Pătimirea Sfinților Mucenici Tarah,
Prov și Andronic
(12 octombrie)
În vremea împărăției lui Dioclețian și Maximilian, fiind
în Tarsul Ciliciei judecător Numerie Maxim Antipatul, au fost prinși trei
creștini: Tarah, Prov și Andronic în cetatea Pompeopoliei, care au fost duși
la judecată înaintea lui Antipatul. Și privind spre dînșii Maxim Antipatul,
l-a văzut pe Tarah bărbat bătrîn și cinstit și a zis către dînsul: "Cum te
numești? Căci pe tine se cade mai întîi a te întreba, ca pe cel mai bătrîn
dintre toți". Iar Tarah a răspuns: "Sînt creștin". Și i-a zis Antipatul: "Nu-mi
spune mie credința ta cea necurată, ci spune-mi numele tău". Iar Tarah iarăși
a zis: "Sînt creștin". Apoi Maxim a zis slujitorilor care erau acolo: "Bateți-l
peste gură și spuneți-i să nu răspundă așa înaintea judecătorului". Iar Tarah,
în timp ce era bătut, zicea: "Eu vă spun că sînt creștin și acest nume îmi
este mai scump decît numele cel dat de părinții mei. Iar dacă vreți să-l știți
și pe acesta, vă spun că părinții mei m-au numit Tarah, iar cînd eram ostaș
mă numeau Victor". Apoi Maxim Antipatul l-a întrebat pe el: "De ce neam ești,
Tarahe?" A răspuns Tarah: "Sînt de neam roman și am slulbă de ostaș și sînt
născut în Claudiopol, cetatea Siriei și pentru că sînt creștin am lăsat ostășia".
Antipatul i-a zis: "Nevrednic ai fost de a fi ostaș, însă
spune-mi cum ai ieșit din oaste?" Iar Tarah i-a răspuns: "L-am rugat pe Publion
voievodul și m-a eliberat". Maxim Antipatul a zis: "Cruță-ți bătrînețile tale
și ascultă porunca împăraților noștri ca să ai cinste de la mine. Apropie-te
și jertfește zeilor noștri, de vreme ce și împărații care stăpînesc lumea
se închină lor". Iar Tarah a răspuns: "S-au rătăcit, fiind înșelați de Satana".
Atunci Antipatul a zis către slujitori: "Sfărmați-i fălcile, căci grăiește
împotriva împăraților, spunînd că aceștia s-au rătăcit". Iar Tarah a zis:
"Am grăit și voi grăi astfel, de vreme ce s-au rătăcit ca niște oameni". Iar
Antipatul a zis: "Lasă-ți nebunia ta și jertfește zeilor noștri". Tarah răspunse:
"Eu Dumnezeului meu îi slujesc și Îi aduc jertfă nu cu sînge, ci cu inimă
curată". Antipatul a zis: "Te sfătuiesc să-ți cruți bătrînețile tale și să
lași deșertăciunea creștinească și să jertfești zeilor". Tarah i-a zis din
nou: "Nu voi face această fărădelege de vreme ce iubesc Legea Dumnezeului
meu și nu mă voi depărta de la El". Antipatul a zis: "Alta este legea pe care
se cade a o păzi". Iar Tarah a răspuns: "O! ce nebunie! Pieritoare este legea
voastră care vă poruncește vouă, păgînilor, să cinstiți pietrele și lemnele,
lucruri făcute de mîini omenești și să vă închinați lor". Și Antipatul a poruncit
celor ce stăteau de față să-l lovească pe Tarah peste grumaz, iar mucenicul,
răbdînd loviturile, zicea: "Nu mă voi depărta de la mărturisirea aceasta care
mă mîntuiește". Antipatul a zis: "Eu te voi întoarce de la această nebunie
și te voi face înțelegător".
Mucenicul i-a zis: "Fă ceea ce voiești, ai stăpînire asupra
trupului meu, dar nu și asupra sufletului meu". Maxim Antipatul a spus: "Dezbrăcați
hainele de pe dînsul și să fie bătut cu toiege". Iar Tarah, pe cînd era bătut,
grăia: "Acum într-adevăr m-ai făcut înțelept și priceput, căci cu aceste bătăi
mai mult nădăjduiesc spre Dumnezeu și spre Fiul Lui". Iar Antipatul a zis:
"Nedreptule și blestematule! Ai spus înainte că unui Dumnezeu slujești, și
acum mărturisești doi, adică pe Dumnezeu și pe Hristos, Fiul Lui. Apoi cum
slujești la acești doi, iar de zeii noștri cei mulți te lepezi?" A răspuns
Tarah: "Eu mărturisesc pe Unul, adevăratul Dumnezeu". A zis antipatul: "N-ai
numit tu pe Dumnezeu și pe Hristos?"
