Cuviosul Părintele nostru Luca
(6 noiembrie)
Fericitul părintele nostru Luca s-a născut în cetatea Tavromeniei
din eparhia Siciliei. Și fiind încă tînăr ca de optsprezece ani, avea mintea
înțeleaptă și se ducea mereu la casa lui Dumnezeu, făcîndu-se ascultător și
următor al dumezeieștilor cuvinte. Iar cînd părinții lui s-au sfătuit să-l
însoțească cu femeie, el, sculîndu-se noaptea și ducîndu-se într-un loc neumblat,
s-a sălășluit cu fiarele. Apoi, petrecînd nemîncat patruzeci de zile, s-a
învrednicit dumnezeieștii și îngereștii vederi și descoperiri. Deci ducîndu-se
la mînăstire, s-a îmbrăcat în schima îngerească. Acolo, supunîndu-se la aspră
petrecere - căci gusta la trei-patru zile pîine și apă și nicidecum nu se
odihnea -, a petrecut optsprezece luni. De aici plecînd, a mers cu un monah
în muntele Etna, hrănindu-se cu ierburile ce se aflau acolo. El dormea puțin,
avea numai o haină și umbla desculț.
Apoi și-a pus hotar și rînduială cu dinadinsul să nu iasă
din chilie pînă cînd nu va sfîrși toată Psaltirea de citit. După aceea săvîrșea
rînduiala ceasului al treilea, iar în restul zilei se apuca de lucru pînă
ce sosea vremea ceasului al șaselea; și, după ceasul al șaselea, se îngrijea
de puțină mîncare și de cealaltă pravilă. Astfel petrecînd, s-a învrednicit
de mare dar de la Dumnezeu și de dezlegarea cuvintelor celor greu de înțeles
încît oricine îl auzea, zicea, mirîndu-se: "De unde știe acesta carte, nefiind
învățat?" Și după aceasta, prin descoperire, s-a dus la un oarecare loc și
adunînd doisprezee monahi se îngrijea de mîntuire. Pentru aceeași pricină,
s-a dus și la Bizanț și cercetînd casele monahilor, sfătuindu-se cu părinții,
s-a dus pînă la Corint. Acolo, într-un sat oarecare, locuind nu mai mult decît
șapte luni, a adormit în pace.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna noiembrie
|