Viața Cuviosului Părintelui nostru
Damian Prezbiterul, tămăduitorul Pecerskăi
(5 octombrie)
Cei cuprinși de multe boli sufletești și trupești, de vor
chema în ajutorul lor pe prezbiterii care ung cu untdelemn sfințit, după cum
zice Sfînta Scriptură, precum și pe acest prezbiter tămăduitor bine primit
de Dumnezeu, adică pe fericitul Damian, - care cu dumnezeiască plăcere s-a
nevoit în Sfînta Mănăstire Pecerska, în vremea egumeniei cuviosului Teodosie
- mult se vor folosi sufletește și trupește. Pentru că acest călugăr vrednic
de cinste a urmat cu toată rîvna viața cea îngerească a cuviosului părinte
și povățuitor al său Teodosie, în toate lucrurile cele bune. Mulți au mărturisit
despre viața lui cea îmbunătățită, despre smerenia și ascultarea lui, încît
toți i se supuneau. Dar mai ales cei ce viețuiau cu dînsul în chilie au văzut
blîndețea lui, nedormirea lui în toate nopțile, citirea cu osîrdie a cărților
sfinte și scularea lui adeseori la rugăciune.
Aceasta și multe altele se spuneau despre acest bărbat: că
postea mult și că era înfrînat, astfel încît în afară de pîine și de apă nimic
altceva n-a mîncat pînă în ziua morții sale. Drept aceea, s-a învrednicit
de la Domnul și cu facerea de minuni, dar, în mod deosebit, cu darul tămăduirilor,
dar pe care l-a avut mai înainte Damian, cel de un nume cu el. De-i aducea
cineva vreun copil cuprins de vreo boală sau un om vîrstnic, bolnav fiind,
de era adus în mănăstire la cuviosul Teodosie, apoi el poruncea acelui fericit
Damian să facă rugăciune asupra acelui bolnav. Iar acesta, cu smerenie și
cu adîncă umilință, socotindu-se nevrednic de darul tămăduirii, făcea rugăciuni
asupra celui bolnav și îl ungea cu untdelemn sfințit, apoi, cu darul lui Dumnezeu,
toți primeau tămăduire și se însănătoșeau.
După ce fericitul Damian a viețuit mulți ani în osteneli
călugărești cu dumnezeiască plăcere și a săvîrșit multe fapte spre folosul
sufletesc, s-a făcut vrednic de veșnica viață și ajungînd la sfîrșitul acestei
vremelnice vieți, a căzut bolnav și, aproape de moarte fiind, se ruga lui
Dumnezeu cu lacrimi, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, învrednicește-mă să
fiu părtaș slavei sfinților Tăi și cu aceștia să mă împărtășesc Împărăției
Tale; dar, rogu-te, Stăpîne, să nu mă desparți pe mine de părintele și povățuitorul
meu, cuviosul Teodosie, ci împreună cu el să mă numeri întru lumina Ta, pe
care ai pregătit-o drepților". Așa rugîndu-se, a venit îndată îngerul lîngă
patul lui, în chipul cuviosului Teodosie, care, căzînd pe pieptul lui și sărutîndu-l
cu dragoste, zicea către el: "Iată, o, fiule, fiindcă te rogi, Domnul m-a
trimis acum ca să te vestesc că după cererea ta îți va fi ție și cu sfinții
Lui te va număra și cu aceia te vei sălășlui în Împărăția cerească a Stăpînului.
Iar cînd Domnul Dumnezeu îți va porunci ca să te muți din lumea aceasta și
să te duci la El, atunci nu ne vom mai despărți de tine și împreună vom fi
întru lumina aceea".
Zicînd acestea, s-a făcut nevăzut de la dînsul, iar fericitul
Damian a înțeles că de la Dumnezeu i s-a făcut această descoperire, căci nu
l-a văzut pe cel care i-a grăit nici intrînd pe ușă, nici ieșind, ci în locul
unde i s-a arătat, tot în acel loc s-a făcut nevăzut. De aceea degrabă a chemat
pe omul care-i slujea și l-a trimis la cuviosul Teodosie ca să-l roage să
vină la dînsul. Sfîntul, venind îndată, fericitul Damian i-a zis cu fața veselă:
"Părinte, va fi oare așa precum mi te-ai arătat mie acum și mi-ai făgăduit?"
Iar cuviosul, ca cel care nu știa despre ce este vorba, i-a răspuns: "Nu știu,
fiule, ce este aceea ce ți-am făgăduit". Atunci fericitul Damian i-a spus
cum singur s-a rugat și cum i s-a arătat lui acela care i-a dat făgăduința
în chipul cuviosului. Auzind acestea, insuflatul de Dumnezeu, Teodosie, a
lăudat pe Dumnezeu și lăcrimînd, a zis: "Adevărat, fiule, așa va fi, precum
îți este făgăduit, căci îngerul lui Dumnezeu ți s-a arătat în chipul meu,
iar eu, fiind păcătos, cum pot să fiu astfel de făgăduitor al slavei aceleia
care este gătită drepților?" Iar fericitul Damian, auzind această înștiințare,
s-a bucurat și avea multă nădejde în Domnul. După aceasta s-au adunat frații
și pe toți i-a sărutat și în bună mărturisire și-a dat sufletul său cu pace
în mîinile Domnului. Și venind la dînsul îngerii, s-a luminat el la față,
arătînd bucuria despărțirii sufletului de trup. Atunci cuviosul Teodosie a
poruncit să bată toaca pentru ca să audă și ceilalți frați și așa, cu cîntare
mare și cu multă cinstire, a fost îngropat în peșteră, cinstitul trup al plăcutului
lui Hristos, întru cinstirea lui Dumnezeu celui slăvit în Sfînta Treime care,
cu rugăciunile tămăduitorului Damian, să ne învrednicească și pe noi unde
nu este durere și a fi părtași împărăției Sale, în vecii vecilor. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna octombrie
|