Tarah i-a zis: "Hristos este Fiul lui Dumnezeu, deopotrivă
după Dumnezeire cu Tatăl și cu Duhul Sfînt, nădejdea tuturor creștinilor;
și, pătimind pentru El, ne mîntuim". Maxim Antipatul a zis: "Lasă vorba multă
și jertfește zeilor noștri". Iar Tarah a răspuns: "Nu sînt mare vorbitor,
dar grăiesc adevărul; tot așa am crezut și acum șaizeci și cinci de ani și
de la adevăr nu mă îndepărtez". Iar un sutaș, cu numele Dimitrie, care era
acolo, a zis: "O! omule, cruță-te pe tine și închină-te zeilor, ascultă sfatul
meu". Tarah a răspuns: "Depărtează-te de la mine cu sfatul tău, slujitor al
Satanei". Apoi Maxim Antipatul a poruncit ca pătimitorul lui Hristos să fie
legat cu lanțuri mari de fier și să fie aruncat în temniță. După aceea antipatul
a zis către slujitor: "Aduceți-mi pe altul". Iar Dimitrie sutașul a zis: "Iată,
stăpîne, stă de față înaintea ta".
Iar Numerie Maxim Antipatul, văzînd pe celălalt creștin stînd
înaintea lui, a zis: "Spune-mi mai întîi numele tău". Iar cel ce stătea înaintea
lui a răspuns: "Cel dintîi și cel mai cinstit nume pe care îl am este numele
de creștin, iar celălalt nume, pus de oameni, este Prov". Antipatul l-a întrebat:
"De ce neam ești Prove?" Iar Prov a răspuns: "Tatăl meu era din Tracia și
eu m-am născut în Perghia Pamfiliei și sînt creștin". Maxim Antipatul a zis:
"La nimic nu-ți folosește numele de creștin. Ascultă-mă pe mine, jertfește
zeilor dacă vrei să fii cinstit de boieri și nouă să ne fii prieten". Prov
a răspuns: "Nu voiesc cinste de la stăpînitori și nu doresc prietenia voastră,
pentru că slava și mulțimea bogățiilor mele le-am lăsat ca să slujesc Dumnezeului
Celui viu". Antipatul a zis: "Dezbrăcați-l, întindeți-l jos și bateți-l cu
vîne de bou". Și bătîndu-l pe Sfîntul Prov, sutașul Dimitrie, i-a zis: "O!
omule, vezi sîngele tău curgînd pe pămînt, deci cruță-te pe tine".
Prov i-a răspuns: "Trupul meu este în mijlocul vostru, dar
chinurile nu mă clatină în credința mea". Maxim Antipatul a zis: "Oare lăsa-vei
deșertăciunea ta, ori vei rămîne în împietrirea ta?" Atunci Prov i-a zis:
"Nu sînt deșert, ci sînt mai îmbărbătat decît voi întru Domnul". Atunci Antipatul
a zis către slujitori: "Întoarceți-l și bateți-l și pe pîntece". Iar Prov,
în acea cumplită bătaie a zis: "Doamne ajută-mi mie, robul Tău". Antipatul
a spus slujitorilor săi: "Bateți-l și-l întrebați: unde este ajutorul lui?"
Prov a răspuns: "Ajutorul meu îmi ajută și-mi va ajuta, pentru că nesocotesc
chinurile tale la care mă supui și nu mă plec din cauza lor la voia ta". Maxim
Antipatul a zis: "Caută la trupul tău, ticălosule, pentru că pămîntul s-a
umplut de sîngele tău". Prov i-a răspuns: "Aceasta s-o știi: atunci cînd trupul
meu pătimește pentru Hristos, sufletul meu se tămăduiește și învie". Și judecătorul
a poruncit ca să înceteze de a-l mai bate pe sfînt și a zis: "Legați-i cu
fiare mîinile și picioarele și aruncați-l în temniță și să nu lăsați pe nimeni
să meargă la dînsul și să nu aibă nimeni grijă de el".
După aceasta, la porunca lui Maxim Antipatul, a fost adus
la judecată al treilea creștin și fiind întrebat ce nume are acesta a răspuns:
"Sînt creștin". Antipatul a zis: "Cei care au fost aici înaintea ta nici un
folos n-au avut de numele acesta, de aceea ți se cade ca în alt chip să răspunzi".
