Pătimirea Sfîntului Marelui Mucenic
Mina
(11 noiembrie)
Sfîntul Mucenic Mina era egiptean de neam iar cu credința
creștin și cu slujba ostaș, fiind sub stăpînirea tribunului Fermilian în Mitropolia
Cotuanului. Atunci împărățeau Dioclețian și Maximian, împărați păgîni care
au dat poruncă în toate părțile ca, creștinii care nu se vor închina idolilor,
să fie munciți și omorîți toți; încît credincioșii pretutindeni erau siliți
spre jertfe idolești.
Atunci fericitul Mina, nerăbdînd să vadă nevoia aceea, nici
voind să privească cum se cinstesc idolii cei fără de suflet, și-a lăsat ostășia
și s-a dus în munte în pustie, mai bine voind a viețui cu fiarele decît cu
poporul care nu cunoaște pe Dumnezeu. Și umbla din loc în loc prin munți și
prin pustietăți, învățînd Legea Domnului, iar cu postul și cu rugăciunea curățindu-și
sufletul său, slujea ziua și noaptea adevăratului Dumnezeu. Apoi trecînd multă
vreme, s-a făcut un mare praznic idolesc în cetatea Cotuanului, la care adunîndu-se
mulțime de popor păgînesc, se făceau diferite jocuri și priveliști, alergări
de cai și lupte în cinstea necuraților zei, la care priveliște privea toată
cetatea cu luare aminte, de pe locuri înalte.
Acel praznic, văzîndu-l Sfîntul Mina mai înainte cu duhul,
s-a aprins de rîvnă după Dumnezeu, și lăsînd munții și pustietatea, a venit
în cetate și în mijlocul priveliștii a stat la un loc înalt, unde putea fi
văzut de toți, și a strigat cu glas tare: "Venit-am către cei ce nu mă caută
pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine". Acestea strigînd sfîntul,
toți cei de la priveliște și-au întors ochii spre dînsul și tăcînd se mirau
de îndrăzneala lui. Acolo se afla și Piros, ighemonul cetății.
Acela îndată a poruncit să prindă pe sfîntul și, aducîndu-l,
l-a întrebat: "Cine ești tu?" Iar Sfîntul Mina a strigat în auzul a tot poporul,
zicînd: "Eu sînt robul lui Iisus Hristos, Care împărățește în cer și pe pămînt".
Și iar l-a întrebat ighemonul: "Străin ești sau ești locuitor de aici? Și
cum ai îndrăzneala aceasta să strigi astfel în mijlocul priveliștii?" Iar
sfîntul nerăspunzînd la cuvintele lui, unul din ostașii cei ce stăteau înainte
l-a cunoscut pe dînsul și a zis: "Cu adevărat, acesta este Mina ostașul care
era sub stăpînirea tribunului Fermilian".
Iar ighemonul a zis: "Oare ostaș ai fost, precum grăiesc
aceștia despre tine?" Sfîntul a răspuns: "Așa este, ostaș am fost și petreceam
în cetatea aceasta; dar, văzînd fărădelegile poporului celui amăgit de diavoli
care se închină idolilor iar nu lui Dumnezeu, pentru aceea am lepădat slujba
ostășească și am ieșit din cetate, ca să nu fiu părtaș fărădelegii și pieirii
lor; și am umblat pînă acum prin locuri pustii, fugind de oamenii cei necredincioși
și vrăjmași Dumnezeului meu. Iar acum auzind de praznicul vostru cel necurat,
am rîvnit după Dumnezeul meu și am venit să mustru orbirea voastră și să mărturisesc
pe Unul, adevăratul Dumnezeu, Care a zidit cerul și pămîntul cu cuvîntul Său
și ține toată lumea". Auzind acestea ighemonul, a poruncit să ducă pe sfîntul
în temniță și să-l păzească pînă a doua zi. Iar el, toată ziua aceea s-a îndeletnicit
cu prăznuirea și cu priveliștea.
