoanelor. Iar cuviosul s-a împotrivit și nu numai aceea n-a făcut,
ci și pe împăratul l-a ocărît, numindu-l păgîn și străin de adevărata credință.
Deci a fost muncit cu bătăi și cu legături în temniță, apoi,
în surghiun trimițîndu-l și cu rele pătimiri și dureri fiind chinuit, a trecut
către Hristos Dumnezeu, pentru Care multe nevoințe a suferit și multe munci
a răbdat.