Iar el a răspuns: "Numele de obște între oameni îmi este Andronic". Maxim
Antipatul i-a zis: "De ce neam ești Andronic?" Andronic a răspuns: "Sînt de
neam cinstit, fiu al unuia dintre cei mai de frunte cetățeni ai Efesului".
Apoi Maxim Antipatul i-a spus: "Cruță-te pe tine și ascultă-mă ca pe un tată,
pentru că cei care au fost înaintea ta aici și au grăit vorbe nebune nimic
bun n-au aflat, iar tu cinstește pe zeii care sînt mai mari și sînt părinții
noștri". Andronic i-a zis: "Bine i-ai numit pe ei părinți; căci voi aveți
tată pe Satana și sînteți fii ai diavolului și faceți voia lui". Maxim Antipatul
a zis: "Tot încă mă defăimezi pe mine, tinere? Oare nu știi că acum îți sînt
pregătite chinurile cele grozave?"
Andronic a răspuns: "Nu cumva ți se pare judecătorule că
eu sînt nebun ca să fiu mai prejos decît pătimitorii care au fost înaintea
mea? Sînt gata la toate chinurile" Iar sutașul Dimitrie a zis către Andronic:
"Ticălosule, ascultă porunca mai înainte de a-ți cădea carnea de pe oase".
Iar Andronic i-a răspuns: "Mai bine este să piară trupul meu, decît să faceți
cu sufletul meu ceea ce voiți". Maxim Antipatul a zis: "Ascultă de noi și
jertfește zeilor, mai înainte de a pieri". Andronic a răspuns: "Din tinerețele
mele niciodată n-am slujit zeilor și nici acum nu voi jertfi lor". Iar Maxim
Antipatul a zis: "Răniți-i trupul". Apoi Anxie, un sutaș din altă ceată, stînd
acolo a zis către Andronic: "Supune-te antipatului, căci ca un tată te sfătuiesc
să faci aceasta". Andronic i-a răspuns: "Ești bătrîn și nu ai înțelepciune
dacă îmi dai un asemenea sfat ca să mă închin pietrelor și să jertfesc diavolilor".
Iar cînd era bătut, antipatul i-a zis: "Au nu simți durerile în aceste chinuri
cumplite? Pentru ce nu ai milă de tine însuți și nu te depărtezi de la deșertăciunea
ta care nu poate să te mîntuiască pe tine?" Andronic i-a răspuns: "Aceea ce
tu numești deșertăciune îmi este mărturisire foarte bună, căci am toată nădejdea
în Domnul, iar înțelepciunea ta cea vremelnică va pieri cu moarte veșnică".
Antipatul i-a zis: "Cine te-a învățat nebunia aceasta?" Iar Andronic a răspuns:
"Cuvîntul cel ce viază și întru care viem, Domnul din ceruri este nădejdea
învierii noastre". Maxim Antipatul a zis: "Lasă-ți nebunia ta pînă ce nu începem
a te chinui cu cele mai cumplite chinuri". Andronic a răspuns: "Trupul meu
este pus înaintea ta. Ai stăpînire asupra lui, fă cu el ce voiești". Antipatul
a zis: "Bateți-l peste gură". Andronic a răspuns: "Să vadă Domnul pentru ce
mă chinui ca pe un ucigaș de oameni".
Iarăși a zis antipatul: "Pentru ce nu asculți poruncile împărătești
și socotești întru nimic judecata mea?". Andronic a răspuns: "Pentru că nădăjduiesc
spre Dumnezeu și spre mila și dreptatea Lui, de aceea cutez și pătimesc toate
acestea". Judecătorul a zis: "O! vrednicule de moarte! Oare au greșit împărații?"
Andronic i-a răspuns: "În adevăr au greșit, căci de veți voi să înțelegeți,
veți cunoaște că este mare păcat și fărădelege a aduce jertfe diavolilor".
Iar judecătorul a zis către cel care îl bătea: "Întoarceți-l și împungeți-l
între coaste". Și Andronic îi grăia: "Înaintea ta sînt, chinuie-mi trupul
cum voiești". Și aceasta făcîndu-se, Andronic a zis: "S-a întărit în bătăi
trupul meu". Judecătorul a răspuns: "După puțin timp nu vei mai fi". Andronic
a răspuns: "Nu mă tem de îngrozirea ta. Cugetul meu este mai bun decît scornirile
răutății tale, de aceea nu mă îngrijesc de chinuri". Iar antipatul a zis către
slujitori: "Puneți fiare pe grumazul lui, ferecați-i picioarele și să faceți
de strajă lîngă el".
