Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie
cel Nou, ale cărui sfinte moaște se află în București
(27 octombrie)
Acest cuvios părinte, Dimitrie cel Nou, a trăit în vremea
drept-credincioșilor împărați româno-bulgari și era dintr-un sat care se numește
Basarabov, sat așezat pe marginea apei Lomului. La început a fost păstor de
vite în satul lui, apoi văzînd că toate ale lumii sînt trecătoare, a ieșit
din satul Basarabov și s-a sălășluit mai întîi într-o peșteră din apropierea
acestui sat, iar apoi s-a făcut monah la mănăstirea care era înăuntrul peșterii.
Dar cine poate spune ostenelile, postul, rugăciunea și privegherile pe care
le făcea și prin care s-a învrednicit și de darul facerii de minuni? EI și-a
cunoscut și vremea ieșirii sufletului din trup cînd, intrînd în mijlocul a
două pietre, și-a dat prealuminatul său suflet în mîna lui Dumnezeu.
După multă vreme apa Lomului a venit mare încît a luat și
lemnele și pietrele dimprejurul ei și atunci au căzut în apă și cele două
pietre, care erau în apropierea peșterii, împreună cu moaștele sfîntului,
și multă vreme au rămas acolo. Vrînd Dumnezeu să-l descopere, s-a arătat îngerul
Domnului în vis unei copile, fiica unui om drept-credincios, copilă care pătimea
de duh necurat, și i-a zis: "Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă - și
i-a arătat locul - eu te voi tămădui pe tine". Sculîndu-se dimineață copila,
a spus părinților săi visul pe care l-a avut.
Adunîndu-se mulți oameni și preoți, s-au dus toți împreună
la locul cel arătat de copilă, unde de multe ori se arăta o lumină și cei
care o vedeau socoteau că acolo este ascunsă o comoară de bani. Căutînd cu
tot dinadinsul, au aflat în apă sfintele moaște ale Cuviosului Dimitrie, care
erau pline de mîl și de prundiș, și le-au scos întregi, strălucind ca aurul.
Luîndu-le de acolo, le-au dus în satul Basarabov. Și străbătînd vestea prin
toate părțile dimprejur despre aflarea sfintelor moaște ale lui Dimitrie,
a ajuns și la urechile domnului de la București, care îndată a trimis preoți
și boieri ca să aducă moaștele Sfîntului Dimitrie în Valahia și să le așeze
în biserica domnească. Deci, mergînd trimișii Domnului în satul Basarabov,
au luat moaștele sfîntului și au purces cu ele ca să le aducă în Valahia.
Ajungînd cu dînsele pînă aproape de un sat care se cheamă Ruși, au stat sfintele
moaște la o fîntînă și de acolo sfîntul n-a mai vrut a merge mai departe.
Văzînd preoții și boierii acea minune și nedumerindu-se ce să fie, s-au sfătuit
să facă ceea ce au făcut cei de altă seminție cu sicriul mărturiei Domnului.
Și au înjugat doi juncani tineri neînvățați la carul cu moaștele sfîntului
și l-au lăsat să meargă unde vor voi ei, căci din aceasta se va ști și voia
sfîntului. Atunci juncanii s-au întors îndată la Basarabov cu moaștele sfîntului
și au stat în mijlocul satului. Iar preoții și boierii, întorcîndu-se fără
nici o ispravă, au spus celui care i-a trimis despre toate acestea. Domnul
Valahiei a trimis boieri cu bani și au făcut o biserică cu numele cuviosului
Dimitrie în satul Basarabov, în care au așezat moaștele sfîntului. Și multe
minuni făceau acele moaște celor ce cu credință năzuiau la el, dintre care
vom consemna cîteva de la oameni vrednici de credință, care le-au văzut cu
ochii lor și care le-au scris pentru popor, spre încredințarea și adeverirea
celorlalte minuni.
