Viața și pătimirea Sfîntului Apostol
Toma
(6 octombrie)
Sfîntul Apostol Toma, care se numește Geamăn, era din Paneada,
cetatea Galileii. Iar cînd Domnul nostru Iisus Hristos era pe pămînt cu oamenii
și umbla prin cetăți și sate învățînd popoarele și tămăduind toate suferințele,
atunci Toma, auzind propovăduirea Lui și văzîndu-I minunile, s-a apropiat
de El cu osîrdie și umbla după El, nesăturîndu-se de cuvintele cele dulci
și de vederea preasfintei Sale fețe. Și astfel s-a învrednicit a fi rînduit
în ceata celor doisprezece apostoli, cu care a urmat Domnului pînă la mîntuitoarele
Lui patimi. Iar după înviere, Sfîntul Toma, prin necredința sa, a sporit mai
mult credința în Biserica lui Hristos. Căci atunci cînd ceilalți ucenici ziceau:
"Am văzut pe Domnul", el nu voia să creadă, pînă ce singur nu a putut să-L
vadă și să-I pipăie rănile. Și după opt zile, fiind ucenicii adunați și Toma
fiind împreună cu dînșii, arătîndu-se Domnul, i-a zis: "Adu-ți degetul tău
și vezi mîinile Mele și adu mîna ta și o pune pe coasta Mea și nu fi necredincios,
ci credincios". Toma, văzînd și pipăind coasta cea de viață dătătoare a lui
Hristos, a zis: "Cu adevărat ești Domnul meu și Dumnezeul meu". În acest chip
s-a propovăduit învierea Domnului cu mai multă tărie, căci Mîntuitorul nu
cu nălucire, nici cu alt trup, ci cu același trup cu care a pătimit pentru
mîntuirea noastră, a înviat cu adevărat și S-a arătat ucenicilor.
După înălțarea Domnului Iisus Hristos și după primirea Sfîntului
Duh, sfinții apostoli, aruncînd sorți unde să propovăduiască fiecare cuvîntul
lui Dumnezeu, Sfîntului Toma i-a căzut soarta să meargă în India, ca acolo,
luminînd pe păgînii din părțile cele întunecate, să învețe diferitele popoare:
parți, mideni, perși, hircani, bactrii și brahmani, pînă la cele mai de pe
urmă părți ale Indiei. Și mîhnindu-se el că era trimis la niște popoare sălbatice
ca acestea, Domnul I s-a arăta în vedenie, întărindu-l ca să îndrăznească
și să nu se teamă, poruncindu-i și făgăduindu-i că va fi cu dînsul. Iar calea
în acele părți i s-a arătat în chipul acesta: Gundafor, împăratul Indiei,
vrînd să-și facă frumoase palate împărătești, a trimis pe un negustor de al
său, Avan, în părțile Palestinei ca să caute un meșter mare și iscusit care
știe să zidească cu înțelepciune și să poată face palate, în așa chip precum
sînt palatele cezarilor de la Roma.
Domnul a poruncit lui Toma (în vedenie) ca să meargă cu Avan
în piața Indiei. Iar Avan, căutînd în Cezareea un zidar înțelept, Toma s-a
întîlnit cu dînsul și i-a spus că el este iscusit pentru acest lucru. Apoi,
mergînd cu Avan, au intrat în corabie și au călătorit cu vînt prielnic spre
India. Sosind la o cetate au auzit glas de trîmbițe, de muzici și de orgă,
pentru că împăratul acelei cetăți își mărita o fată. Împăratul a trimis vestitori
în toată cetatea ca să adune la nuntă și pe bogați și pe săraci și pe străini,
iar de n-ar voi cineva să vină, acel om să fie dat judecății împărătești.
Auzind despre aceasta, Avan și Toma s-au temut ca să nu mînie pe împărat,
fiind străini, și au mers la nuntă în curtea împărătească. Șezînd acolo toți
și veselindu-se, Apostolul a ales locul cel mai din urmă și nu mînca nimic,
nici nu se veselea, ci numai lua seama la ceilalți, iar ceilalți toți priveau
la dînsul ca la un străin și ca la unul de alt neam. Dar cei care stăteau
lîngă dînsul ziceau: "Pentru ce ai venit aici și nu mănînci, nici nu bei?"
A răspuns Apostolul: "Nu am venit aici nici pentru mîncare, nici pentru băutură,
ci am venit ca să împlinesc voia împăratului, căci vestitorii săi au strigat:
"De nu va veni cineva la nuntă, va fi vinovat și dat judecății împărătești!""