După un timp oarecare, Numerie Maxim Antipatul a venit iarăși
la judecată și i-a supus pe creștini la întrebări. Mai întîi a silit pe Tarah,
ca fiind cel mai bătrîn, să jertfească idolilor, făgăduindu-i mare cinste.
Iar după ce Tarah, nu numai că nu s-a supus, ci chiar răspundea cu asprime
judecătorului, atunci judecătorul a poruncit ca să-i sfărîme gura cu pietre
și să-i zdrobească dinții. Apoi a zis către slujitori: "Aduceți foc și întindeți-i
mîinile și puneți foc pe dînsele". Tarah a zis: "Nu mă tem de focul tău vremelnic,
ci mă tem ca nu cumva, învoindu-mă cu păgînătatea ta, să cad în focul cel
nestins". Și cînd au pus foc pe mîinile lui, Maxim Antipatul i-a zis: "Iată,
se ard cu foc mîinile tale. Pentru ce nu-ți lași nebunia ta și nu jertfești
zeilor?" Tarah a răspuns: "Cu asprimea ta vrei să mă aduci la această nebunie,
încît să mă învoiesc cu dorința ta? Să știi că, avînd ajutorul Dumnezeului
meu, mă întăresc întru toate și sînt gata la toate chinurile ce-mi pregătești".
După aceasta antipatul a poruncit să-l spînzure cu capul în jos și să pună
fum otrăvitor dedesubt; amestecînd apoi oțet cu sare, să-l toarne în nările
lui. Și chinuind în multe chipuri pe Prov și pe Andronic, bătîndu-i, arzîndu-i,
strujindu-i cu fiare ascuțite și presărîndu-le sare pe răni, dar nesporind
nimic, a poruncit să-i pună în lanțuri pînă a doua zi.
A doua zi Maxim Antipatul a zis către Dimitrie sutașul: "Să
chemi la mine pe necurații creștini". Sutașul i-a răspuns: "Iată, stau înaintea
ta, stăpîne". Antipatul a zis către Tarah: "Tot nu te-ai săturat de chinuri,
de bătăi și de lanțuri? Ascultă-mă, Tarahe, lasă-ți credința ta care nu-ți
folosește la nimic și jertfește zeilor prin care toate se țin". Tarah a răspuns:
"Nu poate să fie neadevăr mai mare decît acesta, de vreme ce nu aceștia au
putut să rînduiască lumea aceasta, căci lor le este gătit focul și veșnicile
munci și nu numai lor, ci și tuturor celor ce fac voia lor". Antipatul a zis:
"Dar nu încetezi nici acum, necuratule? Nu știi că pentru cuvintele tale fără
de rușine îndată voi lua capul tău și așa mai curînd vei sfîrși cu chinurile?"
Tarah a răspuns: "Aceasta am dorit de la început ca să se scurteze durerile
mele cu moarte grabnică, iar acum lungește-mi chinurile ca să crească întru
Domnul puterea credinței mele". Atunci antipatul a zis: "Vor pătimi cu tine
și prietenii tăi și vor muri după lege".
Tarah a răspuns: "Vorbești nebunie, făgăduindu-ne nouă moarte:
pentru că numai acei care fac răutăți mor, iar noi cei ce nu știm răul și
pătimim pentru Domnul nostru, așteptăm ca de la Dînsul să luăm răsplată".
Antipatul a zis: "Blestematule și necuratule! Ce fel de răsplată așteptați,
cînd viețuiți întru fărădelege?" Tarah i-a răspuns: "Nu se cade ție, necredinciosule,
să știi ce fel de răsplătire ne-a pregătit nouă Domnul în ceruri, pentru care
răbdăm furia mîniei tale". Maxim a zis: "Dar grăiești cu mine cu așa îndrăzneală
ca și cum ai fi prietenul meu?" Iar Tarah a răspuns: "Nu sînt prietenul tău,
dar fiind întărit de Dumnezeu am voie să grăiesc așa și nimeni nu poate să
mă oprescă". Și Maxim a zis: "Îndrăzneala pe care o ai tu o voi dezrădăcina
din tine, necuratule!" Tarah a răspuns: "Nimeni nu poate să ia această putere
de la mine, nici tu, nici împărații tăi, nici tatăl vostru Satana".
