Viața și pătimirea Sfîntului Apostol
Iacob, fratele Domnului după trup
(23 octombrie)
Sfîntul Iacov a fost fiul Sfîntului Iosif, logodnicul Preacuratei
Fecioare. Din tinerețele sale, iubind viața aspră, niciodată n-a mîncat bucate
sau untdelemn, ci numai pîine. De asemenea, nici vin sau vreo altă băutură
alcoolică n-a gustat, decît numai apă. În baie n-a intrat și toată odihna
trupească a lepădat-o, apoi pe trup avea întotdeauna o haină aspră de păr
și toate nopțile le petrecea în rugăciuni, dormind foarte puțin iar din pricina
deselor plecări de genunchi se asprise pielea ca a cămilelor. Apoi a păzit
curăția fecioriei sale fără de prihană, pînă la sfîrșit. Pentru că el se numea
fratele Domnului, iată ce se scrie: "Că Iosif, logodnicul fecioarei Maria,
Născătoarea de Dumnezeu, avea patru feciori cu femeia lui cea dintîi pe care
o chema Salomeea, fiica lui Agheu, fratele lui Zaharia preotul, tatăl lui
Ioan Botezătorul. Acești feciori erau: Iacov, Simion, Iuda și Iosi. Mai avea
și trei fiice: Estir, Maria și Solomeea, care era femeia lui Zevedeu și mama
apostolului Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu. Murind Salomeea, femeia lui cea
dintîi, Iosif trăia cu multă înțelepciune, crescîndu-și copiii săi în frica
Domnului și întru învățătura poruncilor Legii. Și lui Iosif, ca unui bătrîn
înțelept, preoții i-au logodit pe Fecioara Maria, din care S-a născut Fiul
și Cuvîntul lui Dumnezeu-Tatăl, mai presus de fire. Iosif ținea loc de tată
Domnului nostru Iisus Hristos, cum era numit de mulți care nu știau taina
întrupării Fiului lui Dumnezeu și care era socotit ca bărbat al pururea Fecioarei
Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Pentru aceasta iudeii, mirîndu-se, ziceau:
"Nu este Acesta feciorul lui Iosif, teslarul? Oare nu se numește mama Lui
Maria și frații Lui Iacob, Simon, Iuda și Iosi? Și surorile lui nu sînt toate
trei la noi?". Deci, Mîntuitorul nostru este socotit ca unchi al apostolului
Ioan, Cuvîntătorul de Dumnezeu, care era fiu al Salomeei, fiica lui Iosif,
logodnicul. De aceea se numea Domnul fiul lui Iosif și frate după trup al
fiilor acestuia, pentru că împreună cu ei a viețuit. Pentru aceea și Iacov
s-a numit fratele Domnului după trup. Iar cînd s-a întrupat Hristos Domnul
și Preacurata Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu, a fugit cu dînsul în Egipt,
atunci și Iacob a fugit cu dînșii, călătorind împreună cu Maica Domnului și
cu Sfîntul Iosif, tatăl lui.
Ajungînd dumnezeiescul prunc Iisus Hristos la vîrsta desăvîrșită
și învățînd pe popoare Împărăția lui Dumnezeu, dovedind că El este adevăratul
Mesia, Sfîntul Iacov a crezut în El și, ascultînd dumnezeieștile Lui cuvinte,
mai mult s-a aprins cu inima spre dragostea lui Dumnezeu, începînd a duce
o viață mai aspră. Acum avea și dînsul de la Domnul său împrumutul dragostei,
care a fost dovedită prin faptul că după patima cea de bunăvoie și învierea
Domnului, S-a arătat întîi lui Iacov, iubitul Său frate, apoi celorlalți Apostoli.
De acest lucru pomenește Pavel, zicînd: "Iar după aceea s-a arătat lui Iacob,
apoi tuturor apostolilor". De toți a fost numit Sfîntul Iacov drept, căci
toți vedeau viața lui cea bună și plăcută lui Dumnezeu, fiind numărat în ceata
celor șaptezeci de apostoli. Apoi însuși Domnul nostru Iisus Hristos, așezîndu-l
episcop, l-a învățat sfințita lucrare. Acestui întîi arhiereu și păstor i
s-a încredințat biserica Ierusalimului cea din nou luminată. Acesta a alcătuit
mai întîi și a scris Liturghia, fiind povățuit de Sfîntul Duh, Liturghie pe
care, mai tîrziu Sfîntul Vasile cel Mare, apoi Sfîntul Ioan Gură de Aur, pentru
neputința omenească au scurtat-o.
Sfîntul Iacob, păscînd turma lui Hristos în Ierusalim, pe
mulți evrei și elini i-a întors la Domnul prin învățătura sa și i-a povățuit
la calea cea dreaptă. Apoi a scris soborniceasca epistolă către cele douăsprezece
seminții ale lui Israel, pline de învățătură insuflată de Dumnezeu și foarte
folositoare, cu care se laudă toată Biserica lui Hristos, îndemnîndu-se la
credință și la fapte. Iar pentru viața sa cea îmbunătățită, Sfîntul Iacob
avea mare cinste de la toți, nu numai de la credincioși, ci și de la necredincioși,
pentru că arhiereii evrei, cei ce intrau în Sfînta Sfintelor numai o dată
într-un an cînd săvîrșeau slujbe, pe Sfîntul Iacov adeseori nu-l opreau să
intre acolo și să se roage. Pentru că vedeau viața lui cea curată și neprihănită,
de aceea i-au mai dat un nume nou Obli sau Ofli, adică îngrădire sau, întărire
oamenilor, sau decît toți mai drept îl numeau pe el.
