Cuviosul Părintele nostru Nil Pustnicul
(12 noiembrie)
Cuviosul Nil era de neam din Constantinopol unde, fiind bine
crescut, a pătruns toate învățăturile cărții și s-a făcut orator ales în cuvinte.
Venind în vîrstă desăvîrșită, s-a însoțit cu o cinstită soție și a născut
cu ea doi fii, unul de parte bărbătească și altul femeiască. Iar pentru neamul
său bun și pentru înțelepciunea lui cea mare, a fost ales eparh (prefect)
al cetății, în vremea împărăției lui Mavrichie, și viețuia cu plăcere de Dumnezeu
în cinste și în curățenie.
Apoi, socotind deșertăciunea lumii acesteia care petrece
în răutate, cum că nimic într-însa nu este statornic, nimic drept și veșnic,
ci toate răzvrătite, pline de nedreptate și vremelnice, a voit a căuta viața
cea veșnică, în care este veselia cea adevărată și neschimbată, precum și
bunătățile cele nesfîrșite. Atunci a sfătuit și pe soția sa să se învoiască
la hotărîrea lui cea bună.
Deci, mai întîi a împărțit la săraci toată averea lor, apoi
a dăruit libertate robilor și roabelor. După aceasta și-au împărțit între
ei pe fiii lor; soția a luat pe fiica sa, iar el a luat pe fiul său, anume
Teodul și au ieșit din Constantinopol, lăsînd lumea și toate cele din lume.
Soția lui s-a dus, împreună cu fiica sa, în Egipt și, intrînd
acolo într-o mînăstire de fecioare, a primit viața călugărească și într-însa
a petrecut bine zilele sale, slujind Domnului. Iar fericitul Nil, împreună
cu fiul său Teodul, s-au dus la Muntele Sinai și sălășluindu-se în pustie,
împreună cu sfinții părinți, a primit chipul monahilor, urmînd vieții lor,
postind, nevoindu-se și sîrguindu-se în multe feluri de osteneli călugărești.
Astfel petrecînd ei viața monahicească, s-a făcut năvălirea
barbarilor spre acea pustie, care, venind fără veste ca niște fiare sălbatice,
au ucis pe mulți sfinți părinți, iar pe alții i-au robit. Între aceștia a
robit și pe Teodul, fiul lui Nil, după care tatăl său se tînguia cu amar;
dar mai vîrtos atunci cînd a auzit că era să fie junghiat de barbari ca jertfă,
precum se scrie în cuvîntul scris despre el. Dar Dumnezeu a păzit pe Teodul
viu și întreg pentru că l-a răscumpărat de la barbari episcopul cetății Eliuziei
și l-a făcut cleric spre slujba Bisericii.
De acest lucru înștiințîndu-se Cuviosul Nil, s-a dus singur
în cetatea Eliuziei și a fost primit cu cinste de episcopul locului, care
l-a hirotonit preot, deși nu voia, și l-a rugat pe el să rămînă împreună cu
dînsul. Nevrînd fericitul Nil să rămînă acolo, de vreme ce voia să se întoarcă
în Sinai, episcopul i-a dat pe fiul său și i-a slobozit pe ei cu pace. Fericitul
Nil, venind iarăși la locul său cel dintîi în Sinai, împreună cu fiul său,
a viețuit ani îndelungați și a alcătuit multe cuvinte pustnicești pline de
înțelepciune și de folos. Apoi, scriind diferite epistole, a trecut la Domnul.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna noiembrie
|