Cuviosul Nicon, ucenicul Sfîntului
Serghie de Radonej
(26 noiembrie)
Cuviosul părintele nostru Nicon s-a născut în cetatea ce
se numește Iuriev și era dreptcredincios și bun la obiceiuri. Căci încă din
tînără vîrstă, voind să slujească lui Dumnezeu, a mers la Sfîntul Serghie
în mînăstire și s-a rugat sfîntului să-l îmbrace în chipul monahicesc. Iar
Sfîntul Serghie l-a trimis la mînăstirea ce se numea Visoca, la ucenicul său
Atanasie, unde, prin porunca sfîntului, s-a tuns Nicon, și petrecea în mînăstirea
Visoca cu toată smerenia.
Venind el în vîrsta cea desăvîrșită, l-a făcut presbiter
în acea mînăstire și iarăși a mers la Sfîntul Serghie și de la dînsul s-a
deprins în viața cea monahicească. Căci îl iubea foarte mult Sfîntul Serghie
și cu învățătură îi adăpa sufletul său. Iar Nicon asculta cu osîrdie pe Sfîntul
Serghie și petrecea în chilie cu dînsul. După aceasta, Sfîntul Serghie mai
înainte cu șase luni de moartea sa, a chemat pe toți frații și înaintea tuturor
a pus pe Nicon egumen în locul său și i-a dat toată mînăstireasca rînduială
și grija pentru frați; iar sfîntul petrecea singur în liniște.
După șase luni, Sfîntul Serghie s-a dus din viața aceasta
către Domnul, iar fericitul Nicon cu toți frații, luînd sfîntul trup al Cuviosului
părintelui său Serghie, cu cinste l-au îngropat, cu multe lacrimi. Și toate
învățăturile cîte a auzit de la părintele său, el le împlinea, încît era chip
îndestulat spre învățătura tuturor fraților, ca și fericitul Serghie. După
aceasta, nelegiuitul împărat Eleghie, cu mulțime de barbari a venit asupra
dreptei credințe; iar Stăpînul Hristos, ca să nu dea acel loc sfînt spre pustiire
și spre călcarea barbarilor celor fără de Dumnezeu - pe cînd Nicon ședea să
se odihnească puțin -, i s-a arătat Sfîntul Serghie cu doi arhierei, cu Sfîntul
Petru și Alexie, făcătorul de minuni, mitropoliții a toată Rusia, și i-au
zis: "Așa au voit dumnezeieștile judecăți, ca să vină și aici năvălirea barbarilor,
iar tu, fiule, de aceasta nu te întrista, că iarăși o să se întemeieze mînăstirea".
Astfel sfinții, binecuvîntînd pe fericitul Nicon, s-au făcut
nevăzuți. Iar el, deșteptîndu-se, a văzut la arătare pe aceiași sfinți, la
mînăstire, mergînd de la chilia lui spre biserică. După aceasta, barbarii
care s-au pomenit mai sus, au prădat părțile acelea, pînă la mînăstirea Sfîntului
Serghie. Apoi Cuviosul părinte Nicon cu frații, s-au dat în lături de acolo,
dînd loc mîniei celei viitoare. Iar barbarii năvălind asupra mînăstirii, au
ars-o cu foc.
După plecarea barbarilor, fericitul Nicon cu frații s-au
întors la mînăstire și văzînd iubitul loc prădat și ostenelile Sfîntului părinte
Serghie arse cu foc de barbarii cei fără de Dumnezeu, se mîhneau foarte mult
de aceasta. Apoi, adăugînd sîrguință, a ridicat o biserică mică degrab, trapeză
și chilii pentru trebuințele fraților. După aceea, pe îndelete, a zidit o
biserică de piatră, în numele Sfintei Treimi, deasupra mormîntului Cuviosului
Părinte Serghie și a înfrumusețat-o cu icoane și cu multe podoabe. Și a petrecut
în acea egumenie treizeci și șapte de ani, toate părinteștile orînduieli isprăvindu-le,
învățînd din destul pe frați pentru folosul sufletesc.
Ajungînd la adînci bătrîneți, s-a văzut slab și apropiindu-se
de sfîrșitul vieții sale, s-a împărtășit cu Sfîntul Trup și Sînge al Domnului
nostru Iisus Hristos și i s-a adeverit din dumnezeiasca descoperire, despre
mîntuirea sa; căci în vedenie i s-a arătat odihna cea răsplătită lui prin
Cuviosul Părinte Serghie. Drept aceea grăia fraților la sfîrșitul său: "Să
mă duceți de acum în cămara mea cea luminoasă, pe care mi-au pregătit-o rugăciunile
Sfîntului meu părinte Serghie, că aici nu voi suferi a fi".
Așa grăind mult timp și pace dîndu-le, și-a dat sufletul
său Domnului în ziua a șaptesprezea, a lunii noiembrie. Iar frații, cu cinste
petrecînd pe fericitul, aproape de mormîntul Cuviosului Părinte Serghie, au
pus trupul Sfîntului Nicon unde și pînă acum zac amîndoi și multe tămăduiri
dau celor ce cu credință se apropie de ei. De aceea Dumnezeului nostru I se
cuvine slavă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna noiembrie
|