A doua zi a șezut ighemonul la judecată și scoțînd din temniță
pe Sfîntul Mina, în toate chipurile voia să-l înduplece pe el la închinăciunea
idolească, făgăduindu-i daruri și cu munci îngrozindu-l. Dar de vreme ce nu
a putut să-l înduplece cu cuvintele sale la credința cea idolească, a început
a-l sili. Și dezbrăcîndu-l și întinzîndu-l la pămînt patru ostași, a poruncit
să-l bată fără cruțare cu vine de bou, încît curgeau șiroaie de sînge din
rănile lui. Iar un oarecare dintre cei ce stăteau acolo, cu numele Pigasie,
a zis către sfîntul: "Miluiește-te pe tine, omule, și te supune poruncii ighemonului,
mai înainte, pînă nu va fi zdrobit trupul tău de răni. Eu te sfătuiesc, apropie-te
de zei, numai pînă la o vreme, ca să te izbăvești de muncile acestea; iar
pe urmă iarăși vei sluji Dumnezeului tău. Vei aduce o dată jertfă idolilor
și puțină vreme vei sluji lor, ca să scapi de cumplitele munci".
Sfîntul a răspuns cu asprime: "Du-te de la mine, lucrătorule
al fărădelegii, căci eu am jertfit și încă voi jertfi jertfă de laudă Dumnezeului
meu, Care-mi dă ajutorul Său și mă întărește în răbdare, încît muncile acestea
mai mult mi se par ușurare decît cumplită muncă". Mirîndu-se muncitorul de
răbdarea aceasta, a poruncit să pună asupra lui mai multe munci. Deci, sfîntul
a fost spînzurat pe lemn și cu unghii de fier strujit, iar muncitorul, batjocorindu-l,
zicea: "Oare simți vreun fel de dureri, Mina? Oare îți plac muncile? Voiești
să-ți mai îndulcesc această dulceață?"
Iar mucenicul, deși pătimea, a răspuns ighemonului: "Nu mă
vei birui muncitorule cu muncile acestea de scurtă vreme, pentru că-mi stau
înainte ostașii Impăratului ceresc care îmi ajută și pe care tu nu-i vezi".
Iar ighemonul a poruncit slugilor să muncească mai aspru pe sfîntul și zicea:
"Nu mărturisi aici alt împărat afară de împărații romanilor". Iar mucenicul
răspundea: "Dacă ați fi cunoscut voi pe adevăratul Împărat, nu ați fi hulit
pe Cel mărturisit de mine; pentru că Acela este cu adevărat Impărat al cerului
și al pămîntului și nu este altul afară de Dînsul. Iar voi, neștiindu-L pe
El, Il huliți și-L asemănați cu împărații voștri cei muritori, cărora Cel
de sus le-a dat cinstea cea împărătească și stăpînirea, Însuși fiind Domn
a toată făptura".
Ighemonul a zis către dînsul: "Cine este Acela Care dă stăpînire
împăraților și stăpînește peste toți?" Mucenicul a răspuns: "Iisus Hristos,
Fiul lui Dumnezeu, Care totdeauna viază, Căruia toate I se supun, cele din
cer și cele de pe pămînt. Acela este Care așează în scaune pe împărați și
le dă stăpînire". Muncitorul a zis: "Oare nu știi că împărații romanilor se
mînie asupra tuturor celor care mărturisesc numele lui Hristos și au poruncit
să-i omoare pe dînșii?"
Răspuns-a mucenicul: "Domnul a împărățit, să se mînie popoarele.
Dacă împărații voștri se mînie asupra lui Hristos și asupra creștinilor care
mărturisesc numele Lui, ce-mi pasă mie? Eu de acea mînie nu țin seama, fiind
rob al Hristosului meu. Numai de aceasta am grijă, ca să petrec în mărturisirea
Preasfîntului Său Nume pînă la moarte și să mă îndulcesc de dragostea Lui,
de care cine mă va putea despărți? Necazul sau strîmtorarea, sau prigoana,
sau foamea, sau nevoia, sau sabia? Nimic nu mă va despărți pe mine de dragostea
lui Hristos!"
După aceasta muncitorul a poruncit să frece rănile lui cu
petece de păr. Și acestea făcîndu-se, mucenicul zicea: "Acum mă dezbrac de
haina cea de piele și mă îmbrac cu veșmîntul mîntuirii". Apoi a poruncit muncitorul
să-l ardă pe sfînt cu făclii aprinse și a fost ars tot trupul lui, iar el
tăcea. Și l-a întrebat pe el ighemonul: "Oare nu simți focul, Mina?" Sfîntul
a răspuns: "Dumnezeul nostru pentru Care pătimesc, este foc mistuitor și-mi
ajută mie și pentru aceea nu bag în seamă focul acesta cu care mă ardeți și
nu mă tem de muncile voastre cele de multe feluri. Pentru că îmi aduc aminte
de cuvintele Domnului meu din Evanghelie: Nu vă temeți de cei ce ucid trupul,
căci sufletul nu pot să-l ucidă".