Acolo se afla o femeie evreică ce cînta bine din chitară
și pentru fiecare din ceicareședeau la masă cînta cîte ceva. Acea femeie l-a
văzut pe Toma că nu se veselea, ci adeseori căuta spre cer și l-a cunoscut
că este evreu și cîntînd înaintea lui, îi grăia în limba evreiască astfel:
"Unul este Dumnezeul Iudeilor, care a făcut cerul și pămîntul". Iar Apostolul
Toma, ascultînd cu plăcere a rugat-o ca să mai cînte odată aceste cuvinte.
Însă omul care turna vin la masă, văzînd pe Apostolul Toma trist, l-a lovit
cu palma, zicîndu-i: "La nuntă ești chemat, nu ca să te întristezi, ci să
te bucuri împreună cu cei care beau". Iar Apostolul i-a răspuns celui care
l-a lovit: "Să-ți răsplătească ție Dumnezeu chiar în acest veac, iar mîna
aceea care m-a lovit s-o vezi mîncată de cîini spre pilduirea multora".
După puțină vreme omul care l-a lovit pe Apostolul Toma a
ieșit la o fîntînă, voind să aducă oaspeților apă ca să o amestece cu vin
și venind la fîntînă un leu l-a ucis pe omul acela, apoi sugînd sîngele din
el, s-a dus. Iar cîinii, alergînd, l-au sfîșiat în bucăți și un cîine negru,
apucînd mîna cea dreaptă, a adus-o în mijlocul ospățului și a lăsat-o acolo,
înaintea tuturor. Văzînd acest lucru, toți s-au tulburat și au întrebat a
cui este mîna aceea. Iar femeia care cînta la chitară a strigat, zicînd: "Mare
taină s-a arătat astăzi între noi: sau Dumnezeu sau un trimis al lui Dumnezeu
a vrut să șadă astăzi cu noi. Pentru că eu am văzut pe omul care turna vin
lovindu-l cu palma pe omul cel străin și am înțeles că omul acesta a grăit
evreiește, astfel: "Să-ți văd mîna ta cea dreaptă mîncată de cîini, spre pilduirea
multora". Și aceasta s-a împlinit, precum vedeți cu toții". Atunci pe toți
mesenii i-a cuprins frica. Iar împăratul, după sfîrșitul ospățului, chemînd
pe Sfîntul Apostol Toma la dînsul, i-a zis: "Să intri în casă și să binecuvîntezi
pe fiica mea care s-a căsătorit".
Apostolul Toma, intrînd în casă, i-a învățat pe tinerii căsătoriți
păzirea curatei feciorii și, rugîndu-se pentru dînșii, i-a binecuvîntat și
s-a dus. După ce ei au adormit, l-au văzut pe Iisus Hristos în chipul Sfîntului
Apostol Toma, venind la dînșii și căutînd spre ei cu dragoste. Iar mirele,
socotind că este Toma, a zis către dînsul: "Oare n-ai ieșit tu mai înainte
decît toți? Cum de te afli aici?" Iar Domnul a zis: "Eu nu sînt Toma, ci sînt
frate cu el și toți cei ce se leapădă de lume și îmi urmează Mie, așijderea
ca și dînsul, vor fi nu numai frați ai Mei, în veacul ce va să fie, ci și
moștenitori ai împărăției Mele. Deci, să nu uitați, fiii Mei, ceea ce v-a
sfătuit fratele Meu. De veți păzi, după sfatul lui, fecioria voastră fără
de prihană, vă veți învrednici de cununile nepieritoare în cămara Mea cerească!"
Acestea zicîndu-le Domnul, s-a dus. Iar ei, deșteptîndu-se,
își spuneau unul altuia vedenia și, sculîndu-se, s-au rugat lui Dumnezeu toată
noaptea aceea. Iar cuvintele cele zise lor, ca niște mărgăritare de mult preț,
le păzeau în inimile lor. A doua zi a intrat împăratul în camera unde erau
tinerii și i-a aflat pe ei șezînd deosebit și, tulburîndu-se cu inima, i-a
întrebat de pricina despărțirii lor. Iar ei, răspunzînd, au zis: "Noi ne rugăm
lui Dumnezeu ca să ne învrednicească pînă la sfîrșitul vieții noastre să păzim
fecioria curată, precum o avem acum, ca așa să merităm a ne încununa cu curatele
cununi în împărăția cea cerească, după făgăduința Domnului, Care ni S-a arătat
nouă!" Atunci împăratul, înțelegînd că străinul acela care fusese seara în
casa lui i-a sfătuit să păzească fecioria, s-a mîniat foarte tare și a trimis
îndată pe slujitorii săi ca să-l prindă pe Apostolul Toma. Dar nu l-au aflat,
pentru că Avan și Apostolul Toma plecaseră cu corabia spre India.
