Pătimirea Sfîntului Apostol Anania
(1 octombrie)
Sfîntul Apostol Anania, unul dintre cei șaptezeci de apostoli,
a fost episcop în cetatea Damascului. Sfîntul Apostol Anania l-a botezat pe
Sfîntul Apostol Pavel, pentru că Domnul i s-a arătat în vedenie, poruncindu-i
să meargă pe ulița care se cheamă Dreaptă și acolo să caute în casa lui Iuda
pe un oarecare Saul, supranumit și Tarsianul, care se ruga. Însă Apostolul
Anania s-a lepădat de aceasta, știind cîte răutăți făcuse Saul sfinților în
Ierusalim și cu ce gînd anume mersese în Damasc, ca să-i lege pe toți cei
ce cheamă numele Domnului. Iar Domnul îl îndemna pe el, zicînd: "Mergi, că
vas ales îmi este Mie acesta". Și îndată Anania, sculîndu-se după porunca
Domnului, a mers la Saul și, punîndu-și mîinile pe el, i-a zis: "Saule, frate,
Domnul Cel ce ți s-a arătat ție pe cale m-a trimis ca să vezi și să te umpli
de Duhul Sfînt". Și îndată Saul a văzut iar Apostolul Anania l-a botezat.
După cîteva zile, cînd iudeii se sfătuiseră să-l ucidă pe Pavel pentru o schimbare
ca aceea a lui - că din gonaci s-a făcut propovăduitor al numelui lui Iisus
- atunci Anania, împreună cu ceilalți ucenici, luîndu-l pe Pavel, l-au scos
peste zid într-o coșniță. Și, intrînd singur în adunarea iudeilor, propovăduia
cu îndrăzneală numele Domnului. Nu numai evreilor ci și celor de alte limbi,
a binevestit Evanghelia Împărăției. S-a dus din Damasc în Elevteropol și acolo,
arătînd noroadelor calea mîntuirii și tămăduind pe cei bolnavi și neputincioși,
pe mulți i-a adus la credința în Hristos.
În zilele acelea era în Elevteropol ighemonul Lucian, care
se închina la idoli și nu la Dumnezeu. Pe Lucian l-a ridicat diavolul împotriva
creștinilor și l-a îndemnat să trimită această scrisoare în toată stăpînirea
sa: "De s-ar afla cineva numind pe Hristos și închinîndu-se Celui răstignit,
acela poruncim ca să fie dat la cumplite chinuri; iar care va jertfi zeilor
celor fără de moarte, lepădîndu-se de Hristos, acela se va învrednici de daruri
și cinste de la noi". Scrisoarea aceasta, ieșind cu rău vicleșug, l-a aflat
pe Sfîntul Anania în acea țară pe care străbătînd-o, cu propoveduirea Evangheliei
o lumina și tămăduia toate bolile popoarelor, pentru că Domnul era cu dînsul,
făcînd prin mîinile lui multe minuni.
Nelegiuiții închinători la idoli l-au prins pe Sfîntul Anania
și l-au dus înaintea ighemonului Lucian, care îl silea pe sfînt în multe feluri
să jertfească idolilor. Sfîntul Anania însă nu s-a supus și le-a răspuns,
zicînd: "Nu mă voi închina mincinoșilor idoli, ci Unuia, adevăratului Domnului
Dumnezeului meu Iisus Hristos mă închin, pe care ochii mei L-au văzut și gură
către gură am vorbit cu Dînsul, nu numai cînd era pe pămînt ca un om, ci și
după înălțarea Lui la Ceruri; căci, fiind eu în Damasc, mi S-a arătat mie
însumi și m-a trimis să-l tămăduiesc pe Saul, pe care, prin minunata sa înțelepciune
și putere, l-a întors la cunoștința cea adevărată și pe noi toți ne-a izbăvit
din diavoleștile mîini și ne-a adus la Părintele Său. Deci, Acestuia mă închin
și nu diavolilor celor ce voiesc să piardă tot neamul omenesc". Lucian a început
a-l îngrozi pe el cu chinuri de nu-i va îndeplini porunca, dar el stătea ca
un stîlp, nemișcat întru mărturisirea lui Hristos. Apoi, ridicîndu-și spre
cer mîinile, a zis: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ascultă
rugăciunile mele și mă fă vrednic părții fericiților apostoli în veacul ce
va să fie. Precum ai mîntuit pe Saul prin adevărata lumină, mîntuiește-mă
din mîinile acestui necurat ce se împotrivește adevărului, ca să nu se facă
voia lui asupra mea și să nu mă vîneze în cursele înșelăciunii sale. Și să
nu mă lipsești pe mine de împărăția cea cerească, care este gătită tuturor
celor ce iubesc calea adevărului Tău și păzesc poruncile Tale".
