Cuviosul Părintele nostru Ioan de
la Rila
(19 octombrie)
Sfîntul cuvios părintele nostru Ioan, cel mare între postnici,
era din hotarele slăvitei cetăți Sredsca, din satul care se numea Scrina,
în vremea împărăției iubitorului de Hristos, Petru, împăratul româno-bulgar,
și al împăratului grecesc Constantin Diogen, avînd părinți dreptcredincioși.
După încetarea din viață a părinților săi, toate cele rămase le-a împărțit
la săraci, căci din tinerețe a iubit pe Dumnezeu și, luînd chip monahicesc,
a ieșit din țarina sa, neavînd pe trupul său decît o haină de piele. Suindu-se
într-un munte înalt și pustiu, se nevoia acolo cu viață îmbunătățită, hrănindu-se
cu buruieni sălbatice. După puțină vreme, din îndemnare diavolească, au năpădit
noaptea asupra lui tîlharii și, bătîndu-l foarte mult, l-au izgonit de acolo.
Iar Ioan, plecînd din muntele acela, s-a sălășluit în pustiul Rilei și, intrînd
într-un copac scorburos, petrecea în post, în rugăciune și în lacrimi, rugîndu-se
lui Dumnezeu neîncetat. În acel loc a locuit șaizeci de ani, hrănindu-se numai
cu buruieni. Față omenească n-a văzut, ci numai fiare sălbatice.
Văzînd Dumnezeu marea răbdare a lui Ioan, a poruncit ca în
acel loc să crească mazăre și cu aceasta s-a hrănit fericitul mulți ani. Apoi,
niște păstori, văzîndu-l, au spus despre dînsul altor oameni și au început
oamenii a veni la dînsul, aducîndu-și bolnavii lor și cîștigînd sănătate cu
sfintele lui rugăciuni. Vestea despre cuviosul Ioan s-a dus în tot pămîntul
acela și mulți, rîvnind la îmbunătățita viață a sfîntului, au vrut să locuiască
cu dînsul. Au făcut biserică în peștera care era în apropiere, apoi au întemeiat
mănăstire, avînd începător și păstor pe cuviosul Ioan. Iar el, avînd grijă
bine de turma sa, a adus la Domnul pe mulți și a făcut minuni. Ajungînd la
adînci bătrîneți, și-a dat obștescul sfîrșit cu pace, mutîndu-se la neîmbătrînita
fericire. A fost îngropat de ucenicii săi, cărora li s-a arătat după o vreme
oarecare, poruncindu-le să mute moaștele lui în cetatea Sredsca, iar ei, descoperind
mormîntul, au văzut trupul sfîntului întreg, nedat stricăciunii și bună mireasmă
slobozind. Au preamărit pe Domnul și cu cinste l-au mutat la Sredsca, punîndu-l
în Biserica Sfîntului evanghelist Luca. Mai pe urmă s-a zidit o biserică foarte
frumoasă în numele lui și a fost pus în ea trupul cuviosului care făcea minunate
și preamărite tămăduiri.
Trecînd multă vreme, craiul unguresc, pornindu-se cu multă
oaste asupra pămîntului grecesc, l-a prădat și, ajungînd la cetatea Sredsca,
a luat racla cu trupul cuviosului - căci auzise de minunile sfîntului - și
a poruncit să ducă cu cinste racla în țara sa și să-l pună în biserica din
cetatea care se numea Ostrogoma. Arhiepiscopul Ostrogomei, auzind că cuviosul
Ioan de la Rila este plăcut înaintea lui Dumnezeu și preamărit prin minuni
în toate țările, nu credea. "Nu știu pe acesta a fi pomenit în scripturile
cele vechi", zicea el. Atunci nu voia să meargă să se închine sfîntului. Și
de năprasnă s-a legat limba lui cu amuțire. El, cunoscînd pricina amuțirii
lui, căci hulise pe cuviosul, a alergat degrabă la racla sfîntului și, căzînd
la pămînt, l-a sărutat, cerînd iertare. Iar sfîntul Ioan, plăcutul lui Dumnezeu,
ascultînd degrabă pe arhiepiscop, în același ceas i-a dezlegat limba și iar
i-a dat graiul curat. Apoi el, cîștigînd tămăduire, cu plîngere își mărturisea
la toți greșeala săvîrșită.
Alte multe și preamărite minuni și tămăduiri a făcut sfîntul
în pămîntul unguresc. Socotindu-le pe toate acestea craiul, minunîndu-se de
preamăritele minuni ale sfîntului și cuprinzîndu-se de spaimă mare, a împodobit
racla lui cu argint și cu aur și, sărutînd moaștele lui, le-a trimis cu mare
cinste înapoi la Sredsca și iarăși s-au așezat moaștele lui în sfînta sa biserică,
în anul 6605 sau 1090 după Hristos.
Nu după multă vreme, Dumnezeu a binevoit să înnoiască iarăși
stăpînirea româno-bulgară cea învechită de silnicia grecească și a înălțat
fruntea împărăției româno-bulgărești, prin iubitorul de Hristos împăratul
Ioan Asan. Acesta, la începutul împărăției sale, înnoind cetățile cele căzute
și întărindu-le, umbla cu oastea, supunînd orașe și luînd cetăți. Apoi, ajungînd
și la Sredsca și pustiind-o, a văzut pe sfîntul și cuviosul Ioan de la Rila
și, auzind cele preamărite despre dînsul, s-a închinat sfintei racle și, sărutînd
cinstitele lui moaște, le-a mutat cu slavă în împărăteasca sa cetate Tîrnovo,
prin Vasile patriarhul. Acolo le-a pus în biserica cea zidită pentru el, slăvind
pe Unul în Treime Dumnezeu, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfîntul Duh, Căruia și
de la noi să-I fie cinste și slavă în veci. Amin.
În această zi se mai face și pomenirea Sfîntului Sfințitului
Mucenic Sadot, episcopul Persidiei, și a celor împreună cu dînsul. Pătimirea
lui să se caute în luna februarie, ziua 20.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna octombrie
|