Ajungînd la Gundafor, împăratul Indiei, s-au dus înaintea
lui și Avan a zis: "Iată, împărate, ți-am adus din Palestina un zidar foarte
înțelept, ca să facă palate frumoase pentru împărăția ta". Iar împăratul,
văzînd pe Toma, s-a bucurat și arătînd locul unde voia să construiască palatele,
și măsurînd unde avea să fie temelia, i-a dat aur mult pentru zidire, iar
el a plecat în călătorie. Toma, luînd aurul, l-a împărțit la cei săraci și
scăpătați, iar el, ostenindu-se în propovăduirea Evangheliei, a întors pe
mulți oameni la credința în Hristos și i-a botezat.
În acea vreme tînărul acela, care după sfatul Sfîntului Apostol
Toma a făgăduit să-și păzească fecioria, auzînd că Apostolul propovăduiește
pe Hristos în India, luîndu-și soția cu dînsul s-a dus la Apostolul Toma și,
fiind luminat de dînsul, a primit sfîntul botez. Fecioara aceea se numea Pelaghia;
pe urmă ea și-a vărsat și sîngele pentru Hristos. Tînărul se numea Dionisie
și s-a învrednicit de dreapta episcopiei. Apoi s-a întors la moșia sa cu binecuvîntarea
Apostolului Toma și a făcut cunoscut în tot locul mărirea lui Dumnezeu, aducînd
la credința în Hristos pe cei necredincioși și zidind biserici prin cetăți.
După doi ani, împăratul a trimis la Apostolul Toma pe cineva
ca să-l întrebe cînd vor fi terminate palatele care se zidesc. Iar Apostolul
l-a înștiințat pe împărat că numai acoperișurile palatelor au mai rămas de
făcut. Și s-a bucurat împăratul, căci socotea că Toma îi zidește palatele
pe pămînt și a trimis iarăși mult aur, poruncindu-i ca acoperișul să fie frumos
zidit. Iar el, luînd aurul și ridicîndu-și ochii și mîinile spre cer, a zis:
"Mulțumesc Ție, Doamne, iubitorule de oameni, că în diferite chipuri rînduiești
mîntuirea oamenilor". Și, iarăși, împărțind aurul la cei nevoiași, se silea
cu propovăduirea cuvîntului lui Dumnezeu.
După o vreme oarecare împăratul a aflat că nici nu s-a început
a se zidi palatul pe care l-a poruncit, iar tot aurul lui a fost împărțit
la săraci, și zidarul nici nu se îngrijește pentru zidire, ci umblă prin cetăți
și prin sate și propovăduiește un Dumnezeu nou, făcînd multe minuni. Mîniindu-se
împăratul foarte tare, a trimis slujitorii ca să-l prindă pe Apostol și, fiind
prins și adus înaintea împăratului, acesta îl întrebă: "Oare ziditu-mi-ai
palatele?" Apostolul a răspuns: "Le-am zidit foarte bine și sînt foarte frumoase".
Și a zis împăratul: "Să mergem să vedem aceste palate". A răspuns Apostolul:
"Nu poți în această viață să vezi aceste palate, ci numai atunci cînd te vei
duce din această viață, atunci le vei putea vedea și, sălășluind în ele, vei
petrece acolo în veci cu bucurie". Iar împăratul, socotind că este batjocorit,
s-a mîniat foarte tare și a poruncit ca Apostolul să fie aruncat în temniță,
împreună cu Avan, negustorul care l-a adus, și să fie pedepsit cu moarte cumplită,
încît chiar și pielea de pe dînșii să fie jupuită și să fie arși în foc. Și
fiind în temniță, Avan îl ocăra pe Apostol, zicînd: "Tu și pe mine și pe împărat
ne-ai păcălit, spunînd că ești zidar înțelept, iar acum ai pierdut și aurul
împăratului și viața mea. Căci, iată, pentru tine pătimesc și voi muri în
chinuri grozave, căci împăratul este cumplit și ne va ucide pe amîndoi". Iar
Apostolul, mîngîindu-l, îi zicea: "Nu te teme, că nu vom muri acum, ci vom
fi vii și liberi și vom fi cinstiți de împărat, pentru palatele pe care i
le-am zidit, întru împărăția cea de sus".