Drept aceea, sfîntul intra în Sfînta Sfintelor nu numai ziua,
ci și noaptea și, căzînd cu fața la pămînt, aducea rugăciuni cu plîngere lui
Dumnezeu, pentru toată lumea. El era iubit de tot poporul pentru sfințenia
sa, încît mulți iudei dintre cei mai bătrîni au crezut învățătura lui și toți
cu plăcere îl ascultau și se adunau la dînsul, unii ca să asculte cuvintele
lui, iar alții dorind să se atingă de marginea hainelor lui. În acea vreme
era arhiereu Anan. Văzînd fariseii și cărturarii că tot poporul ascultă învățătura
lui Iacov și că mulți se întorc la Hristos, au început din invidie a se înfuria
împotriva sfîntului și gîndeau rău despre dînsul, vrînd ca să-l ucidă. Deci,
s-au sfătuit să-l roage ca să întoarcă poporul de la Hristos și dacă n-ar
vrea să facă aceasta, atunci să-l ucidă.
Sosind praznicul Paștelui, cînd poporul din toate cetățile
și laturile s-au adunat în Ierusalim - iar Fest, care a izbăvit pe Pavel din
mîinile iudeilor și l-a trimis la Roma, murise și încă nu venise de la Roma
alt stăpînitor în locul lui - atunci cărturarii și fariseii au înconjurat
pe Sfîntul Iacov în biserică, zicîndu-i: "Rugămu-ne ție, dreptule, ca în ziua
aceasta de praznic, în care s-a adunat de pretutindeni mulțime de popor, să
faci o învățătură către toți, întorcîndu-i pe ei de la credința în Iisus,
prin care s-au înșelat mulți, numindu-L pe Dînsul Fiul lui Dumnezeu și să-i
înveți pe ei să nu se rătăcească, căci noi toți te cinstim pe tine și cu tot
poporul te ascultăm și mărturisim pentru tine cum că tu iubești adevărul și
nu cauți în față; deci, să sfătuiești pe popor, ca să nu se înșele cu Iisus
Cel răstignit. Rugămu-ne ție, ridică-te pe aripa cea înaltă a bisericii, ca
toți să te poată vedea și auzi, căci precum vezi este multă lume, adunată
din toate părțile".
Acestea zicîndu-le, au suit pe Iacob pe aripa bisericii,
iar ei au strigat către dînsul cu mare glas: "Prea dreptule bărbat, noi toți
sîntem datori a te asculta, spune-ne nouă adevărul, cum înțelegi tu învățătura
lui Iisus Cel răstignit, căci popoarele noastre rătăcesc în urma Lui". Iar
sfîntul cu glas mare a zis: "Ce mă întrebați pentru Fiul Omului, Care de voie
a pătimit, S-a răstignit, S-a îngropat și a treia zi S-a sculat din mormînt?
Iată, El acum șade în ceruri, de-a dreapta Puterii celei preaînalte și iarăși
va veni pe norii cerului, ca să judece viii și morții". Aceste cuvinte auzindu-le
popoarele, s-au bucurat foarte mult de mărturia lui Iacov, care a spus-o pentru
Iisus Hristos și au strigat într-un glas: "Mărire lui Dumnezeu! Osana Fiului
lui David!". Iar fariseii și cărturarii au zis: "Rău am făcut dîndu-i voie
lui Iacov să grăiască pentru Iisus, căci iată, popoarele mai mult s-au tulburat".
Evreii, umplîndu-se de răutate, l-au aruncat de pe aripa bisericii, pentru
înfricoșarea poporului, ca să se teamă și să nu creadă cuvintele lui Iacob.
Apoi au răcnit foarte tare, zicînd: "Oh! Oh! dreptul s-a înșelat!"
Sfîntul Iacob, căzînd de la înălțime, s-a rănit greu, dar
încă era viu, și, ridicîndu-se în genunchi, și-a înălțat mîinile sale și se
ruga, zicînd: "Doamne, iartă-le lor păcatul acesta, că nu știu ce fac". Iar
ei au aruncat cu pietre asupra lui și îl răniră și mai mult. Apoi un preot
din fiii lui Rahav a strigat: "Încetați, ticăloșilor, ce faceți? Dreptul se
roagă pentru voi, iar voi îl ucideți pe el?" Atunci îndată un om, alergînd
cu un lemn, s-a repezit la sfînt și, lovindu-l cu toată puterea în cap, l-a
zdrobit, încît i-au ieșit creierii. Și întru această mucenicească pătimire
și-a dat duhul. Iar sfîntul său trup a fost îngropat acolo, aproape de biserică.
Credincioșii l-au plîns mult pe dînsul, căci a fost episcop în Ierusalim treizeci
de ani, iar la șaizeci și șase de ani ai vieții sale a pătimit pentru Hristos
Domnul, Căruia, împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh, se cuvine cinste și slavă,
în vecii vecilor. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna octombrie
|