Minunea ce s-a făcut de Icoana Domnului
nostru Iisus Hristos
(11 octombrie)
În cetatea Viritului locuia un creștin într-o casă, aproape
de școala evreiască, și avea o icoană pe care era zugrăvit chipul Domnului
nostru Iisus Hristos. Iar după o vreme a vîndut casa aceea și a cumpărat altă
casă, luîndu-și toate lucrurile afară numai de icoana Domnului, care a rămas
acolo. Și aceasta s-a făcut după rînduiala lui Dumnezeu. În acea casă unde
era icoana Domnului s-a sălășluit un evreu și, aducîndu-și lucrurile sale,
locuia acolo, dar n-a văzut că icoana Domnului era în casă.
După cîtăva vreme a chemat la ospăț pe alt evreu, prieten
al său, și, ospătînd amîndoi, evreul cel venit în vizită a privit spre peretele
casei și a văzut icoana Domnului, apoi a zis celui ce-l chemase: "Cum tu,
fiind evreu, ții în casă această icoană?". Iar evreul care locuia acolo a
început a se jura și a se blestema, zicînd că pînă acum n-a văzut icoana acolo.
Plecînd acel evreu, a clevetit la preoții lor, spunînd că prietenul său are
în casă icoana lui Iisus Nazarineanul. Și toți s-au umplut de mînie, dar au
tăcut atunci pentru că se făcuse seară.
A doua zi s-a adunat mult popor și împreună cu arhierei și
bătrîni au mers la casa unde era icoana Domnului. Și intrînd înăuntru au găsit
icoana pe care au scos-o afară și au pus-o în mijlocul lor, zicînd: "Precum
părinții noștri au batjocorit pe Iisus, așa și noi să facem cu această icoană".
Și au început a scuipa icoana și a lovi chipul lui Iisus Hristos de o parte
și de alta. După aceea au zis: "Am auzit că părinții noștri pe lemn L-au răstignit
pe Iisus, deci să facem și noi la fel cu această icoană". Și luînd piroane,
le-au bătut în chipul Lui, în mîinile și picioarele Lui și punînd în trestie
un burete de oțet l-au lipit de gura Domnului. După aceasta au adus o suliță
și au poruncit unuia ca să împungă coasta Domnului.
Cum a lovit acela cu sulița în icoană, îndată a început a
curge sînge și apă. Și frică mare i-a cuprins pe toți evreii care au văzut
acea preamărită minune și au umplut un vas din sîngele și apa care au curs.
Apoi au făcut sfat, zicînd: "Să aducem șchiopi, orbi și îndrăciți și să-i
stropim cu sîngele acesta și de se vor vindeca toți, vom crede și noi în Cel
răstignit, pentru că ne-a cuprins frica de minunea aceasta". Au adus mai întîi
un olog din naștere și, cum l-au stropit cu sîngele cel curs din icoana lui
Iisus Hristos, îndată a sărit ologul acela și s-a făcut cu totul sănătos.
După aceasta au adus niște orbi pe care, stropindu-i cu sîngele lui Hristos,
aceștia îndată au văzut. Apoi au adus o mulțime de îndrăciți care s-au vindecat
tot prin stropirea cu acel sînge. Despre aceasta s-a dus vestea în toată cetatea
și toți au alergat să vadă minunea, aducînd pe bolnavii lor; pe cei slăbănogi
și uscați, pe cei care se tîrau și toți luau tămăduire de bolile lor. Atunci
tot poporul evreiesc care era acolo a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos
și, căzînd înaintea icoanei Domnului, au strigat cu lacrimi, zicînd: "Mărire
Ție, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, că faci minuni ca acestea. Mărire Ție,
Hristoase Dumnezeule, că deși părinții noștri Te-au răstignit, noi credem
în Tine și primește-ne pe noi care credem în Tine, Stăpîne".
Toți evreii din cetatea aceea, bărbați, femei și copii, venind
la episcop, l-au rugat cu tot dinadinsul să-i lumineze cu Sfîntul Botez. Și
i-au arătat episcopului icoana Domnului precum și sîngele și apa care au curs
din ea, spunînd toate batjocurile care au fost făcute acelei sfinte icoane.
Iar episcopul, văzîndu-i că s-au pocăit cu adevărat, i-a primit cu bucurie
și, învățîndu-i sfînta credință, i-a botezat pe toți, cu femei și copii, iar
școala lor a făcut-o Biserică Domnului nostru Iisus Hristos. Atunci a fost
mare bucurie în cetatea aceea, nu numai pentru neputincioșii care au fost
tămăduiți, ci și pentru necredincioșii evrei care s-au botezat, căci au primit
sfînta credință pentru minunea care s-a făcut de icoana Domnului. Pentru aceasta,
toți, cu credință și cu dragoste, să facă închinăciune sfintelor icoane, întru
cinstirea și mărirea chipului Ipostasului lui Dumnezeu, care s-a aflat în
chipul omenesc al Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia, împreună cu Dumnezeu
Tatăl și cu Sfîntul Duh, I se cuvine de la toți închinăciunea, în vecii vecilor.
Amin.
În această zi mai facem pomenire și pentru Sfintele Mucenițe
Zenaida și Filonida, rudeniile Sfîntului Apostol Pavel, care, lăsîndu-și averile
lor și lepădîndu-se de cele lumești, au mers la cetatea Dimitriadului și și-au
petrecut viața lor într-o peșteră, tămăduind cu ajutorul puterii lui Hristos
cei care Îl propovăduiau, toate bolile oamenilor care veneau la ele, încît
pe mulți i-au adus la sfînta credință. Și pornindu-se cu mînie necurații închinători
de idoli au năvălit noaptea la ele și le-au ucis cu pietre. Și astfel au adormit
cu fericitul somn.
Tot în această zi mai facem și pomenirea Sinodului al șaptelea
ecumenic, care a avut loc în vremea împăratului Constantin, și a maicii lui
Irina, și în vremea lui Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, adică Sinodului
celor trei sute șaizeci și șapte de sfinți părinți care s-au adunat în Niceea
pentru a doua oară, contra luptătorilor de icoane, pe care i-au și blestemat,
apoi au învățat ca sfintele icoane să fie cinstite și să li se dea cuviincioasa
închinăciune.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna octombrie
|