În acea noapte fratele împăratului a căzut bolnav și a zis
acestuia: "Pentru mîhnirea ce a venit asupra ta și eu sînt supărat și din
această pricină m-am îmbolnăvit și, iată, acum voi muri". Și fratele împăratului
zicînd acestea, a murit îndată. Impăratul, uitînd de mîhnirea cea dintîi,
a fost cuprins de jale pentru moartea fratelui și acum plîngea nemîngîiat.
Îngerul lui Dumnezeu, luînd sufletul celui care murise, l-a înălțat în lăcașurile
cerești și, înconjurînd acolo acele lăcașuri, îi arăta multele palate minunate,
frumoase și luminoase; și erau unele mai frumoase și mai luminoase decît altele,
ale căror frumuseți nu este cu putință a le spune. Și îngerul a întrebat pe
suflet, zicînd: "În care din aceste toate palate ai voi să viețuiești?" Iar
sufletul, privind spre cel mai frumos palat, a zis: "De mi s-ar da voie să
petrec măcar într-un colț al acestui palat, nimic nu mi-ar mai trebui". Iar
îngerul a zis: "Nu vei putea să petreci în aceste palate pentru că sînt ale
fratelui tău și aceste palate au fost zidite de străinul Toma cu aurul care
i s-a dat lui". Apoi sufletul a zis: "Mă rog Ție, Doamne, dă-mi voie să mă
duc la fratele meu și voi răscumpăra de la dînsul aceste palate, pentru că
el nu știe cît sînt de frumoase și, după ce le voi răscumpăra, iarăși mă voi
întoarce aici". Atunci îngerul a întors sufletul în trup și îndată mortul
a înviat și, deșteptîndu-se ca din somn, i-a întrebat pe cei care erau de
față unde este fratele lui și îi rugă să-i spună împăratului să vină la dînsul.
Auzind împăratul că a înviat fratele lui, s-a bucurat foarte
mult și a alergat la dînsul. Apoi, văzîndu-l viu, s-a înspăimîntat, dar în
același timp s-a și bucurat. Iar cel înviat a început a grăi către dînsul:
"Știu bine, împărate, că mă iubești ca pe fratele tău și ai plîns pentru mine
și de ți-ar fi fost cu putință să mă răscumperi de la moarte, ai fi dat chiar
jumătate din împărăția ta". Iar împăratul i-a zis: "Adevărat, așa este și
nu poate fi altfel". Apoi fratele său i-a zis: "Dacă mă iubești atît de mult,
doresc de la tine un dar și te rog să nu mi-l respingi". Iar împăratul a zis:
"Tot ceea ce am îți dăruiesc ție, iubitul meu frate". Și împăratul și-a întărit
cu jurămînt cuvîntul său. Atunci fratele cel înviat a zis: "Dă-mi palatele
tale pe care le-ai zidit în ceruri și toată bogăția mea de pe pămînt să o
iei tu în locul acestor palate". Iar împăratul, auzind aceasta, s-a îndoit
și fiind uimit cu totul, tăcea.
După aceasta l-a întrebat: "De unde am eu palate în ceruri?"
Și i-a zis fratele: "Cu adevărat sînt niște palate cum tu nici nu știi și
nici n-ai văzut niciodată și nicăieri așa ceva sub ceruri și aceste palate
au fost zidite de Toma pentru tine, pe care tu îl ții în temniță; eu le-am
văzut și m-am minunat de frumusețea lor nespusă și aș dori să viețuiesc acolo
măcar într-un colț, dar nu mi s-a dat voie. Pentru că îngerul care m-a luat
pe mine mi-a spus că eu nu pot să petrec în aceste palate pentru că sînt ale
tale, zidite de străinul Toma. Apoi m-am rugat îngerului să-mi dea voie să
vin la tine pentru a răscumpăra acele palate; și dacă mă iubești, dă-mi-le
mie, și tu să ai în schimb toate averile mele". Atunci împăratul s-a bucurat
de două lucruri: pentru viața fratelui și pentru palatele care i s-au zidit
în ceruri. Apoi i-a zis fratelui său: "Iubite frate, m-am jurat ție să nu-ți
opresc sub stăpînirea mea nimic din cele ce sînt pe pămînt, iar palatele din
cer nu ți le-am făgăduit; și dacă vei voi, avem pe lîngă noi același zidar
și acela poate să-ți facă și ție astfel de palate".