Maxim Antipatul a zis: "Legați-l, de vreme ce este nebun".
Tarah a răspuns: "De aș fi fost nebun, m-aș fi învoit cu păgînătatea ta".
Antipatul, legînd pe sfînt, i-a zis: "Jertfește zeilor mai înainte, pînă ce
nu te voi chinui după faptele tale". Tarah a răspuns: "Fă ceea ce voiești,
necuratule!" Și Maxim a zis: "Să nu socotești că te voi pierde deodată, ci
neîncetat te voi chinui pînă te voi ucide, iar rămășițele trupului tău le
voi da spre hrană fiarelor". Atunci Tarah i-a spus: "Nu făgădui cu cuvintele,
ci cu lucrul. Fă degrabă ceea ce voiești să faci". Iar Maxim i-a zis: "Socotești
că după moartea ta niște femei oarecare vor îngropa cu arome trupul tău?"
Și în continuare a spus: "De aceea am să am grijă ca să pierd cu desăvîrșire
trupul tău". Și Tarah a răspuns: "Și acum și după moarte fă ce vrei cu trupul
meu". Maxim i-a zis din nou: "Jertfește mai întîi zeilor". Iar Tarah i-a răspuns:
"Nelegiuitule, ți-am spus de atîtea ori că nu voi jertfi zeilor". Atunci Maxim,
judecătorul, a spus către slujitori: "Sfărmați-i fața și gura". Și făcîndu-se
acestea, Tarah a grăit: "Fața mea ai pierdut-o, iar sufletul mi l-ai înviat".
Judecătorul a zis: "Ticălosule, încetează cu vorbele tale
cele deșarte și jertfește zeilor, ca să te poți izbăvi de chinurile acestea".
Tarah a răspuns: "Mă socotești că sînt nebun și că, nădăjduind spre Domnul,
nu voi putea petrece în cer? Tu viețuiești cu trupul o vreme, iar sufletul
tău în veci ți-l vei pierde". Atunci antipatul a zis către slujitori: "Înroșiți
o țeapă de fier și puneți-o în fălcile lui". Răbdînd și aceasta, Tarah a zis:
"Și mai mari decît aceste chinuri de îmi vei face, nu vei îndupleca pe robul
lui Dumnezeu să jertfească idolilor". Apoi judecătorul a poruncit ca, aducînd
un brici, să-i fie tăiate urechile și să-i fie jupuită pielea de pe cap și
să-i pună cărbuni aprinși pe cap. Iar Tarah grăia: "Chiar de vei porunci să-mi
jupoaie tot trupul, nu mă voi depărta de la Dumnezeul meu Care mă întărește
ca să sufăr armele războiului tău". Făcîndu-se toate acestea, antipatul a
zis: "Ardeți în foc alte țepușe și le puneți la subțiorile lui". Și Tarah,
răbdînd și aceasta, grăia: "Să caute Domnul din ceruri și să te judece pe
tine". Și antipatul l-a întrebat: "Pe care domn chemi, blestematule". Iar
Tarah a răspuns: "Chem pe Domnul pe care tu nu-L știi, pe Cel ce va răsplăti
fiecăruia după faptele lui". Iar antipatul a poruncit ca să fie pus sub strajă
și să fie adus altul la cercetare. Dimitrie sutașul a zis: "Iată stăpîne,
înaintea ta stă Prov". Și antipatul a grăit: "Te sfătuiesc pe tine, Prove,
să iei seama să nu cazi în chinuri ca cel de mai înaintea ta, care a stat
în a lui încăpățînare și s-a căit de aceasta; deci jertfește acuma zeilor
ca să fii cinstit și de noi și de zei!"
A răspuns Prov: "Gîndul nostru este unul; cu o inimă slujim
lui Dumnezeu, iar tu nu nădăjdui să auzi altceva de la noi, căci destule ai
auzit și ai văzut și știi că nu poți să ne întorci pe noi de la Dumnezeu.
Iată, înaintea ta stau astăzi, neînspăimîntîndu-mă de cel cu care mă îngrozești.
