Pătimirea Sfîntului Mucenic Nestor
(27 octombrie)
Păgînul împărat Maximilian, care se mai numea și Gherculie,
prieten al lui Dioclețian, mergînd în cetatea Solunului și punînd în temniță
pe Sfîntul Dimitrie, antipatul, pentru mărturisirea lui Hristos, se îndeletnicea
cu jocuri publice și cu priveliști, lăudîndu-se cu luptătorul său, Lie, care
era din neamul vandalilor, zicînd că nimeni nu-l poate birui pe el. Acel Lie
era ca un alt Goliat, cu trup mai mare decît alți oameni, înfricoșat la căutătură,
cu chipul și năravul de fiară, cu glasul ca de leu ce răcnește, iar de căutătura
și de glasul lui tremurau cei ce-l vedeau. Puterea lui era nespus de mare
și nebiruită, căci în el locuiau duhuri necurate și nimeni nu-i putea sta
împotrivă. Lie omorîse un însemnat număr de oameni viteji și puternici și
era foarte iubit de împărat pentru tăria lui, căci împăratul, fiind nesățios
de sînge omenesc, îl iubea pe acesta, fiindcă toată puterea lui trupească
o întrebuința pentru vărsarea sîngelui.
Acestui necurat Lie i-a pregătit împăratul în mijlocul cetății
un loc pe stîlpi, înalt și larg, pe care el putea să-și desfășoare luptele
sub privirea tuturor. Iar sub acest loc erau înfipte mulțime de sulițe cu
ascuțișul în sus, ca astfel, pe cel care îl va birui Lie, îndată să-l arunce
pe acele arme ascuțite și să-l omoare. Astfel luptîndu-se Lie cu oamenii,
îi arunca sub pod în sulițe și-i omora, iar împăratul, cu toată mulțimea oștilor
sale, privea spre acea luptă cu bucurie și se mîndrea cu luptătorul său. La
aceste lupte asista și poporul Solunului, în care era mulțime de credincioși,
care, văzînd sîngele omenesc vărsat de aceea fiară fără de omenie, suspina
cu greu, pentru că ucisese mulți creștini, pe care necurații îi aduceau cu
sila pe pod și îi puneau să se lupte cu Lie.
Atunci era în cetate un tînăr cu numele de Nestor, viteaz
și frumos la față, abia ieșindu-i mustața și barba. Tînărul îi era cunoscut
Sfîntului Mare Mucenic Dimitrie, de la care învățase sfînta credință: Acesta,
văzîndu-i pe creștini că sînt uciși fără de milă, s-a aprins de mînie și a
vrut să se lupte cu Lie.
Alergînd la sfîntul Dimitrie care era în temniță, i-a spus
că Lie a ucis o mulțime de creștini, apoi i-a zis: "Roagă-te pentru mine,
plăcutule al lui Dumnezeu, să-mi ajute pentru sfintele tale rugăciuni, ca,
mergînd să mă lupt cu acel potrivnic, să-l biruiesc pe el și să ridic ocara
creștinilor".
Iar Sfîntul Dimitrie, făcînd pe frunte și pe pieptul lui
semnul crucii, l-a binecuvîntat și i-a proorocit, zicînd: "Pe Lie îl vei birui
și pe Hristos vei mărturisi". Sfîntul Nestor, luînd binecuvîntare, a alergat
degrabă la luptă și, aruncîndu-și hainele sale înaintea tuturor, cu mare glas
a strigat: "Eu vreau să mă lupt cu Lie". Iar împăratul, văzînd îndrăzneala
acelui tînăr, s-a mirat și, fiindu-i milă de tinerețea și de frumusețea lui,
a zis către dînsul: "Oare nu ai văzut tu pe cîți a biruit Lie, mai puternici
și mai tari decît tine? Tu ești mic de stat și tînăr. Îndrăznești oare a merge
împotriva aceluia cu care nu se aseamănă nimeni sub soare?" Iar el a zis:
"Deși sînt mic și neputincios, însă mare și nebiruită este puterea Hristosului
meu, spre Care nădăjduiesc și în numele Lui binevoiesc să mă lupt cu uriașul
Lie". Împăratul, auzind de numele lui Hristos și cunoscînd că Nestor este
creștin, s-a mîniat și a poruncit să meargă la pod, socotind că Nestor va
fi omorît de Lie, cum au fost omorîți și ceilalți. Atunci Nestor s-a suit
cu curaj la locul de luptă. Iar Lie, sărind, a năvălit asupra sfîntului, care,
dacă a văzut că se apropie Lie, și-a făcut semnul crucii și cu mare glas a
strigat, zicînd: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!"
Apropiindu-se de Lie, a început a se lupta. Iar Dumnezeu,
Cel ce a întărit odată pe David împotriva lui Goliat, a întărit și pe robul
său, Nestor, asupra necuratului Lie, spre necazul împăratului și spre veselia
credincioșilor săi. Căci Nestor cel mic, s-a arătat mai mare cu vitejia sa
decît Lie cel puternic, pe care, apucîndu-l ca pe o pasăre, l-a aruncat de
pe podul cel înalt în sulițele cele ascuțite, în care, căzînd Lie ca un stejar,
i-a ieșit ticălosul său suflet și a pierit pomenirea lui cu sunet; apoi s-a
spulberat puterea lui cea mîndră și deșarta laudă a lui Maximilian pentru
luptătorul său. După aceea tot poporul Solunului, dar mai ales creștinii,
văzînd acea neașteptată și preaslăvită biruință, cu mare glas au strigat:
"Mare este Dumnezeul lui Dimitrie". Iar împăratul, sculîndu-se cu rușine,
s-a dus în palatele sale, necăjindu-se și întristîndu-se foarte mult pentru
iubitul său Lie. Mîniindu-se asupra lui Nestor, a poruncit să fie prins. Și
aflînd că marele Mucenic Dimitrie a fost pricinuitorul morții lui Lie, că
el a întărit la luptă pe Nestor, proorocindu-i lui biruința, a poruncit să
fie uciși amîndoi. Sfîntul Dimitrie a fost ucis cu sulițe, iar lui Nestor
i s-a tăiat capul și amîndoi au primit cununile biruinței de la Hristos, răsplătitorul
de nevoințe întru împărăția cea cerească, căreia și noi să ne învrednicim
cu rugăciunile sfinților răbdători de chinuri. Amin.
La începutul paginii | Vietile Sfintilor pe luna octombrie
|