Lucian, nesuferind să audă aceste cuvinte ale lui, a poruncit
să fie întins la pămînt și să fie bătut. În timp ce slujitorii îl băteau,
unul striga: "Ascultă-l pe judecător și nu fi potrivnic poruncii lui: jertfește
zeilor cărora li se închină toată lumea". Iar după ce au încetat bătaia, i-a
zis Lucian sfîntului: "Măcar acum cruță-ți sufletul, ascultă-mă pe mine și
leapădă-te de Cel răstignit, ca să nu aduc mai cumplite chinuri asupra ta".
Atunci Anania a răspuns: "Ceea ce ți-am spus ție la început, aceea și acum
îți grăiesc și nu încetez a-ți grăi : că de Dumnezeul meu nu mă voi lepăda
și nu mă voi apropia de cele fără de suflet, pietre și lemne, la care voi
vă închinați și ca pe niște dumnezei le cinstiți".
Judecătorul, văzîndu-l pe el neînduplecat, a poruncit să-i
fie strujite coastele cu cîrlige fier și cu lumînări aprinse să-i fie arse
rănile. Și sfîntul, răbdînd, își ridica ochii spre cer și se ruga cu stăruință.
După acele chinuri judecătorul a zis: "Pînă cînd vei petrece în nesupunere?
Pînă cînd nu te miluiești singur pe tine și nu te închini zeilor? Oare mai
plăcut îți este să pătimești toate acestea în zadar pentru un Hristos pe care
L-au răstignit evreii, decît să fii întreg și sănătos? Mă jur că nu te voi
slobozi viu dacă vei fi nesupus așa mult timp". A răspuns sfîntul: "Fă ce
vrei, vrăjmașule al lui Dumnezeu, prieten al diavolului, că ai auzit de la
mine de multe ori că nu mă voi închina zeilor tăi, afară de Unuia Dumnezeu
care este Tată al Unuia Născut Fiul Lui și începător al Sfîntului Duh, Care
a făcut cerul și pămîntul și toate cele ce sînt într-însele, în care am crezut.
Acela mi-a dat mie putere ca toată ziua să stau tare înaintea ta și cu bărbăție
să sufăr aceste chinuri. Pentru ce îți faci mai multe osteneli, căci iată
de la mine ai auzit că voii tale nu mă voi supune. Deci, fă neîntîrziat ce
ai de gînd să faci".
Judecătorul, umplîndu-se de mînie, a poruncit poporului să-l
ia pe Sfîntul Anania și, scoțîndu-l din cetate, să-l ucidă cu pietre. Și luîndu-l
acel norod fărădelege, l-a dus la locul uciderii și l-a ucis cu pietre ca
pe Sfîntul Ștefan, iar el, cu mare glas, zicea: "Doamne, Iisuse Hristoase,
în mîinile Tale îmi dau duhul meu". Și așa s-a sfîrșit, împlinindu-și mucenicia,
și s-a dus la cereștile lăcașuri. Iar poporul, văzînd că murise, l-a lăsat
neîngropat și s-a dus. Și s-a întîmplat atunci că pe acolo treceau niște oameni
credincioși din Damasc. Și aceștia au luat sfîntul trup al Apostolului lui
Hristos și cu cinste l-au dus în Damasc și l-au îngropat la moșia lui.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna octombrie
|