Pătimirea Sfîntului Mucenic Teotecn
(10 octombrie)
Necredinciosul împărat Maximilian, venind în Antiohia, a
făcut praznic necuraților săi zei și a dat poruncă ca mai întîi ostașii să
aducă jertfe la idoli și după aceea tot poporul. Și erau în rînduiala ostășească
mulțime de creștini care, nevrînd să se supună la acea fără de Dumnezeu poruncă,
își lepădau semnele lor cele ostășești și primeau munci pentru Hristos. Între
aceștia era un bărbat cinstit și slăvit în toată Antiohia pe nume Teotecn,
spre care căutînd Maximilian, i-a zis: "Oare nici tu, Teotecne, nu crezi în
zeii Die și Apollon la care voiam să te rînduiesc jertfitor mare și toată
lumea să aducă jertfe sub stăpînirea ta, ca tu să stăpînești jertfele și pe
toți jertfitorii?" Iar Teotecn i-a răspuns: "Eu cred în Hristos Dumnezeu și
Lui voiesc să mă aduc pe mine jertfă vie". Atunci Maximilian a poruncit ca
Teotecn să fie dezbrăcat de haina cea ostășească și să fie îmbrăcat în haine
femeiești și să toarcă cu femeile. Iar după trei săptămîni, chemîndu-l, i-a
zis: "Jertfește zeilor, ca să nu-ți pierzi viața în chinuri". Iar Teotecn
n-a răspuns împăratului. Și a poruncit împăratul să fie legat de un lemn și
să fie pus sub picioarele lui un fier înroșit în foc, iar cu alte fiare i-au
tăiat lui toate venele. Dacă l-au văzut că nu se pleacă, a poruncit să se
pregătească o căldare cu pucioasă și cu smoală și, fierbînd-o foarte mult,
să arunce în pucioasă și smoală pe sfînt. Și fiind aruncat sfîntul acolo,
cu puterea lui Dumnezeu, îndată s-a stins focul și căldarea s-a răcit, iar
mucenicul a rămas nevătămat. Și înfricoșîndu-se Maximilian, a poruncit ca
mucenicul să fie dus în temniță și după aceea, a dat poruncă lui Zegnat, un
sutaș de al său, să-l chinuiască în tot chipul în care va voi.
În temniță era închisă și o fecioară, pe nume Alexandra,
pentru că mărturisea pe Hristos, și Zegnat a aruncat lîngă dînsa pe Teotecn,
zicînd către amîndoi: "Iată, vă dau răgaz trei zile ca să vă gîndiți. Și dacă
după trei zile, scoțîndu-vă, dacă veți asculta porunca împăratului, cu mare
cinste veți fi cinstiți, iar de nu veți asculta porunca, în chinuri cumplite
vă voi pierde pe amîndoi". Apoi după trei zile, scoțîndu-i pe ei din temniță,
i-a întrebat: "Oare v-ați socotit acum, ca să vă supuneți poruncii împăratului
și să jertfiți zeilor?" Dar ei erau neînduplecați. Atunci a poruncit ca pe
fecioară s-o ducă într-o casă și a rînduit ca doi ostași s-o batjocorească.
Iar Teotecn cugeta cum ar putea s-o izbăvească pe Alexandra de necinste și
mai înainte ca acești doi ostași să intre la dînsa, și-a scos hainele de pe
el și i le-a dat ei, zicîndu-i: "Îmbracă-te cu hainele mele și fugi, ca să
nu-ți batjocorească păgînii curăția ta!" Iar el s-a îmbrăcat în hainele ei
și ședea; iar cînd au intrat ostașii în temnița fecioarei l-au aflat pe Teotecn
îmbrăcat în haine femeiești și, luîndu-l pe el, l-au dus la Zegnat. Acesta,
mîniindu-se, mai întîi a poruncit să-i taie limba și după ce l-a bătut mult
timp, a legat de grumazul lui o piatră de moară și l-a aruncat în rîu. Și
așa s-a sfîrșit mucenicul lui Hristos. Iar cinstitele lui moaște s-au găsit
în cetatea Ciliciei și, luîndu-le creștinii, le-au dus cu cinste la locurile
lui natale, mărind pe Unul Dumnezeu în Treime, căruia I Se cuvine mărirea
în veci. Amin.
În această zi se mai face pomenire și pentru părintele nostru
Vasian, care a făcut o mănăstire în Constantinopol și a adunat acolo ca la
trei sute de ucenici. În acest locaș și cuvioasa Matrona, acoperindu-se cu
îmbrăcăminte bărbătească, a petrecut în călugărie vreme îndelungată.
La prolog în această zi s-a pus și pomenirea Cuviosului Iacov
Postnicul. Dar pomenirea lui este în luna Martie, ziua a patra. Acolo veți
putea citi despre viața lui.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna octombrie
|