Zicînd acestea, împăratul a trimis îndată la temniță ca să-l
scoată pe Sfîntul Toma și pe Avan, negustorul care l-a adus pe acesta și,
alergînd în întîmpinarea Apostolului, a căzut la picioarele lui, cerîndu-și
iertare. Iar Apostolul, mulțumind lui Dumnezeu, a început să-i învețe pe amîndoi
frații credința în Domnul nostru Iisus Hristos. Și ei, umilindu-se, au ascultat
cu dragoste cuvintele lui. Apoi i-a botezat și i-a învățat toată credința
creștinească. După aceasta, amîndoi frații și-au zidit prin multe milostenii
lăcașuri veșnice în ceruri. Iar Apostolul Toma, petrecînd o vreme cu dînșii
și întărindu-i în credință, s-a dus în cetățile dimprejur și prin sate, propovăduind
mîntuirea sufletelor.
Apostolul Toma lumina sufletele, propovăduind Evanghelia,
cînd a sosit vremea cinstitei mutări a Maicii luiDumnezeu; și toți apostolii
din diferite țări au fost răpiți de nori și aduși în Ghetsimani, înaintea
patului Preabinecuvîntatei Fecioare. Atunci a plecat din India și Sfîntul
Apostol Toma, dar n-a putut ajunge în ziua îngropării Preacuratei Născătoare
de Dumnezeu, căci Dumnezeu așa a rînduit lucrurile pentru adeverirea cea mai
vrednică de credință, cum că Maica lui Dumnezeu a fost luată cu trupul la
ceruri: adică precum pentru învierea lui Hristos, prin necredința lui Toma
ne-am încredințat mai bine, tot așa și pentru luarea cu trupul la ceruri a
Preacuratei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, ne-am încredințat mai
bine prin întîrzierea lui Toma.
Deci, Apostolul, sosind a treia zi după îngropare, s-a întristat
foarte mult că nu s-a aflatși el în ziua îngropării să petreacă la mormînt,
împreună cu ceilalți Apostoli, sfîntul trup al Maicii Domnului său. De aceea,
cu sfatul de obște al Sfinților Apostoli, au deschis mormîntul Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu, pentru ca Sfîntul Apostol Toma, văzîndu-i trupul,
să se închine și să se mîngîie. Deschizînd mormîntul, n-au mai aflat trupul
Sfintei Fecioare, ci numai giulgiul singur; și în acest fel s-a făcut încredințare
că Maica lui Dumnezeu, ca și Fiul său, a înviat a treia zi și a fost luată
cu trupul la ceruri.
După aceasta, Sfîntul Toma s-a dus iarăși în părțile Indiei
și a propovăduit acolo pe Iisus Hristos și cu semne și cu minuni pe mulți
oameni îi aducea la credință. Ajungînd la Meliapor, a luminat pe mulți și
i-a întărit în credință, prin această minune. Era acolo un lemn foarte mare
pe care nu puteau să-l miște din loc nu numai o mulțime de oameni, dar nici
elefanții, iar Apostolul Toma a tras acel lemn cu brîul său cam 10 stadii
și l-a adus pentru zidirea bisericii Domnului. Văzînd acest lucru, credincioșii
s-au întărit în credință, iar din cei necredincioși mulți au crezut. A mai
făcut și altă minune mare, mai mare decît cea dintîi: un jertfitor evreu l-a
ucis pe singurul său fiu și a dat vina asupra Sfîntului Toma, zicînd: "Toma
l-a ucis pe fiul meu". Și s-a făcut gîlceavă mare și s-a adunat tot poporul
și l-au apucat pe Sfîntul Toma ca pe un ucigaș, voind să-l judece și să-l
chinuie, dar nefiind nimeni care să mărturisească că Apostolul lui Hristos
nu este vinovat de acea ucidere, a rugat pe judecător și pe popor, zicînd:
"Lăsați-mă, și eu, în numele Dumnezeului meu, îl voi întreba pe cel ucis,
să spună singur cine l-a omorît". Apoi toți au mers la mormîntul fiului acelui
evreu, iar Toma, ridicîndu-și ochii în sus, s-a rugat lui Dumnezeu, și după
aceasta a zis către cel mort: "În numele Domnului meu Iisus Hristos, îți poruncesc,
tinere, să ne spui nouă cine te-a ucis?". Și îndată mortul a grăit: "Tatăl
meu m-a ucis". Atunci toți au strigat: "Mare este Dumnezeu cel propovăduit
de Toma!". Slobozind pe Apostol, evreul jertfitor a căzut singur în groapa
pe care o săpase Apostolului, iar prin minunea aceasta o mulțime de popor
s-a apropiat de Dumnezeu și au fost botezați de Apostolul Toma.
