Minunea ce s-a făcut de Icoana Domnului
nostru Iisus Hristos
(11 octombrie)
În cetatea Viritului locuia un creştin într-o casă, aproape
de şcoala evreiască, şi avea o icoană pe care era zugrăvit chipul Domnului
nostru Iisus Hristos. Iar după o vreme a vîndut casa aceea şi a cumpărat altă
casă, luîndu-şi toate lucrurile afară numai de icoana Domnului, care a rămas
acolo. Şi aceasta s-a făcut după rînduiala lui Dumnezeu. În acea casă unde
era icoana Domnului s-a sălăşluit un evreu şi, aducîndu-şi lucrurile sale,
locuia acolo, dar n-a văzut că icoana Domnului era în casă.
După cîtăva vreme a chemat la ospăţ pe alt evreu, prieten
al său, şi, ospătînd amîndoi, evreul cel venit în vizită a privit spre peretele
casei şi a văzut icoana Domnului, apoi a zis celui ce-l chemase: "Cum tu,
fiind evreu, ţii în casă această icoană?". Iar evreul care locuia acolo a
început a se jura şi a se blestema, zicînd că pînă acum n-a văzut icoana acolo.
Plecînd acel evreu, a clevetit la preoţii lor, spunînd că prietenul său are
în casă icoana lui Iisus Nazarineanul. Şi toţi s-au umplut de mînie, dar au
tăcut atunci pentru că se făcuse seară.
A doua zi s-a adunat mult popor şi împreună cu arhierei şi
bătrîni au mers la casa unde era icoana Domnului. Şi intrînd înăuntru au găsit
icoana pe care au scos-o afară şi au pus-o în mijlocul lor, zicînd: "Precum
părinţii noştri au batjocorit pe Iisus, aşa şi noi să facem cu această icoană".
Şi au început a scuipa icoana şi a lovi chipul lui Iisus Hristos de o parte
şi de alta. După aceea au zis: "Am auzit că părinţii noştri pe lemn L-au răstignit
pe Iisus, deci să facem şi noi la fel cu această icoană". Şi luînd piroane,
le-au bătut în chipul Lui, în mîinile şi picioarele Lui şi punînd în trestie
un burete de oţet l-au lipit de gura Domnului. După aceasta au adus o suliţă
şi au poruncit unuia ca să împungă coasta Domnului.
Cum a lovit acela cu suliţa în icoană, îndată a început a
curge sînge şi apă. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi evreii care au văzut
acea preamărită minune şi au umplut un vas din sîngele şi apa care au curs.
Apoi au făcut sfat, zicînd: "Să aducem şchiopi, orbi şi îndrăciţi şi să-i
stropim cu sîngele acesta şi de se vor vindeca toţi, vom crede şi noi în Cel
răstignit, pentru că ne-a cuprins frica de minunea aceasta". Au adus mai întîi
un olog din naştere şi, cum l-au stropit cu sîngele cel curs din icoana lui
Iisus Hristos, îndată a sărit ologul acela şi s-a făcut cu totul sănătos.
După aceasta au adus nişte orbi pe care, stropindu-i cu sîngele lui Hristos,
aceştia îndată au văzut. Apoi au adus o mulţime de îndrăciţi care s-au vindecat
tot prin stropirea cu acel sînge. Despre aceasta s-a dus vestea în toată cetatea
şi toţi au alergat să vadă minunea, aducînd pe bolnavii lor; pe cei slăbănogi
şi uscaţi, pe cei care se tîrau şi toţi luau tămăduire de bolile lor. Atunci
tot poporul evreiesc care era acolo a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos
şi, căzînd înaintea icoanei Domnului, au strigat cu lacrimi, zicînd: "Mărire
Ţie, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, că faci minuni ca acestea. Mărire Ţie,
Hristoase Dumnezeule, că deşi părinţii noştri Te-au răstignit, noi credem
în Tine şi primeşte-ne pe noi care credem în Tine, Stăpîne".
Toţi evreii din cetatea aceea, bărbaţi, femei şi copii, venind
la episcop, l-au rugat cu tot dinadinsul să-i lumineze cu Sfîntul Botez. Şi
i-au arătat episcopului icoana Domnului precum şi sîngele şi apa care au curs
din ea, spunînd toate batjocurile care au fost făcute acelei sfinte icoane.
Iar episcopul, văzîndu-i că s-au pocăit cu adevărat, i-a primit cu bucurie
şi, învăţîndu-i sfînta credinţă, i-a botezat pe toţi, cu femei şi copii, iar
şcoala lor a făcut-o Biserică Domnului nostru Iisus Hristos. Atunci a fost
mare bucurie în cetatea aceea, nu numai pentru neputincioşii care au fost
tămăduiţi, ci şi pentru necredincioşii evrei care s-au botezat, căci au primit
sfînta credinţă pentru minunea care s-a făcut de icoana Domnului. Pentru aceasta,
toţi, cu credinţă şi cu dragoste, să facă închinăciune sfintelor icoane, întru
cinstirea şi mărirea chipului Ipostasului lui Dumnezeu, care s-a aflat în
chipul omenesc al Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia, împreună cu Dumnezeu
Tatăl şi cu Sfîntul Duh, I se cuvine de la toţi închinăciunea, în vecii vecilor.
Amin.
În această zi mai facem pomenire şi pentru Sfintele Muceniţe
Zenaida şi Filonida, rudeniile Sfîntului Apostol Pavel, care, lăsîndu-şi averile
lor şi lepădîndu-se de cele lumeşti, au mers la cetatea Dimitriadului şi şi-au
petrecut viaţa lor într-o peşteră, tămăduind cu ajutorul puterii lui Hristos
cei care Îl propovăduiau, toate bolile oamenilor care veneau la ele, încît
pe mulţi i-au adus la sfînta credinţă. Şi pornindu-se cu mînie necuraţii închinători
de idoli au năvălit noaptea la ele şi le-au ucis cu pietre. Şi astfel au adormit
cu fericitul somn.
Tot în această zi mai facem şi pomenirea Sinodului al şaptelea
ecumenic, care a avut loc în vremea împăratului Constantin, şi a maicii lui
Irina, şi în vremea lui Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, adică Sinodului
celor trei sute şaizeci şi şapte de sfinţi părinţi care s-au adunat în Niceea
pentru a doua oară, contra luptătorilor de icoane, pe care i-au şi blestemat,
apoi au învăţat ca sfintele icoane să fie cinstite şi să li se dea cuviincioasa
închinăciune.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna octombrie
|