Zis-a lui ighemonul: "Cum grăiești tu acestea, căci ai petrecut
toți anii vieții tale în oaste și știi carte?" Sfîntul a răspuns: "Domnul
nostru Iisus Hristos a zis nouă: Cînd veți fi duși înaintea împăraților și
a domnilor pentru Mine, nu vă îngrijiți cum sau ce veți grăi, că vi se va
da în acel ceas gură și înțelepciune cu care veți grăi". Iar ighemonul a întrebat:
"De unde a știut Hristosul vostru că veți pătimi pentru Dînsul unele ca acestea?"
Sfîntul a răspuns: "De vreme ce este Dumnezeu adevărat, apoi
este și înainte-văzător. El a știut și știe toate cele ce vor fi și mai înainte
de a se face oarecare lucruri; toate sînt știute de El, și chiar și gîndurile
noastre le cunoaște". Iar ighemonul neștiind ce să spună împotriva acestora,
a zis către sfîntul: "Mina, lasă cuvîntarea cea multă și alege una din două:
sau fii al nostru, ca să nu te muncim mai mult, sau fii al lui Hristos, ca
să te pierdem odată".
Sfîntul a răspuns cu mare glas: "Al lui Hristos am fost,
sînt și voi fi!" Iar ighemonul a zis: "Dacă voiești, te voi lăsa două sau
trei zile ca să te gîndești bine și să ne dai răspunsul cel de pe urmă". Sfîntul
a răspuns: "Nu două sau trei zile au trecut de cînd sînt creștin, și n-am
cugetat niciodată să mă lepăd de Dumnezeul meu. Deci nu se cade mai mult a
gîndi, nici a nădăjdui ighemoane altceva a auzi de la mine, decît numai acest
răspuns de pe urmă: de Dumnezeul meu nu mă voi lepăda și idolilor voștri nu
voi jertfi, nici nu voi pleca genunchiul meu înaintea celor fără de suflet".
Atunci ighemonul, mîniindu-se mai mult, a poruncit să aștearnă
pe pămînt cîrlige și multe cuie de fier și peste acelea să tîrască legat pe
Sfîntul Mina. Iar el, ca și cînd ar fi fost tras pe niște flori, mai cu îndrăzneală
defăima pe zei și nebunia poporului celui înșelat de diavoli. Iar ighemonul
a poruncit să-l bată cu vergi de plumb și a fost muncit astfel mult timp.
Iar unul din ostașii care erau acolo, anume Iliodor, a zis către muncitorul:
"Stăpîne ighemoane, nu este tăinuit luminării tale cum că neamul creștinesc
este nepriceput și nu bagă seama de munci, ca și o piatră sau lemn fără suflet,
iar moartea o socotesc ca pe o băutură dulce. Deci, nu te osteni mai mult,
ci poruncește mai degrabă a sfîrși pe acest creștin împietrit".
Îndată ighemonul a dat această hotărîre asupra sfîntului:
"Pe Mina, ostașul cel rău, care a căzut în credința creștinească, iar porunca
împărătească nu a vrut s-o asculte, nici a voit să jertfească zeilor, poruncim
să se taie cu sabia, și trupul lui să fie ars în foc înaintea tuturor". Deci,
luînd ostașii pe Sfîntul Mucenic Mina, l-au dus după cetate și i-au tăiat
capul; apoi aprinzînd un foc mare au aruncat într-însul sfîntul trup mucenicesc.
Iar oarecare dintre credincioși, după ce s-a stins focul, au venit acolo și
au apucat părți din moaștele sfîntului care rămăseseră din foc. Învelindu-le
în pînză curată, le-au uns cu aromate, iar după puțină vreme le-au dus în
patria lui și le-au pus la loc cinstit, pe care loc mai pe urmă au zidit și
o biserică în numele lui; și multe minuni se săvîrșeau într-însa cu rugăciunile
sfîntului.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna noiembrie
|