După aceasta, Apostolul s-a dus în cele mai îndepărtate părți
în hotarele Calamidiei, unde stăpîneaîmpăratul Muzdie; și propovăduind acolo
pe Hristos, a adus la credință pe o femeie cu numelede Sindichia, care era
rudă cu Migdonia, femeia lui Carizie, prietenul împăratului. Sindichia a făcut
pe Migdonia să cunoască adevărul și să creadă întru unul Dumnezeu, Ziditorul
tuturor, pe care Apostolul Toma Îl propovăduia. Iar Migdonia a zis către Sindichia:
"Aș fi vrut să-l văd pe omul acela care propovăduiește pe adevăratul Dumnezeu
și să aud învățătura lui". Sindichia a zis: "Dacă voiești, doamnă, să-l vezi
pe Apostolul lui Dumnezeu, schimbă-ți hainele și te îmbracă ca o femeie din
popor, ca să nu fii cunoscută și apoi mergi cu mine". Migdonia a făcut precum
i s-a spus și a mers după Sindichia și l-au aflat pe Apostolul Toma în mijlocul
unei mulțimi de oameni simpli și săraci, propovăduind pe Hristos. Și, alăturîndu-se
ele acelor oameni, ascultau învățăturile Apostolului, iar el le spunea multe
despre Domnul Iisus Hristos, învățîndu-i să creadă în El și prelungea cuvîntul
referitor la moarte, la judecată, la gheenă și la împărăția cerească.
Auzind toate acestea, Migdonia s-a umilit cu inima și acrezut
în Hristos. Apoi, întorcîndu-se acasă, neîncetat se gîndea la cuvintele Apostolului
Toma și vorbea despre Hristos cu ruda ei, Sindichia, și se aprindea cu mai
multă dragoste către El. Și din acea vreme a început a se depărta de cei necredincioși,
ca de vrășmașii lui Dumnezeu și a fugit de toate vorbele lor, de ospețe și
de toate desfătările lumești. Apoi nu mai voia să se apropie de bărbatul ei
ca o soție, fapt pentru care avea mare necaz bărbatul ei și o silea să se
supună. Neputînd a o supune, l-a rugat pe împăratul Muzdie să trimită pe împărăteasa
Tertiana la femeia lui pentru ca aceasta s-o sfătuiască să nu se mai depărteze
de el, ca soție; împărăteasa Tertiana și Migdonia, femeia lui Carizie, erau
surori și mergînd împărăteasa la Migdonia, sora sa, a întrebat-o pentru ce
nu se supune bărbatului ei. Iar ea a răspuns: "Pentru că este păgîn și vrășmașul
lui Dumnezeu, iar eu sînt roaba adevăratului Dumnezeu, Iisus Hristos, și nu
voiesc să fiu întinată de acel om necredincios și necurat". Tertiana a vrut
să știe și ea cine este Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu. Atunci Migdonia
i-a spus propovăduirea Sfîntului Apostol Toma și a învățat-o pe Tertiana să
cunoască adevărata credință. Apoi Tertiana, voind să știe mai cu de-amănuntul
învățăturile lui Hristos, a dorit să-l vadă chiar pe Apostolul Toma și să
asculte propovăduirea lui. Sfătuindu-se cu Migdonia, a trimis în taină după
Apostolul Toma și, chemîndu-l, l-au rugat să le arate calea cea adevărată.
Iar Apostolul Toma, propovăduindu-l pe Hristos, le-a luminat cu lumina credinței
și le-a spălat cu baia botezului, apoi le-a învățat să păzească poruncile
lui Dumnezeu și să facă fapte bune. Iar ele, punînd în inimile lor toate cele
grăite de Apostol, s-au sfătuit amîndouă să slujească Domnului în curăție
și să nu se apropie de bărbații lor, ca de niște necredincioși.