Deci ce aștepți mai mult?" Antipatul a zis: "V-ați sfătuit întru răutatea
voastră să vă lepădați de zei". Apoi a poruncit ca să-l lege și să-l spînzure
cu capul în jos, zicîndu-i: "Cruță-ți trupul mai înainte de a te chinui, pentru
că vezi ce fel de chinuri sînt pregătite pentru tine". Prov i-a răspuns: "Fă
ce vrei, căci toate chinurile cele gătite pentru mine vor fi spre mîngîierea
sufletului meu". Iar antipatul a zis către slujitori: "Ardeți țepile și frigeți-i
coapsele lui ca să nu mai vorbească ca un nebun". Iar Prov a grăit: "Pe cît
de nebun mă socotești că sînt, pe atît de înțelept sînt în Legea Dumnezeului
meu". Antipatul iarăși a zis către slujitori: "Țepile cele arse în foc să
le înfigeți în spatele lui". Iar Prov, răbdînd, a grăit: "Să vadă Domnul din
ceruri smerenia și răbdarea mea".
După aceasta, judecătorul a poruncit să aducă zeilor jertfă
de carne și vin și a zis: "Turnați-i pe gît vinul și carnea să i-o băgați
cu de-a sila în gura lui". Și cînd slujitorii făceau aceasta, Prov a zis:
"Să caute Domnul dintru înălțimea scaunului Său și să vadă sila aceasta și
să te judece pentru fapta ta". Judecătorul a zis: "Multe ai răbdat, ticălosule,
și iată, acum ai primit jertfă". A răspuns Prov: "N-ai făcut un lucru mare
că m-ai silit. Domnul cunoaște voia mea". Iar Maxim judecătorul a zis: "Ai
mîncat și ai băut din cele jertfite zeilor". Și Prov a răspuns: "Știe Domnul
și vede silnicia pe care o rabd". Și judecătorul a poruncit slugilor sale:
"Împungeți-i pulpele cu țepușe înroșite în foc". Iar Prov i-a zis: "Nici focul,
nici chinurile, nici tatăl tău, Satana, nu vor putea să-l înduplece pe robul
lui Dumnezeu de la mărturisirea lui". Antipatul a zis: "Înroșiți în foc piroane
ascuțite, ca să le bateți în mîinile lui".
Prov a grăit: "Mulțumesc Ție, Doamne, că ai făcut ca și mîinile
mele să pătimească pentru numele Tău". Antipatul a zis: "Pentru chinurile
cele multe ți-ai pierdut mintea". A răspuns Prov: "Stăpînirea ta cea mare
nu numai că te-a înnebunit, ci te-a și orbit, pentru că nu știi ce faci".
Antipatul a zis: "Neputinciosule cu trupul, îndrăznești a grăi unele ca acestea
asupra mea, căci ți-am lăsat ochii nevătămați?" Și a poruncit să-i scoată
ochii. Făcîndu-se și aceasta, Prov a zis: "Deși ochii trupului meu i-ai luat,
însă ochii cei vii ai credinței nu vei putea să-i iei niciodată". Antipatul
a zis: "După asemenea chinuri oare mai nădăjduiești să rămîi viu? Sau aștepți
ca să te lăsăm să mori cu pace?" Prov i-a răspuns: "Pentru aceasta mă nevoiesc,
ca să săvîrșesc mărturisirea cea bună și întregă și să fiu ucis de tine fără
de milă". Iar antipatul a zis către slujitori: "Luați-l, de aici, legați-l
și să fie păzit de străji, ca să nu vină la dînsul cineva din cunoscuții lui
și să-l fericească pentru chinurile îndurate".
După aceasta antipatul a zis: "Aduceți-mi-l înainte pe Andronic".
Sutașul a răspuns: "Iată, stăpîne, înaintea ta stă Andronic". Antipatul a
zis către Andronic: "Jertfește zeilor ca să fii dezlegat din legături". Și
Andronic a răspuns: "Să nu fie aceasta niciodată, o! judecătorule, ca să fac
ceva împotriva Dumnezeului meu!". Antipatul a zis: "Ești îndrăcit, Andronic".
Iar Andronic i-a răspuns: "Dacă aș fi îndrăcit, eu m-aș fi învoit cu tine,
dar mărturisind pe Domnul meu nu sînt îndrăcit, ci tu ești îndrăcit și orb,
căci faci lucruri diavolești". Antipatul a zis către slujitori: "Faceți snopi
de rogoz și puneți-i în ulei încins și ardeți-i pîntecele". Și slujitorii,
îndată, dezlegîndu-l pe Andronic și întinzîndu-l la pămînt, au pus o mulțime
de rogoz în ulei încins și l-au aprins pe pîntecele lui". Iar Andronic grăia:
"Chiar de mă vei arde cu totul, nu mă vei birui, necuratule, pentru că Domnul
meu căruia mă închin mă ajută". Antipatul a zis: "Înfierbîntați țepușe și
puneți-le între degetele lui".
