Cuviosul Roman, făcătorul de condace
(1 octombrie)
Sfîntul Roman era de neam din Siria și era crescut în cetatea
Emesiei. Din tinerețe a început să-I placă lui Dumnezeu, petrecînd în feciorie
și în curăție. Mai întîi a fost paraclisiarh în biserica Veritului, apoi a
mers la Constantinopol, în anii domniei împăratului Anastasie, și petrecea
în Biserica Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cea din Kiri, nevoindu-se
la viața cea îmbunătățită în post și rugăciune și ostenindu-și trupul la multe
nevoințe și la privegheri de toată noaptea, pentru că mergea de cu seară în
Vlaherna și toată noaptea stătea în rugăciuni și iarăși se întorcea în Kiri.
Apoi a fost rînduit în biserica Sfînta Sofia la slujba paraclisiei. Nu știa
carte, dar era înțelept în lucrurile cele bune prin care îi întrecea pe cărturarii
cei înțelepți; fiindcă Îl căuta pe Dumnezeu, mai multă înțelegere era întru
dînsul decît în cei ce căutau înțelepciunea veacului acestuia. Pentru că a
fost ca unul dintre aceia despre care zicea Apostolul: "Pe cele nebune ale
lumii le-a ales Dumnezeu, ca pe cele înțelepte să le rușineze".
Roman era iubit de patriarhul Eftimie pentru viața lui cea
îmbunătățită și, văzîndu-i ostenelile în biserică, căci cu toată osîrdia se
silea la ascultare, îi dădea lui parte asemănătoare cu clericii și din această
cauză cîrteau clericii împotriva patriarhului, zicînd: "Pe cel ce este prost
asemenea cu noi l-ai făcut". Și îl urau și mari supărări îi făceau. Odată,
la vecernia praznicului Nașterii lui Hristos, venind împăratul în biserică
pe cînd Roman așeza lumînările, l-au apucat ceilalți clerici pe el și l-au
tras la amvon, zicîndu-i: "La parte cu noi ești învrednicit la fel; deci,
suindu-te acum în amvon, să cînți ca și noi asemenea dumnezeiască cîntare
de laudă". Aceasta o făceau spre rușinea lui, fiind cuprinși de invidie, căci
îl știau că nu știe carte și nu poate să facă aceasta. Iar Roman, fiind defăimat
de clerici înaintea împăratului și a tot norodul care era în biserică, s-a
rușinat și a început a plînge.
După sfîrșitul slujbei, cînd toți au ieșit din biserică,
s-a aruncat singur înaintea chipului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu
amar tînguindu-se și rugîndu-se. Apoi, plîngînd destul și rugîndu-se, s-a
ridicat și a mers la casa sa și fără să mănînce din pricină că era mîhnit,
a adormit puțin. Și iată că i s-a arătat lui în vis Preasfînta Fecioară Maria,
Născătoarea de Dumnezeu, care tuturor celor supărați le este mîngîiere, ținînd
în mîini o hîrtie mică, și a zis cu glas lin către Roman: "Deschide-ți gura".
Si făcînd el aceasta, Sfînta Fecioară i-a pus hîrtia în gură, zicîndu-i: "Mănîncă
această hîrtie". Iar Roman a mîncat și a înghițit hîrtia și îndată s-a deșteptat
și nu a văzut pe nimeni, căci nevăzută se făcuse aceea care i se arătase.
Și s-a umplut inima lui de negrăită bucurie și de mîngîiere duhovnicească
și se gîndea asupra vedeniei. Apoi a simțit în mintea sa înțelegere de carte,
pentru că i-a deschis lui Fecioara Născătoare de Dumnezeu mintea - precum
odată Fiul ei apostolilor - ca să înțeleagă Scripturile. Și s-a umplut inima
lui de înțelepciune mare și a început cu lacrimi a da mulțumită învățătoarei
sale, că în așa de puțină vreme l-a făcut pe el înțelept și cu știință de
carte, mai mult decît ar înțelege cineva învățînd mulți ani. Si venind vremea
slujbei celei de toată noaptea, a mers la biserică bucurîndu-se și veselindu-se
de darul pe care i l-a dat Fecioara cea cu dumnezeiesc dar dăruită.
Cînd a sosit ceasul cîntării condacului, s-a urcat Sfîntul
Roman în amvon și a cîntat cu dulce glas condacul său, pe care l-a alcătuit
în mintea sa zicînd: "Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște și
pămîntul peștera celui neapropiat aduce" și celelalte. Toți, văzînd și auzind
aceasta, s-au minunat și cu mulțumire au ascultat cîntarea aceea, luînd aminte
la puterea cuvintelor celor ce se cîntau. Iar după cîntare l-a întrebat patriarhul:
"De unde îți vine ție această înțelepciune?" Iar el nu a trecut sub tăcere
puterea Născătoarei de Dumnezeu, ci a mărturisit darul ei preamărind pe învățătoarea
cerească cea care l-a făcut pe el înțelept. Apoi s-au rușinat clericii care
l-au mîhnit și, pocăindu-se, au căzut la picioarele lui Roman, cerîndu-și
iertare. Iar patriarhul l-a făcut pe el îndată diacon: și curgea din gura
lui un rîu de înțelepciune și cei ce mai înainte îl batjocoreau pentru prostie
și neștiință de carte, aceia pe urmă învățau de la dînsul. El a cîntat și
a făcut mulțime de condace la praznicele împărătești și la ale Născătoarei
de Dumnezeu și la sfinții însemnați. Condacele lui se numără cam la o mie
și mai bine. Era cinstit de toți și foarte iubit.
Deci, petrecîndu-și vremea vieții sale cu dumnezeiască plăcere
și cu dreptate, s-a mutat la veșnicile lăcașuri și acum cu cetele îngerești
cîntă lui Dumnezeu cîntare întreită și sfîntă. Amin.
În această zi se prăznuiește și Cuviosul Mucenic Mihail,
egumenul locașul Zoviei, care a fost prins de agareni pentru Iisus Hristos
în vremea împăratului Constantin și a Irinei. Împreună cu dînsul prin sabie
s-au sfîrșit treizeci și șase de cuvioși mucenici.
Pomenim și pe Sfîntul Mucenic Domnin, care a pătimit în cetatea
Solun (Tesalonic) de la împăratul Maximian: șapte zile s-a chinuit în fața
cetății, avînd picioarele tăiate, și așa, mulțumind lui Dumnezeu, s-a sfîrșit.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna octombrie
|