Apostolul Toma făcea acolo multe minuni cu puterea lui Dumnezeu
și tămăduia toate neputințele. Și mulți, nu numai din poporul cel simplu,
ci și din curtea împărătească, văzînd semnele și minunile făcute de Apostol
și ascultînd învățăturile lui, au crezut în Hristos. Chiar unul din fiii împăratului,
anume Azan, a crezut și a fost botezat de Apostolul Toma, pentru că însuși
Dumnezeu lucra în apostoleasca propovăduire, înmulțind numărul credincioșilor,
spre mărirea numelui Său.
Împărăteasa Tertiana, întorcîndu-se de la Migdonia, își petrecea
vremea în rugăciuni și în posturi și nu se pleca la dorința bărbatului ei.
Atunci împăratul, mirîndu-se de schimbarea femeii sale, a zis către Carizie,
prietenul său: "Voind să-ți dobîndesc pe femeia ta, și pe a mea am pierdut-o,
așa că mai rea este a mea decît a ta". Și amîndoi, împăratul și Carizie, au
cercetat cu de-amănuntul care să fie pricina răzvrătirii femeilor lor, că
nu vor să fie cu dînșii și au aflat că un străin nemernic, anume Toma, învățîndu-le
credința în Hristos, le-a întors de la petrecerea împreună cu ei. Încă au
mai aflat și aceasta: cum că Azan, fiul împăratului, și multe din slugile
casei lui și din căpetenii și din poporul cel simplu, mulțime fără număr,
credîn Hristos, prin propovăduirea Apostolului Toma. Și s-a înfuriat împăratul
împotriva lui Toma și, prinzîndu-l, l-a aruncat în temniță.
După aceasta, Apostolul a fost dus înaintea judecății împăratului
și acesta l-a întrebat: "Cine ești tu, rob sau liber?", iar Toma a răspuns:
"Sînt robul Aceluia asupra căruia tu nu ai stăpînire". Iar împăratul a zis:
"Văd că ești rob viclean și, fugind de la stăpînul tău, ai venit pe pămîntul
acesta ca să răzvrătești poporul și să amețești femeile noastre. Deci, spune-mi
cine este stăpînul tău?" Apostolul a răspuns: "Stăpînul meu este Domnul cerului
și al pămîntului, Dumnezeul și Făcătorul a toată făptura, Care m-a trimis
pe mine să propovăduiesc numele Lui cel sfînt și să-i întorc pe oameni de
la rătăcirea lor". Iar împăratul i-a zis: "Lasă-ți cuvintele tale cele viclene,
înșelătorule, și ascultă porunca ce-ți grăiesc eu: Cum ai depărtat tu cu înșelăciune
pe femeile noastre ca să nu se unească cu noi, tot așa să le întorci pe dînsele
la noi! Căci de nu vei face aceasta, ca femeile noastre să fie cu noi în dragoste
și în unirea de mai înainte, te vom pedepsi cumplit". Apostolul a răspuns:
"Nu se cade ca roabele lui Hristos să se unească cu bogații cei fără de lege;
nici nu este cu dreptate ca cele credincioase să fie necinstite de păgîni
și necredincioși".
Auzind acestea, împăratul a poruncit ca să fie aduse niște
scînduri de fier înroșite în foc și pe acestea să fie pus cu picioarele Apostolul.
Și făcînd acestea, deodată a ieșit apă de sub scîndurile acelea și le-a răcit.
Apoi, Apostolul a fost aruncat într-un cuptor și a doua zi a ieșit viu și
nevătămat din acel cuptor. După acestea, Carizie l-a sfătuit pe împărat, zicînd:
"Silește-l să se închine și să jertfească zeului nostru, Soarele, pentru că
așa are să mînie pe Dumnezeul lui, care îl păzește întreg". Iar cînd, după
porunca împăratului, îl duseră pe Apostol să se închine la idolul Soare, îndată
idolul s-a topit ca ceara în fața focului și s-a risipit. Și se bucurau credincioșii
de această putere a Dumnezeului ceresc și mulțime de credincioși au crezut
atunci în Domnul. Iar slujitorii care se închinau la idoli s-au răzvrătit
asupa Apostolului, pentru pierderea idolului lor și împăratul, mîniindu-se,
se gîndea cum să-l piardă pe Toma, dar se temea de boieri, de popor și de
slugile sale, pentru că mulți credeau în Hristos.