Două femei surori, Aspra șa Ecaterina, din satul care se
numește Cernavodă, au făcut o preafrumoasă biserică, punîndu-i hramul Adormirii
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, și s-au sfătuit între ele cum ar putea
face ca să poată lua o părticică din moaștele Sfîntului Dimitrie și s-o aducă
în biserica lor, căci a le lua cu totul socoteau că nu va voi sfîntul, precum
a și fost. Deci, venind cu smerenie și cu evlavie și închinîndu-se sfîntului,
au luat în taină o mică părticică din moaștele lui și vrînd să plece cu căruțele
lor, caii nicidecum nu s-au putut mișca din locul acela, cu toate că vizitiii
îi băteau mereu. Iar ele, cunoscînd pricina, s-au coborît din căruțe și cu
lacrimi au alergat și au căzut la moaștele sfîntului și punînd părticica la
locul ei, s-au rugat sfîntului să le ierte greșeala. Astfel, izbăvindu-se
de nevăzuta oprire, s-au întors cu pace în satul lor.
Altădată a venit prea sfințitul mitropolit Nichifor al Tîrnovului,
împreună cu sinodul lui, ca să se închine sfintelor moaște ale cuviosului
Dimitrie. Închinîndu-se mai întîi mitropolitul și sărutînd sfintele moaște,
s-a depărtat puțin și s-a așezat pe un scaun. După aceea, mergînd pe rînd
toți ceilalți din sinodul său și sărutînd sfintele moaște, un oarecare monah
Lavrentie, în vreme ce săruta moaștele, s-a ispitit ca să rupă cu gura o mică
parte din moaștele sfîntului și a rămas cu gura căscată. Toți, uitîndu-se
la dînsul și văzîndu-l cu gura căscată, nu pricepeau ce a pătimit. Iar mitropolitul
i-a poruncit ca să se dea la o parte ca să se poată închina și ceilalți. Dar
el, fiind fără glas, abia s-a depărtat puțin de la sicriul sfîntului, cerîndu-și
iertare, și astfel i s-a dezlegat limba și a grăit ca mai înainte. După aceea
au mers cu mitropolitul la gazdă și atunci i-a povestit toate cele ce a pătimit.
Iar mitropolitul i-a zis: "O, păcătosule, cum de n-ai socotit că de-ar fi
fost să se împartă sfintele moaște la toți cei care vin să se închine, pînă
acum n-ar mai fi rămas nimic? Deci de acum pocăiește-te, că ai greșit lui
Dumnezeu și sfîntului".
Un iubitor de Dumnezeu, episcopul Ioanichie al Preslaviei,
căzînd într-o boală foarte grea și neputîndu-se vindeca, l-au purtat patru
oameni la biserica Sfîntului Dimitrie. Acolo l-au pus cu așternutul în biserică
și, slujindu-se Sfînta Liturghie, după trei ceasuri s-a sculat sănătos și
umbla pe picioarele sale, mulțumind lui Dumnezeu și lăudîndu-l pe sfînt.
Acestea și multe alte minuni a făcut Sfîntul Dimitrie, care
însă n-au fost scrise.
Între anii 1769 și 1774, fiind război între Rusia și Poarta
otomană și cuprinzînd și pe ofițerii țării noastre, generalul Petru Salticov
a trecut Dunărea și a pornit război împotriva Rusciucului și a trecut și prin
satul Basarabov, unde se aflau moaștele sfîntului. Generalul a luat aceste
moaște pe care voia să le trimită în Rusia. Iar creștinul Hagi Dimitrie, fiind
în acea vreme lîngă general, s-a rugat ca să nu înstrăineze sfintele moaște,
ci să le dăruiască țării noastre pentru prăzile și jafurile ce le-a pătimit
din pricina războiului și s-o mîngîie cu acest dar, adică cu sfintele moaște.
Generalul, înduplecîndu-se, le-a dăruit Țării Românești. Și primindu-le tot
poporul, cu mare cinste le-a așezat în biserica cea mare a Mitropoliei Ungrovlahiei,
în zilele preasfințitului mitropolit Grigorie. Și îndată a simțit tot poporul
ocrotirea și sprijinul sfîntului, căci nu numai că a încetat războiul dintre
muscali și turci, ci a contenit și ciuma cea înfricoșată. Mult ajutor și mare
folos cîștigă toți cei ce cu credință năzuiesc către moaștele sfîntului. Pentru
ale cărui rugăciuni, Dumnezeule, miluiește-ne și ne mîntuiește pe noi toți,
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
În această zi mai facem pomenirea Sfintelor Mucenițe Capitolina
și Erotiida, ucenița ei, care au pătimit în vremea împărăției lui Dioclețian.
Tot astăzi mai este pomenit și Sfîntul Mucenic Marco și cei
împreună cu dînsul.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna octombrie
|