Andronic a zis: "Vrăjmaș al lui Dumnezeu și nebunule! Ești
cu totul plin de scorniri diavolești. Vezi trupul meu topit de chinuri și
ți se pare că mă tem de tine. Nu mă tem, căci am lîngă mine pe Hristos, Fiul
lui Dumnezeu". Antipatul a zis: "Nelegiuitule, nu știi pe cine chemi. Căci
acest om a fost chinuit de Pilat, iar muncile suferite de El au fost scrise".
Atunci Andronic a spus: "Să amuțești, necuratule, căci nu ți se cade ție să
grăiești rău de Dînsul". Iar antipatul a răspuns: "Ce folos îți este ție că
nădăjduiești spre Omul Acela pe care îl numești Hristos?" Andronic i-a răspuns:
"Cu adevărat am folos și mare răsplătire și pentru El rabd toate acestea".
Atunci antipatul a zis către slujitori: "Deschideți-i gura și puneți-i în
ea carne jertfită zeilor și turnați vin". Și făcîndu-se acestea, Andronic
a zis: "Doamne, Doamne, vezi nevoia ce rabd". Antipatul i-a zis: "Pînă cînd
vei pătimi în chinuri? Căci, iată, acum ai gustat jertfele zeilor noștri".
Iar Andronic i-a răspuns: "Să piară toți cei ce se închină idolilor celor
ciopliți, și tu și împărații tăi!" Antipatul i-a răspuns: "O! nebunule, batjocorești
pe împărații care au adus pace pentru mulți ani?" Iar Andronic a răspuns:
"Eu am blestemat pe pierzătorii și băutorii de sînge, pe cei ce strică pacea,
pe care Domnul cu brațul Său cel tare îi va tulbura și-i va pierde". Iar antipatul
a zis către slujitori: "Puneți un fier în gura lui și sfărmați-i dinții, apoi
să-i tăiați limba lui cea hulitoare și la urmă să i-o ardeți cu foc, ca să
se învețe a nu mai huli pe împărați". Și slujitorii au făcut toate cele poruncite
de judecător și după aceasta l-au pus pe Andronic sub strajă.
Pînă aici sînt pătimirile sfinților, cele scrise de notarii
judecătorilor, care au scris chiar în vremea cînd sfinții erau judecați și
chinuiți. Iar celelalte pătimiri, precum și moartea sfinților au fost scrise
de trei bărbați dreptcredincioși: Macarie, Felix și Verie, care au fost de
față la sfîrșitul sfinților mucenici și au scris o carte pentru cei credincioși,
povestind cele ce urmează:
"Numerie Maxim, antipatul Ciliciei, chemînd pe Terentian,
jertfitorul Ciliciei, i-a poruncit ca a doua zi să fie pregătită priveliștea
în care urma ca mucenicii să fie dați spre mîncare fiarelor. Și a doua zi
de dimineață bărbații și femeile au ieșit să vadă acea priveliște care avea
loc cam la o mie de pași departe de cetate. Cînd s-a terminat pregătirea,
Maxim Antipatul a mers să vadă, iar noi stam la un loc ascuns și priveam cu
frică. Mai întîi a dat pe alți osîndiți să fie mîncați de fiare și care erau
o mulțime. Apoi Maxim a poruncit ostașilor ca să-i aducă pe creștinii mucenici,
Tarah, Prov și Andronic. Iar ostașii i-au silit pe oameni să-i aducă pe mucenici,
pentru că ei nu puteau să umble din pricina rănilor celor multe. Iar noi,
cînd i-am văzut pe ei mergînd la acel cumplit chin, întorcîndu-ne fețele,
am plîns. Apoi i-au aruncat pe sfinți în mijlocul fiarelor și văzînd asemenea
priveliște a intrat spaima în toți și au început a protesta împotriva lui
Maxim care a judecat astfel. Și mulți au plecat de la priveliștea aceea vorbind
rău de Maxim și de cruzimea lui cea de fiară. Maxim, văzînd acest lucru, a
poruncit ostașilor să-i însemne pe cei ce vorbeau rău despre el, ca mai pe
urmă să cerceteze pricinile.
Apoi a poruncit ca să fie slobozite fiarele asupra mucenicilor
și pentru că ele nu s-au atins de dînșii, a poruncit să fie bătuți toți cei
ce au rînduit priveliștea aceea, poruncindu-le ca să sloboadă alte fiare mai
cumplite asupra mucenicilor. Și a fost slobozit un urs, care în acea zi a
ucis trei oameni. Și cînd s-a apropiat de Andronic, ursul a început să-i lingă
rănile. Iar Andronic îl întărîta pe urs ca să-l sfîșie, dar ursul se arăta
blînd. Atunci antipatul a poruncit purtătorilor de suliță să-l ucidă pe urs.
