Pătimirea Sfinților Mucenici Nicandru,
Episcopul Mirelor, și a lui Ermeu preotul
(4 noiembrie)
Acești sfinți au fost luminați cu credința și puși la lucrarea
cea sfințită de către Sfîntul Apostol Tit. Deci, întorcînd pe mulți elini
de la rătăcire și aducîndu-i la Hristos, au fost prinși de păgîni și aduși
înaintea lui Livanie comitul, spre întrebare, silindu-i să se lepede de Hristos.
Iar dacă a văzut că nu poate, a poruncit să-i lege de niște cai iuți și, fugărind
caii, să-i tîrască pe robii lui Hristos.
Deci, fiind tîrîți îndelungă vreme, s-a înroșit pămîntul
cu sîngele lor, căci li se răniseră trupurile, lovindu-se pe pămînt de pietre
și de lemne; și erau gata să moară, dacă Domnul nu i-ar fi întărit pe ei în
niște chinuri ca acestea.
După aceasta, fiind abia vii, i-au aruncat în temniță și-i
chinuiau acolo cu foamea și cu setea. Iar Domnul îi hrănea cu pîine cerească
și le tămăduia rănile. Apoi, după cîtăva vreme, iarăși au fost scoși la întrebare
și, nesupunîndu-se poruncii chinuitorului, au fost spînzurați pe lemn, strujiți
cu unghii de fier și arși cu făclii.
După aceea fiind aruncați într-un cuptor cu foc, au rămas
nevătămați, căci îngerul Domnului, venind la dînșii, a răcorit cuptorul și
pe dînșii i-a păzit de foc.
Auzind aceasta, ighemonul a poruncit să li se înfigă cuie
de fier în cap, în inimă și în pîntece; și făcîndu-li-se aceasta, le-a săpat
o groapă. Și, încă răsuflînd, i-au tîrît acolo, apoi i-au acoperit cu țărînă.
Deci cu aspră și silnică moarte săvîrșindu-se, acum viețuiesc în dulce și
veselitoare viață împreună cu Domnul, a Cărui slavă este în veci. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna noiembrie
|