Pătimirea Sfinților Mucenici și notari
Marcian și Martirie
(25 octombrie)
Cînd s-a înmulțit necuratul eres al lui Arie, mari dezbinări
au avut loc în biserica lui Hristos, încît aceasta a fost despărțită în două.
Atunci s-a pornit o mare prigoană împotriva credincioșilor din partea arienilor,
întocmai ca și de la închinătorii de idoli, căci erau urîți, chinuiți și uciși
toți cei care Îl mărturiseau pe Hristos ca pe Făcătorul, iar nu ca făptură,
Dumnezeu întrupat, iar nu om simplu. Mai ales s-a înmulțit arieneasca putere,
pentru că însuși împăratul Constantie, fiul marelui Constantin, a căzut în
acest eres. Acesta avea în curtea sa doi boieri mari, pe Evsevie și Filip,
care erau arieni și care îi prigoneau mult pe cei dreptcredincioși și supărau
Biserica lui Hristos. Ei au fost pricinuitorii izgonirii și morții celui între
sfinți, părintele nostru Pavel mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului,
pe care l-au trimis în Armenia și au îndemnat pe arieni ca să-l sugrume, lucru
care s-a și făcut, iar în locul lui în scaun au rînduit pe Macedoniu. Asemenea
și pe mulți alți dascăli și mărturisitori ai dreptei credințe i-au pierdut
în diferite feluri, între care erau și mucenicii Marcian și Martirie, care
cu scrierile și cuvintele lor au împodobit foarte mult Biserica lui Dumnezeu.
Ei au lăsat multe învățături bisericești din care se adăpau fiii duhovnicești.
Amîndoi au slujit pe lîngă pomenitul sfînt mărturisitor și
patriarh Pavel. Marcian era citeț și Martirie era ipodiacon. Amîndoi erau
notari care scriau toate învățăturile și faptele patriarhului lor, prin care
întăreau dreapta credință. Ei mai erau și mari propovăduitori ai cuvîntului
lui Dumnezeu și slujitori ai Bisericii, pe care o apărau ca două paveze împotriva
ereziilor, pentru că Domnul le-a dat lor înțelepciune, precum și credincioșilor
lor ucenici, împotriva căreia arienii, care îi prigoneau, nu puteau să se
împotrivească, nici să răspundă. După izgonirea și moartea Sfîntului Pavel,
începătorii de eresuri au îndreptat otrava lor asupra celor doi ucenici ai
săi, Marcian și Martirie. Mai întîi, ca un cărbune de foc în cenușă, ascundeau
mînia lor în vicleșug și se sileau cu meșteșugită înșelăciune să-i întoarcă
de la dreapta credință la păgînătatea lor, dîndu-le mult aur plăcuților lui
Dumnezeu și făgăduindu-le să le mijlocească de la împărat mari daruri, să-i
ridice la scaune arhierești și să-i facă stăpîni peste multe averi, numai
să primească credința lor cea rătăcită. Dar ei, nesocotind toate acestea,
n-au primit aurul, nici cinstea făgăduită lor, și au rîs de acest vicleșug,
voind mai bine să rabde ocară, necinste, chinuri și moarte pentru dreapta
credință, decît, viețuind în eresuri, să aibă bogăție, slavă și cinste.
Văzînd ereticii că nu pot cu nimic să-i înduplece pe sfinții
mucenici și mărturisitori la a lor rea credință, i-au condamnat la moarte,
pe care sfinții o doreau pentru Hristos, mai mult decît viața. Cînd i-au prins
și i-au dus la locul de ucidere, și-au cerut puțină vreme pentru rugăciune
și, ridicînd ochii și înălțînd mîinile în sus, au zis: "Doamne Dumnezeule,
Cel ce ai creat deosebit inimile noastre, Cel ce cunoști faptele noastre,
primește în pace sufletele robilor Tăi, căci pentru Tine murim și ne socotim
ca niște oi duse la tăiere. Ne bucurăm, însă, că pentru numele Tău ieșim cu
o așa moarte din viață, învrednicește-ne pe noi să fim părtași vieții veșnice,
Tu care ești viața noastră". Rugîndu-se așa, cînd au spus "Amin", și-au plecat
sub sabie sfintele lor capete, pe care le-au tăiat necredincioșii arieni,
pentru mărturisirea dumnezeirii lui Iisus Hristos.
Iar unii dintre credincioși au luat cinstitele lor moaște
și le-au îngropat la porțile Melandiei, în cetatea Constantinopolului, cărora,
mai pe urmă, cel dintre sfinți, părintele nostru Ioan Gură de Aur, le-a zidit
o biserică din temelie, în care se făceau multe tămăduiri, cu rugăciunea sfinților
mucenici, întru slava lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat în veci. Amin.
În această zi se mai face pomenirea Sfîntului Mucenic Anastasie,
care de bunăvoie s-a dat în mîinile păgînilor, la chinuirea cea pentru Hristos,
și cu sabia a fost tăiat.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna octombrie
|