Iar Terentian, temîndu-se de Maxim Antipatul, se sîrguia să dea drumul asupra
mucenicilor unei leoaice care era trimisă din Antiohia de Irod. Și dînd drumul
la leoaică, priveliștea a înfricoșat pe cei adunați acolo, pentru că leoaica,
fugind încoace și în colo, voia să scape. Dar, venind la mucenici, și-a plecat
genunchii și s-a culcat înaintea lui Tarah, iar el, alungînd-o cu mîna, o
întărîta ca să-l mănînce, dar leoaica stătea lîngă Tarah de parcă era o oaie
blîndă. Și s-a făcut zgomot mare atunci pentru acea minune. Și Maxim Antipatul,
încruntîndu-se și mîniindu-se cumplit, a poruncit slujitorilor săi s-o întărîte
pe leoaică. Și leoaica, răcnind tare, s-a dus la ușă și a început să roadă
ușa cu dinții. Și poporul, temîndu-se, a început a striga: "Deschideți ușa
că leoaica o va sfărîma". Maxim, mîniindu-se, a chemat pe Terentian și i-a
poruncit să-i ucidă pe sfinții mucenici și el i-a împuns cu săbiile și a tăiat
în bucăți pe Tarah, Prov și Andronic.
Așa s-au sfîrșit acești sfinți mucenici. Și Maxim, plecînd
de acolo, a lăsat ostași să străjuiască trupurile mucenicilor, poruncind ca
trupurile lor să fie amestecate cu trupurile necuraților, ca să nu fie recunoscute
și furate de creștini. Iar noi, văzînd acestea, ne-am rugat Domnului ca să
ne dea îndemînare să putem lua în taină trupurile lor. După aceasta, apropiindu-ne,
am văzut pe străjeri cinînd și stînd împrejurul focului aprins pentru straja
nopții și, plecînd genunchii, am rugat pe Domnul nostru Iisus Hristos să împlinească
dorința noastră și să ne trimită ajutor din cer pentru a putea lua trupurile
sfinților mucenici. Și îndată s-a cutremurat pămîntul de tunete și fulgere
și de ploaie cu furtună. Noi iarăși ne-am rugat și, apropiindu-ne de trupuri,
am găsit focul stins și nu mai era acolo nici un ostaș, pentru că toți fugiseră
din pricina furtunii. Și am ridicat mîinile spre cer și l-am rugat pe Domnul
să ne arate cu un semn adevărat care sînt moaștele sfinților mucenici, și
să le putem găsi pe cele adevărate în mulțimea de trupuri. Noaptea era foarte
întunecoasă și, deodată, trei luminări ca niște stele s-au arătat deasupra
moaștelor sfinților pe care, luîndu-le în taină, ne-am dus, călăuziți de luminile
cele cerești care mergeau înaintea noastră și cărora noi le-am urmat; am trecut
de cealaltă parte a muntelui și după aceea luminile cele cerești nu s-au mai
văzut. Găsind acolo o peșteră săpată în piatră, am pus trupurile sfinților
acolo și am întărit intrarea ca să nu fie aflată de cei necredincioși. După
aceasta am mers în cetate ca să aflăm ce se întîmplă și i-am găsit pe străjeri
uciși de Maxim. Iar noi am mulțumit Domnului nostru Iisus Hristos care viețuiește
în vecii vecilor.
Noi: Macarie, Felix și Verie, voim ca cealaltă vreme a vieții
noastre s-o petrecem cu dînșii, ca în același loc să fie îngropate trupurile
noastre, iar sufletele noastre să se învrednicească a se sătura în cer de
viața cea veșnică, împreună cu sfinții pătimitori. Iar pe cei ce îi trimitem
la voi cu această scrisoare, să-i primiți întru frica Domnului nostru Iisus
Hristos. Și ne rugăm vouă să ne pomeniți și pe noi, ca să fie cu voi darul
lui Dumnezeu. Amin.
Scrisă de notarii judecătorilor, în vremea cînd sfinții erau
întrebați la judecată. Mai apoi manuscrisul s-a răscumpărat cu mare preț de
către credincioși și a fost transcris, după care, mai pe urmă a scris-o Sfîntul
Simeon Metafrast.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna octombrie
|