Pătimirea Sfîntului Mucenic Erminigheld,
fiul împăratului goților
(1 noiembrie)
Erminigheld, fiul împăratului goților, Luvighild, a fost
întors de la eresul arienesc la dreapta credință de către Leandru, episcopul
Ispalitaniei, pentru care s-a mîhnit Luvighild, fiind arian, pentru că fiul
său a părăsit credința ariană. Și se sîrguia a-l întoarce de la dreapta credință
iarăși la eres. Deci îl momea pe el cu cuvinte de iubire, ca un părinte, rugîndu-l
și sfătuindu-l să lase soborniceasca credință și să creadă la fel cu dînșii,
ca și mai înainte. Însă, dacă l-a văzut neînduplecat, îl înfricoșa cu amenințări
și îl înspăimînta cu tot felul de chinuri și răni. Iar el, petrecînd ca un
stîlp neclintit în credință, nu lua în seamă momirile și înfricoșările părintești.
Deci, mîniindu-se foarte tare, tatăl său mai întîi l-a depărtat
pe fiul său de la scaunul împărătesc și din împărăție și l-a lipsit de toată
averea și moștenirea. După aceea, văzîndu-l neschimbat cu mintea, i-a ferecat
grumajii, mîinile și picioarele cu obezi de fier și l-a aruncat într-o temniță
întunecoasă și strîmtă. Fericitul Erminigheld, deși era tînăr cu anii, era
însă bătrîn cu înțelepciunea, disprețuind împărăția pămîntească și căutînd
cu toată dorința pe cea cerească. Deci, zăcînd în temniță legat, se ruga către
Atotputernicul Dumnezeu să-l întărească în acea pătimire.
Sosind praznicul cel mare al Sfintelor Paști, Luvighild împăratul,
chemînd pe un episcop dintre cei de credința sa cea rătăcită, l-a trimis noaptea
la fiul său în temniță, ca Erminigheld să primească eretica împărtășire ariană
din mîna episcopului aceluia. Și, dacă se va împărtăși cu aceasta, să fie
întors iarăși în cea dintîi dragoste părintească și în cinstea cea de mai
înainte. Iar sfîntul, răbdătorul de chinuri, îngrețoșîndu-se de episcopul
arian și mustrînd aspru credința lui cea rea, l-a izgonit de la sine, neprimind
împărtășirea cea eretică; și s-a împărtășit cu preacinstitele și de viață
făcătoarele Taine ale Trupului și Sîngelui lui Hristos, de un preot dreptcredincios,
care a fost trimis la dînsul, în taină, de Sfîntul Leandru, episcopul.
Întorcîndu-se episcopul arian rușinat la împărat, i-a spus
toate cele ce a auzit de la fiul său. Atunci împăratul, umplîndu-se de negrăită
mînie și scrîșnind din dinți, îndată a trimis din sfetnicii săi, poruncindu-le
să ucidă în temniță pe fiul său, Erminigheld. Deci, mergînd aceia, i-au tăiat
cinstitul cap cu securea și au fost auzite deasupra sfîntului său trup cîntări
dulci, ale sfinților îngeri, și se vedeau noaptea arzînd făclii. Acest lucru
privindu-l credincioșii, se bucurau și mulțumeau lui Dumnezeu, Care a preamărit
cu acest fel de minuni pe sfîntul și dreptcredinciosul Său rob, după sfîrșitul
ce a avut prin pătimire; iar cei necredincioși se rușinau și se înfricoșau.
Apoi, tatăl cel ucigaș de fiu, căindu-se de nevinovata ucidere
pe care o făcuse, de mîhnire a căzut în boală; apoi voia să se lepede de arieni
și să primească credința cea dreaptă; dar se temea de neamul lui cel răucredincios
și nu s-a învrednicit a fi rînduit cu cei dreptcredincioși. Iar apropiindu-se
sfîrșitul lui, a chemat la sine cu cinste, pe fericitul episcop Leandru, pe
care mai înainte foarte mult îl ura și-l prigonea, și l-a rugat să-l povățuiască
la dreapta credință pe Rehader, fiul său cel mai tînăr, pe care îl făcuse
moștenitor împărăției sale, și să-l lumineze cu învățătura sa cea de Dumnezeu
insuflată, precum făcuse și cu Erminigheld.
Murind Luvighild împăratul și venind la împărăție Rehader,
îndată a primit dreapta credință, prin povățuirea Sfîntului Leandru episcopul.
Și tot poporul goților, care era învecinat cu eresul lui Arie, l-a adus la
buna credință. Iar trupul Sfîntului Erminigheld, fratele său cel mai mare,
l-a slăvit cu cinstea ce se cuvenea unui mucenic al lui Hristos, împlinindu-se
astfel cuvîntul Evangheliei, care zice: Dacă grăuntele de grîu, căzînd
pe pămînt, nu va muri, apoi singur rămîne; iar de va muri, multă roadă va
da. Așa și răbdătorul de chinuri al lui Hristos, ca un grăunte de grîu,
singur în pămîntul goților a murit pentru Hristos și a făcut rod al credinței
celei drepte pentru tot poporul pămîntului aceluia. Căci toți au început cu
dreaptă credință a crede în Hristos Dumnezeu Cel de o ființă și de o cinste
cu Tatăl și cu Sfîntul Duh, a Cărui slavă este în veci. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna noiembrie
|