Apoi, luîndu-l, a ieșit din cetate urmat de ostașii săi și
toți socoteau că împăratul vrea să vadă un semn de la dînsul. Mergînd cam
la o jumătate de stadie, l-a dat pe Toma la cinci ostași ca să-l ducă în munte,
poruncindu-le să-l străpungă acolo cu sulițele, iar el s-a dus în cetatea
Axium. Azan, fiul împăratului, și Sifor, un bărbat de neam bun, au alergat
după Apostolul Toma și, ajungîndu-l, plîngeau pentru el. Apostolul Toma cerînd
ostașilor voie să se roage, s-a rugat lui Dumnezeu și a hirotonisit preot
pe Sifor și pe Azan diacon și le-a poruncit să aibă grijă de cei care au crezut
în Domnul și să se sîrguiască ca să înmulțească numărul credincioșilor lui
Hristos.
După aceasta, ostașii l-au străpuns cu cinci sulițe deodată
și așa s-a sfîrșit Sfîntul Apostol Toma. Iar Sifor și Azan au plîns mult pentru
el și au îngropat sfîntul lui trup cu cinste. După îngropare, șezînd lîngă
mormîntul Apostolului și tînguindu-se, li s-a arătat sfîntul, poruncindu-le
să meargă în cetate și să întărească pe frați în credință. Ei au mers după
porunca Sfîntului Apostol Toma, învățătorul lor, ale cărui rugăciuni avîndu-le
în ajutor, au cîrmuit bine Biserica lui Hristos. Iar împăratul Muzdie și Carizie
în zadar au silit pe femeile lor să se apropie de dînșii, căci n-au putut
să le înduplece. Apoi, înțelegînd că nu se vor supune lor cu nici un chip,
le-au lăsat să viețuiască libere, după voia lor, iar ele, scăpînd de greutatea
jugului însoțirii, viețuiau în mare înfrînare și rugăciuni, slujind Domnului
ziua și noaptea, și aduceau mult folos Bisericii prin viața lor cea îmbunătățită.
După cîțiva ani, s-a întîmplat ca unul din fiii împăratului
Muzdie să fie chinuit de diavol și nu putea nimeni să-l vindece, pentru că
era foarte cumplit diavolul ce-l chinuia. Și s-a mîhnit împăratul pentru fiul
său și a plănuit să descopere mormîntul Sfîntului Apostol Toma, să ia un os
din moaștele lui și să-l lege la grumazul fiului său, ca să se tămăduiasacă
de chinurile diavolului, pentru că auzise că Sfîntul Apostol Toma a izgonit
mulțime de diavoli. Cînd voia împăratul să facă acest lucru, i s-a arătat
în vedenie Sfîntul Toma, zicîndu-i: "Cînd eram viu nu m-ai crezut. Oare acum,
de la mort cauți ajutor? Dar dacă vei fi credincios, Domnul meu Iisus Hristos
îți va fi milostiv".
Această vedenie l-a îndemnat mai mult pe împărat pentru descoperirea
mormîntului Apostolului. Și, mergînd împăratul, a descoperit mormîntul, dar
n-a mai aflat moaștele sfîntului, pentru că unii din frații credincioși au
luat pe ascuns sfintele moaște și le-au dus în Mesopotamia. Atunci împăratul
a luat pămînt din locul acela și l-a pus la grumazul fiului său, zicînd: "Doamne
Iisuse Hristoase, de vei tămădui pe fiul meu prin rugăciunile Apostolului
Tău, Toma, eu voi crede în Tine". Și îndată a ieșit duhul necurat din fiul
său, și s-a însănătoșit. Atunci împăratul Muzdie a crezut în Hristos și a
fost botezat de preotul Sifor împreună cu toți boierii săi. A fost mare bucurie
între credincioși, idolii s-ausfărîmat și căpeteniile lor s-au risipit, iar
bisericile luiHristos s-au zidit, sporind cuvîntul lui Dumnezeu și credința
cea sfîntă. Apoi, după botez, împăratul a început să se căiască de greșelile
pe care le săvîrșise înainte și stăruia necontenit în rugăciuni, iar prezbiterul
Sifor le zicea tuturor: "Rugați-vă pentru împăratul Muzdie, ca să cîștige
milă de la Domnul nostru Iisus Hristos și să primească iertare pentru păcatele
sale".
În locul unde a fost îngropat trupul Sfîntului Apostol Toma
se săvîrșeau multe minuni cu rugăciunile lui, întru mărirea lui Hristos, Dumnezeul
nostru, căruia împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh, se cuvine cinstea și închinăciunea
în veci. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna octombrie
|